Volumul 365 de sonete, apărut la Editura
Biblioteheca din Târgoviște, 2013, purtând semnătura poetului Anatol Covali,
a adus ,,în casa liricii noastre,… 365 de sonete…rod al multor ani de
dăruire severă în lupta cu puternicia cuvântului”. (Radu Cârneci)
Se știe că, odată cu apariția versului liber
(verse libre), sonetul a început să fie privit ca o formă învechită de poezie
și nu a mai fost folosit pentru o vreme de poeți. Cu toate acestea un număr de
poeți din secolul al douăzecilea, incluzându-i pe John Berryman sau Seamus
Heaney, au privit aceasta drept o provocare de a reda sonetului prestigiul
pierdut. Printre poeții care au mai scris sonete în secolul douăzeci figurează
și Edna St. Vincent Millay sau Pablo Neruda. Altfel a stat percepția în
România.
Sonetul, această formă regală de exprimare, a
fost mereu prezent în creațiile scriitorilor români, binecunoscuți cititorilor,
printre ei fiind și Anatol Covali. O prezență destul de discretă, care merită
cunoscută.
Ambundeța poeților care uneori nu spun nimic,
m-au determinat și pe mine, în a mă opri la cei ce au știut să zidească prin
cuvânt lirismul. O atenție deosebită, trebuie acordată poetului Anatol
Covali, prolific în creații de substanță, un bijutier al formelor, un
sonetist de excepție.
Așa cum putem citi și în prefața volumului,
aparținând omului de cultură, Radu Cârneci, abordarea lirismului, reînflorirea
sonetului, îl situează pe autor printre sonetiștii de marcă, alături de
Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Vasile Voiculescu, Șt. Aug. Doinaș, Adrian
Păunescu, Adrian Munteanu, ș.a.
Anatol Covali aidoma lui Vasile Voiculescu trece prin
,,dimensiuni pasionale” – ,,bucuria și durerea”, “înălțimea, dimensiunea
spiritualității” și, ,,dimensiunea metafizică, în extaz și sfințenie”.
Iubirea, ca o ardere de tot, este prezentă în
creația autorului. Trăiește fiecare clipă cu nesaț, cu bucurie, tristețe și
revoltă în funcție de tot ce vede și simte. Harul poetului, însoțit de
sfințenia rugăciunii, îl fac mai tenace. 365 de sonete, mă poartă cu
gândul la un ciclu. Nu este întâmplător acest titlu.
Anatol Covali a biruit! ,,Am biruit. A fost o luptă
dură/și-aș fi putut cădea de ea răpus./Dar nu m-a-nspăimântat a morții ură/și
nu am acceptat să-i fiu supus. / Tăria mea a fost mereu credința/că sunt și
apărat și ocrotit/ de Dumnezeu, ce-mi sprijină ființa…/” (Am biruit, pag.
21)
Fraternitatea cu poetul Radu Gyr, este
edificatoarea, privind puritatea poetului. Toată simplitatea şi firescul unei
exprimări melodice, dau poeziei sale majestatea autenticităţii româneşti.
Versul lui Anatol Covali, irumpe lin, trezindu-ne din adormire, pentru ca apoi
să ţâşnească tumultos ca o cascadă, trezindu-ne din încremenire, către rostul
nostru transcendent spre Înviere. ,,E calea
hărăzită de Creator sufletului românesc, pe care Radu Gyr a intuit-o şi a
exprimat-o ca nimeni altul. Versul său ne poartă din condiţia cea mai umilă, a
lipsurilor şi a suferinţei, înspre năzuinţa apropierii de Dumnezeu”
,,Sunt fratele lui Radu Gyr,/ n-avem
străbuni în sânge,/ însă același duh martir/ în carnea noastră plânge…/ Dar
suntem fiecare/ poeți ce au ca adăpost/ o stea nemuritoare. (Fraternitate,
pag. 23)
Anatol Covali, un ,,rug aprins” pe altarul iubirii.
Preocupat de trecut, nu uită că, ,,istoria sfârșește și începe/cu Gherla, cu
Aiudul sau Canalul,/ Aici ne îngropară idealul/barbarii nemiloși veniți din
stepe…/ istoria e-n gropile comune/de unde cu durere și oroare/acuză vinovata
națiune.” (Istoria e-n gropile comune, pag. 66)
Singurul prieten, Creatorul. ,,Dă-i Doamne
și inimii mele puterea/ pe care Iisusrăstignit o avea,/ ca lumea să calce cu
ură pe ea/și ea să nu-și urle sălbatic durerea…/menirea-mi mereu
ne-mplinită-ndeajuns./Și ca să nu simt ezitări în aripe/Te-ndură și stai
înlăuntru-mi ascuns. (Rugă, pag. 127)
Volumul 365 de sonete, într-o formă
grafică de excepție, merită să fie prezent în biblioteci. Poetul Anatol
Covali și-a câștigat un loc printre cei mai sensibili poeți ai vremurilor.
,,Prin sonetele sale, Anatol Covali
se înscrie printre cei mai deciși în a apăra și promova această nobilă formulă
poetică.
Întreprinderea colegului Anatoli Covali de a
împlini un an de sonete este mai mult decât stimabilă. Talentul său foarte
nuanțat, hărnicia (tenacitatea) și iubirea-i de frumosul esențial au
învins într-o carte cât o viață.” (Radu Cârneci)
Mariana Gurza
Timișoara
24 Februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu