BREMEN - Razboiul dintre Statele Paralele + opinii

Razboiul dintre Statele Paralele

moldo-valah si euro-atlantic, fiecare legitim de o parte sau cealalalta a Carpatilor, aminteste de Razboiul religios de treizece de ani dintre catolici si protestanti in Sfantul Imperiu Roman, cel de Secesiune dintre catolicii si protestantii in SUA, dintre hindisii si mahomedanii in India, catolicii si protestatii in Irlanda, crestinii si musulmanii in Sudan, catolicii, ortodocsii, islamicii in fosta Jugoslavie, ortodocsi si catolici in Ucraina etc..

Totul e pasnic in UE/NATO, dar sunt deja cinci milioane de romanii victime colaterale, pe locul doi in lume, dupa Siria in razboi, care s-au refugiat, bajenit in occident, si refuzul premierului partidei ortodoxo-comuniste moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, Vasilica-Viorica Dancila, de a vorbi in Parlamentul European, la Bruxelles, de a pune pe ordinea de zi vizita papei Francisc in anul Centenarului si beatificarea a şapte episcopi greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul ortodoxo-comunist. Asta da apa la moara atat acelor occidentali, care-i vad pe ortodocsi incompatibili cu catolicii, cat si autohtonistilor moldo-valahi, care abia asteapta sa scape de Europa pe care nu o intaleg si de aceea nu o accepta.

Romania Mare este ideea Scolii Ardelene, a Bisericii Unite cu Roma, si a faptei Regatului. Cardinal (din 1969) Iuliu Hossu a citit la 1 dec. 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. In afara de episcopii martiri trebuie pomenit si secretarul Adunării Naționale de la Alba Iulia, preotul greco-catolic Z. Paclisanu, ucis la Jilava. Dar daca ardelenii credeau ca moldo-valahi se vor coace, occidentaliza, regatenii le lichideaza Biserica, reorienteaza 2000 de biserici spre Bucuresti, merg si azi pe linia lui Ceausescu, care i-a spus papei Paul VI cu privire la Biserica Unita: "o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru noi nu există. Luați act că nu vom renunța la a veghea la unitatea poporului român.“ vezi Stenograma convorbirii dintre Nicolae Ceauşescu şi Papa Paul al VI-lea, p. 183-193, in: https://www.academia.edu/27240914/Romania_2015

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/12/stat-de-drept-ortodox/occidental.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2015/09/statul-roman-stat-mafiot.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html

www.viorel-roman.ro

Bangkok la 12 februarie 2018

Razboiul dintre Statele Paralele / opinii

XY: Pe youtube sunt puse comentariile unora care sunt complicii popularilor europeni. Sa ne reamintim de minciuna spusa de Basescu precum ca in Constitutie suspendarea si demiterea presedintelui de catre parlament nu e prevazuta, drept care Karl Peter Schwarz si altii de teapa lui au lansat gogomania "putsch parlamentar“. Iar prezumtia de nevinovatie e valabila peste tot - e vorba de cea a celor inca necondamnati. Altfel orice procuror poate scoate pe tusa orice demnitar cand vrea. Tocmai acum iese la iveala cum procurorul sef DNA a cerut "faceti-i un dosar lui X, are sanse sa fie prim ministru si va pune ministru al justitiei pe Y, ceea ce ar fi rau pentru DNA". Unde scrie exact, in ce act normativ, ca pentru parlamentari si demnitari se aplica prezumtia de VINOVATIE si ca orice om politic e la mana procurorilor? Oricum, si daca e asa, atunci chiar ca nu mai avem ce face in UE. De reamintit ca prezumtia de vinovatie este apanajul INCHIZITIEI!

VR: Cultura politica difera de la o tara la alta si in occident. Mai recent, Christian Wulff presedintele Germaniei a fost la un hotel cu un prieten, nu a fost clar cine a platit. El demisioneaza. Justitia l-a gasit nevinovat. Mai de mult, seful guvernului bavarez face o excursie invitat un prieten din copilarie, demisioneaza. Presedintele francez Sarkozy face o excursie invitat de un prieten, nu demisioneaza etc. Totusi un demnitar, parlamentar condamnat e in vest, insuportabil. Daca asupra unui functionar de stat, Beamte, pluteste o indoiala, el poate deschide o actiune inpotriva sa. Azi legislativul si executivul, coordonate de PSD, daca obtin controlul asupra justitiei, dispare departajarea clara a celor trei puteri in stat din democratia de tip occidentala, catolica. Asa zisul puci parlamentar al premierului Ponta viza mai mult decat atata, chiar si Presedentia, institutie quasi divina in cele mai mari tari ortodoxe, Rusia si Romania. Avand in vedere traditiile politice catolice si ortodoxe incompatible, antagoniste de o mie de ani, e imposibil, de spus, ce-i bine sau rau, sau daca UE/NATO n-ar trebui sa respecte devalmasia valaha, ca o alta cultura politica, care a fost numai mascata cu succes de marxism, o ideologie de sorginte occidentala, in vremea Razboiului Rece, in spatele Cortinei de Fier, si astazi e din nou vizibila. Un paradox.

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/12/stat-de-drept-ortodox/occidental.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html

www.viorel-roman.ro

Bangkok la 13 februarie 2018

Autohtonistii / national sau international

au inlocuit paradigma clasica, burghez sau proletar, bogat sau sarac, dreapta sau stanga, lupta de clasa. Socialismul national sau libertatea individuala fara granite e la ordinea zilei si in Stat Paralel Ilegal, care simplifica aceasta departajare politica, maniehista.

Ai nostri, dreptcredinciosi contemplativi, jerfelnici si smeriti in devalmasia valaha, socialista, dupa Dragnea & Tariceanu, sunt agresati de libertatea individualista si rationalitatea companiilor internationale, de societatea civila straina de neam si tara, platita de speculantul Sörös. Se stie inca die vremea Imperiului Roman ca fara libertate si responsabilitate individuala se instaleaza treptat dar sigur marasmul colectivist, socialist, paternalist si clientelar, de aceea cu riscul de a ma repeta in avalansa contributiilor personale, ale prietenilor sau a celor cu alte pareri, atrag atentia asupra a doi reprezentanti a tinere generatii din Rusia si Romania, cele mai mari tari ortodoxe, care n-au trait in Lagarul moscovit cu granite inchise, cu pumnul marxist-leninist in gura, cu teama, cenzura si autocenzura. Ei au curajul celor liberi, care n-au suportat indobitocirea colectivista cu larg caracter de masa, de aceea sa le retinem numele in asteptarea unor noi capodopere.

Andrei Swjaginzew, regizor rus din Novosibirsk, prezinta in „Leviathan“, dupa BBC, unul din cele mai bune filme ale sec. 21, Premiul Cannes pentru cel mai bun scenariu, Leul de Aur etc., puterea despotica nationala. Simfonia dintre Stat si Biserica, clientelismul si paternalismul asfixiant, care-l fac pe ruso-pravoslavnic supus, obedient in fata monstrului biblic este cu atat mai apasatoare cu cat in vremea Razboiului Rece exista inca o speranta.

Lucian Davidescu, membru fondator al ERCAS European Research Centre for Anti-Corruption and State-Building (ERCAS) http://riscograma.ro, radiografiaza si ne prezinta fara perdea monstrul inocent, Leviathan-ului feudal, fanariot de pe malurile Dambovitei:

„Sub tencuiala unui stat modern scârţâie din toate proptelele - vechi şi noi - o şandrama feudală. Sistemul de funcţionare e suveica post-privilegiu-tribut.

România nu este stat social. Din 40%, cât sunt cheltuielile publice ca procentaj din PIB, doar jumătate merg către pensii, Sănătate sau Educaţie. Cu o administraţie în cote rezonabile, România ar putea avea chiar excedent bugetar.

Nu este nici stat capitalist. Pentru fiecare leu investit, o companie trebuie să plătească încă un leu taxe şi mită, să stea la coadă, iar la sfârşit să fie umilită pentru îndrăzneală. Iar pentru fiecare leu dat ca salariu net, trebuie să plătească încă un leu, în numele solidarităţii sociale.

Surpriză! Tot în două împarte şi statul banii adunaţi. Doar că, pentru fiecare doi lei încasaţi, un singur leu acoperă cheltuielile sociale. Celălalt leu, adică cele 20% din PIB care nu ies la socoteală, reprezintă banii care finanţează statul clientelar, fie că e vorba de salarii, cheltuieli curente sau investiţii.

Chiar şi puţinele cheltuieli necesare trec printr-un filtru feudal: suveica post-privilegiu-tribut. Ce înseamnă asta? Toţi şefii administrativi, până la nivel de director sau chiar mai jos, sunt numiţi nu pentru a urmări interesul public, ci pentru privilegiul de a colecta fonduri în nume propriu. Din care să verse o parte înapoi ca tribut.

Mai are rost să le cerem performanţă? Chiar dacă ar fi în stare să o obţină, i-ar aştepta o singură soartă: mazilirea. Să le cerem să elimine economia neagră? Păi, ei sunt însăşi economia neagră! Ei garantează circuitul public-privat al fluxurilor de bani care urcă de la cel mai mărunt nivel al corupţiei până la cel mai înalt nivel politic.

Sunt doar două diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan. Prima diferenţă: „mijlocul de producţie" principal nu mai este privilegiul agricol, ci un privilegiu al taxării - fie ea legală sau ilegală.

A doua diferenţă: la vârf nu există un „Domn", ci doar un sistem de privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior.

Cum arată ierarhia:

I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.

II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi - ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html