Nevastă, iar te-am supărat,

ADORABILEI MELE SOȚII

de Petre Prioteasa

Nevastă, iar te-am supărat,

năpastă de nevinovat!

Când văd că-n ochi îți sar scântei

rămân în pană de idei,

ești rea și aprigă mereu,

iar vinovat rămân doar eu.

Din teama de a nu greși

năzbâtii fac în orice zi,

nici să mă controlez nu pot,

deși-mi dai zilnic peste bot.

Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,

mi-e teamă de bucătărie

și iau poziția de drepți

când după ușă tu m-aștepți,

profiți că am un handicap

și îmi ”trosnești” tigaia-n cap,

să dai, te rog, mai ușurel,

dar pe cocoașă, că sunt chel!

De frică și de spaimă zac,

mă tot întreb ce pot să fac,

în voie nu-ți mai pot intra,

zadarnic, orice-aș încerca.

N-accepți nimic, nu vrei să știi,

prin cap îți zboară ghidușii,

Cu vorbe tandre mă aleg:

sunt prost, cam tăntălău și bleg!

Dar dacă Viața mi te-a dat

mă-mpac c-un gând nevinovat:

mi-ești mamă, tată, soră, frate,

iar noi doi le-am făcut pe toate:

o casă, doi copii, livadă

să aibă lumea ce să vadă,

iar cine-o crede tot ce spun

ori este prost, ori e nebun!

* * *

https://www.facebook.com/petre.prioteasa