PUIU NADLER, fost
magistrat în Israel, către Ion Coja:
„România nu a plătit niciodată, nu plătește
nici astăzi niciun fel de despăgubiri statului Israel. Motivul este cât se
poate de simplu: Israelul nu a emis niciodată pretenții de acest gen către
România și nu Intenționează s- o facă în viitor.”
După cum
știți, pe saitul dumneavoastră circulă o grămadă de povestiri, știri,
comentarii,
Există o
grămadă de istorici sau pseudo istorici care publică fapte care pot fi
verificate și foarte multe fapte care s-au petrecut în imaginația lor sau, în
cel mai fericit caz, nu pot fi verificate.
Textul meu
de astăzi va distruge o legendă care circulă pe sait și care se numește:
despăgubirea plătită de România statului Israel pentru persecutarea evreilor
români în timpul celui de-al doilea război mondial. Se manipulează și s-au
manipulat sume uriașe de milioane sau chiar miliarde de dolari, în orice caz
sume care pot atinge cu adevărat bugetul oricărei țări.
Această
legendă, legată de fapte istorice care nu pot fi ascunse sau negate, m-a făcut
să dedic o bună perioadă din timpul meu liber pentru a verifica veridicitatea
ei cu ajutorul a anumitor personalități israeliene, dar și române.
Cercetările
mele în acest domeniu m-au dus la o concluzie clară: România nu a plătit
niciodată, nu plătește nici astăzi niciun fel de despăgubiri statului Israel.
Motivul este cât se poate de simplu: Israelul nu a emis niciodată pretenții de
acest gen către România și nu Intenționează s-o facă nici în viitor. Aceste
concluzii ale mele se îmbină cat se poate de armonios cu declarațiile
președintelui Israelului care a declarat că România a reprezentat o rază de
lumină și de salvare pentru evreii de pe teritoriul ei în timpul cel de-al
doilea Război Mondial.
Pe toți cei
care se încăpățânează să continuie să afirme că România a plătit sau plătește
statului Israel din cauza motivelor sus amintite, îi invit să prezinte cazuri
specifice și mă oblig să postez pe sait dovezile necesare pentru a dovedi
contrariul.
*
Comentariul dlui Călin
Kasper
Asta este o
veste extraordinara! Fiindca daca statul Israel nu a cerut, nu cere si nu va
cere niciodata despagubiri tarii noastre, asta inseamna ca nu se poate vorbi de
Holocaust in Romania.
Este
probabil ca s-au comis crime asupra unor evrei nevinovati, dar ele au fost
cazuri izolate, compensate din plin de alte gesturi ale Romaniei, care au dus
la salvarea unul numar semnificativ mai mare de evrei in timpul WW2. Cad de
asemenea in derizoriu minciunile rabinului rosu, ale Lyei Benjamin cu ororile
pe care si le-a imaginat cu mintea ei bolnava si pe care nu le poate crede
nimeni (De ex. ca jandarmii romani jucau fotbal in lagarele din Transnistria cu
capetele copiilor evrei abia nascuti. Cred ca si fizic este imposibil acest
lucru, avand in vedere ca nou-nascutii au capsorul foarte moale. La primul sut
s-ar fi pulverizat complet. Cum sa joci fotbal in astfel de conditii macabre?)
Au primit
una peste bot si holocaustologii (anti) romani, toti ticalosii care nu mai
pridideau sa scoata in evidenta crimele romanilor impotriva evreilor. Totodata
sunt desculpati si bietii legionari de una din cele trei acuzatii grave aduse
lor: antisemitismul.
Ramane ca
noi sa demonstram ca si celelate doua acuzatii (Organizatie criminala si
nazista) sunt tot atat de neintemeiate ca si acuzatia de antisemitism. Incepe
sa adie un vant de normalitate prin aer.
Ar mai
trebui evidentiat ca aceste minciuni si acuzatii tendentioase aduse de unii
evrei romanilor, creeaza in mod artificial o adversitate contra tuturor
evreilor, chiar si a celor de buna credinta, ceea ce este nedrept, dar este un
efect de neinlaturat al psihologiei sociale din toate timpurile si locurile. Nu
este deci in interesul Israelului ca sa incurajeze aceste acte diversioniste,
bazate pe neadevaruri. Nu se stie niciodata cand va avea nevoie de prieteni.
Iar prietenie nu poate exista decat cu respect pentru adevar si multa
intelegere.
Romania are
de ce sa se simta agresata si jignita de acuzatiile nedrepte, aduse ei ani de
zile de toti ratacitii, acuzatii pe care statul Israel ar trebui sa le combata
cu niste mijloace si gesturi foarte simple, dar care ar insemna enorm din punct
de vedere moral si ar produce un val imens de simpatie in Romania pentru
Israel. N-ar trebui decat ca Israelul sa puna pe cladirea teatrului Baraseum
din Bucuresti o placuta, prin care sa se recunoasca ca acel teatru a fost
infiintat prin decret dat de Radu Gyr, directorul Teatrelor din Romania in
timpul guvernului national-legionar. Ar putea sa publice varianta originala
(nemodificata) a Jurnalului lui Sebastian si ar putea micsora numarul evreilor
considerati a fi fost ucisi pe teritoriul Romaniei si care sunt trecuti in listele
de la Yad Vashem (fara cei ucisi la Iasi, pe care si i-a asumat de curand
Germania, fara cei din Transilvania de Nord, care cad in spatele autoritatilor
maghiare, fara minciunile cu Abatorul). Faptul ca Israelul nu cere despagubiri
inseamna ca banuiala noastra ca in Romania n-a fost holocaust primeste o
neasteptata dar binevenita confirmare.
Culmea
culmilor este insa alta. Judecand prin prisma celor scrise mai sus, rezulta in
mod logic ca cei care sustin aberant ca in Romania a avut loc un holocaust, aduc
atingere intereselor vitale ale Israelului. Adica au devenit, fara sa
banuiasca, antisemiti incrancenați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu