Demonocrația – „dezvoltare creatoare”
a liberalismului românesc
Ca simplu
anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei și gratificat cu Înaltul
titlu de… pensionar, am urmărit desfășurarea celor două congrese ale
asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă atunci când
vine vorba de problemele reale ale țării și de agenda cetățeanului tânăr, „dus”
cu …cornul și laptele! În ceea ce mă privește, ca ins dus cu zăhărelul de…
Cuba, am așteptat (zadarnic) să aud ceva soluții alternative și la problemele
pensionarilor. Am înțeles că așa ceva nici ca problemă nu există! Când eram
student, pe la „practicile agricole”, auzeam că „bătrânii nu sunt niște
murături, ei sunt buni pentru cumpărături”… În prezent, dacă ai banii necesari,
ți se livrează cumpărăturile la domiciliu…
Datorită
televizuinilor din România, m-am convins că s-au înregistrat și alte
performanțe istorice: europenizarea a produs o faună cu identitate incertă care
poate vorbi (chiar ore în șir): pe lângă cuvinte arțăgoase, iar dacă au
ambiție, pe lângă multe vorbe goale, mai strecoară câte o minciună glazurată cu
globalism second-hand. Din aceeași sursă, am văzut cum un… HERR Ludovic Orban
(Oberführer), șeful formațiunii Parul SRL.SA, chiar a trecut la incitarea
copartizanilor pentru „a da cu parul”(!) în numele noii doctrine liberale focalizate
pe apărarea drepturilor și libertăților cetățenești! Așa ceva, generația mea a
mai trăit; dar atunci… când eram „mai tânăr și la trup curat” (vorba poetului),
o astfel de „platformă de democrație populară” se numea luptă de clasă și venea
de acolo unde, după 1989, doar doamna Alina Gorghiu a învățat… ceva… Poate doar
din filmul cu Moscova nu crede în lacrimi… Sau a auzit pe acolo… adevăruri
misterioase despre „revoluția” română… Dincolo de controverse, am înțeles că a
venit vremea democrației originale de tip parocratic! Parocrația liberală
ghidează tineretul pentru a intra în arena politicii parocratice și
euroatlantiste.
Acum, pentru
generația mea, care a început să pipăie cu îngrijorare bordura… veșniciei,
convingerea că bordura cu pricina nu este de marmură nu se mai discută, pe
motiv că o astfel de abordare ar fi foarte PeDeLături de istorie
(corectitudinea politică!), iar dacă vreun profesor se trezește vorbind că a
început să-i PeSeDe locurile de muncă ale absolvenților în care a investit
valori, competențe și aptitudini pe care dorește să le „pună la treabă” aici,
în România, este imediat trimis în …Portul Marsilia…. fără pașaport, de
mulțimea de mercenari profesionalizați pe vehicularea lozincilor care ne
asigură mersul înainte către… sărăcia absolută. O sărăcie capitalistă, desigur,
cu totul diferită de cea din timpul guvernării comuniste. La ieșirea (din
minți) a unor protestatari cu vechi state de servicii în huiduieli bine simțite
și specializați în înjurături partinice demne de antologia mizeriei absolute,
mass-media ne-au prezentat scene care demonstrează că mitocănia agresivă nu
cedează pretenției sale, longevive, de „a face istorie”! Psihanalitic vorbind,
acești tineri – care nu s-au remarcat în nicio profesie cu nimic – vor să se
afirme și ei cu ceva… vor și ei să joace un rol pe scena confuziei generalizate
pe care unii o numesc democrație. În lipsa unor calificări certe, își trăiesc
criza de personalitate în vedetismul de mahala al politichiei multilateral
dezolante invocând „implicarea” în modernizarea României, ca și cum ar fi vorba
de un text oarecare, pe care ar putea să-l rescrie sau altceva asemănător, dar
fără să propună alternative la marile probleme reale ale prezentului imediat.
Logocrația lor obsedantă îi plasează inconștient în aria euroscepticismului,
deși proferează adeziuni atlantiste și europene! Din ipostazele noului
capitalist românesc postdecembrist, specifice funcționării mecanismelor puterii
din țara noastră, procedurile sunt următoarele: 1) identificarea persoanelor care
pun în discuție puterea în exercițiu, în numele apărării statului de drept;
2)stabilirea, ca priorități pentru un grup anume de procurori, a obiectivului
de etichetare a adversarilor politici ca fiind penali; 3) mediatizarea
constantă a adversarilor politici ca fiind singurele personaje care aduc grave
prejudicii întregii țări; 4) preluarea acestor etichete de unele grupuri foarte
vocale în ceea ce cu un termen generic se numesc „grupuri ale străzii”; 5)
amplificarea, la nivelul străzii, a unor presupoziții din probatoriile
procurorilor în scopul diabolizării adversarilor politici în speță; 6)
demonizarea continuă a persoanelor publice, deja marginalizate, în scopul
eliminării din funcții publice, până când demonizarea poate genera adversitate
față de puterea în exercițiu. Atunci, puterea instituționalizată (kratos) trece
de la stadiul de democrație la cel de demonocrație; aceasta este performanța
celor care, nefiind calificați în nicio meserie, își arată virtuozitatea de
mitingiști cu ora, făcători de nouă istorie și inventatori de lozinci cu
ingrediente de antiromânism...
Am ținut să
scriu aceste câteva gânduri ca replică la un astfel de vorbete, care opina că
din cauza pensionarilor nu se poate dezvolta țara! Așa a auzit el de la doamna
Christine Lagarde: „bătrânii pun în discuție dezvoltarea globală”! Alo! Cine
v-a spus că dezvoltarea se face cu lozinci și vorbe grele?... Noi, pensionarii,
am contribuit din veniturile noastre, pe toată perioada activă, pentru pensia
pe care o primim, deci fondurile de pensii nu au legătură nici cu indicatorul
demografic de azi, nici cu productivitatea muncii și nici cu orientarea
politică a formulelor guvernamentale care manipulează nația cum că guvernul ne
dă, din generozitate (?!) o pensie oarecare… Sumele de pensii provin din banii
pe care noi i-am muncit, iar dacă în noul capitalism românesc s-a trecut la o
altă abordare este treaba politicienilor; dar este și dreptul nostru de a le
cere să înceteze cu umilirea noastră, deoarece chiar dacă ar fi bine
intenționați, sunt profund lipsiți de cultură…
Dar, apropo
de parul liberal: PARUL din ce ar trebui să fie?
O celebră
cântăreață de muzică foarte populară, în urmă cu câteva decenii se ruga: Parul
să fie de soc/ să nu mă omori de tot!
Eu mă opresc
aici, de teama (liberală, desigur!) de a nu fi păruit, întrucât nu sunt
implicat în „gâlceava înțelepților cu lumea”… Pe aici mai este puțină zăpadă:
aș prefer o bulgăreală de idei, dar nu una ideologică!
Atenție:
când se va topi zăpada (nu știu de dragul cui!), prin gropile străzilor vor lua
naștere niște bălți mai mici, mai mari sau, pe alocuri, chiar băltoace. Atunci
se vor crea „oportunități” pentru darea cu bâta în baltă. Veți mai pune de
vreun congres?
Un ins
(încă) nepăruit,
Pentru
conformitate, Ștefan Buzărnescu
---------------------------------------------------------
8 EPIGRAME DESPRE PENSIE SI
PENSIONARI,
de Alexandra Dogaru
(ALDO)
1. Cine are bătrâni… să nu le fure
banii!
Ne-au spus că sigur se aprobă
Şi vine pensia gonflată
Uşor, cu praful de pe tobă
Din ce-am contribuit odată!
2. Dieta pensionarului român
N-ai pâine? Treci la cozonac!
Dar vezi să îl păstrezi ca moaşte,
Îţi pui un lacăt pe stomac
Şi guşti doar la Crăciun şi Paşte!
3. Ni, boală!...
La împărțit bugetul, de socoate
Să deie „turmei” pensie de BOALĂ,
Acestui vajnic dătător din coate
Să-i ardă DOMNUL una …„specială”!
4. Pensia „nesimţită” a unuia care a
slujit… injustiţia!
Acum, când te-ai pensionat
Corupt, cu numele pătat,
O „specială” e măsura
Cu care ţi se-nchide gura!
5. Pensionarii oneşti în jungla
democraţiei
Certaţi mereu c-odinioară,
Sub vremi, stătură prea cuminţi,
Bolnavi şi trişti, şi fără dinţi,
Mai au speranţa …c-o să moară!
6. Pensionarului postdecembrist
Îţi spun, ca să-nţelegi odată:
În noul teatru de revistă
Din ţara zisă „democrată”,
Contezi ca nume pe o listă!
7. Pipernicirea pensiei
Cu anii te-ai împuţinat,
E legea firii, toţi o ştim,
Dar pensia s-a dezumflat
Doar din motive de …„regim”!
8. Speculaţie darwinistă
- Celui care îşi cumpără înjurăturile
–
De spui că decontezi, bonom,
Ţi-aş zice-o vorbă imorală,
Să trec la pensia de OM,
Ieşind din pensia de …„BOALĂ”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu