Magda URSACHE - Deocamdată, e bine. An electoral

 

Jogging prin mass-media

 

Deocamdată, e bine. An electoral

 

 

„O tempora, o humores, o mores, o res”, exclama hâtrul Luca Pițu. Și-mi aduc aminte de George Pruteanu care, întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, răspundea decis: „Musafir.” Bulă, în bancurile ceaușii, se voia „cap de locuitor”, doar-doar și-ar fi crescut venitul pe cap propriu.

Florentin Popescu, din volumul căruia (Vom ieși de pe hartă și vom deveni istorie?, Ed. RAWEXCOMS, București, 2024) am împrumutat titlul de mai sus, ne spune că bine mai e în an electoral.Trai neneacă. Guwerner promite și nu face, destramă, apoi cârpește, ne amăgește cu o carboavă-două, ca să avem cu ce cumpăra pâine din grâu ucrainean, cât despre circ, avem destul. Comicii vestiți ai ecranului, cu batistuța la piept, se dau iubitori de țărișoară și de populația ei. A apărut și vocabula neo-patriotism. Zău? Patriotismul e sau nu e și punct. Istoricul Mihail Neamțu a devenit între timp neo-patriot. Prin 2018, susținea nu altceva decât că interesul național e să renunțăm la...interesul național și să euthanasiem Miorița. Dar de ce n-am începe cu asinul? După Grigore Vieru, cei patru P care ar anula calitățile românilor sunt: Pizma, Prostia, Pâra, Ploconirea. Îi dau dreptate.

Deocamdată, e bine. An electoral. Intelocrații ies la înaintare. G. Liiceanu pro Armand și Fritz. La președinție, ar alege-o pe Kovesi. „Ea e slujirea pură”. A cui? A României, desigur. Și eu care credeam că-l slujește pe Coldea! Nu a inventat și folosit baschetbalista verbul a paradi, DNA n-a paradit oameni nevinovați?

Se găsesc destui presari pro anaconda Coldea, care spun lucruri trăsnite: Coldea –„un pic universitar” – ar merita garoafe de Codlea pentru prestația sa în serviciu. Acuma fuge de televiziune pe scara de serviciu (secret).

Ia să mai vedem ce-i dincolo de știri și să-i privim cu suspiciune pe anumiți moguli de presă (și ce de moguli au apărut postsocialist: Prigoană, S.O. Vântu, Burci, Sârbu foarte pricepuți în branșă!), să nu le acordăm totală încredere (ca lui Dan Diaconescu cu Oglinda lui strâmbă). În vremi incerte ca laptele de la mall, multe-s inventate: de la molime la mitinguri, de la mitinguri la războaie, de la războaie la eroi de război.Opinia e viciată de informații false.Talpeș, fostul de la SIE, promite devoalarea lui Arafat, la Realitatea TV, ca fiind uns cu alifiile serviciilor, de la CIA și M16 la Mossad.  De-ar spune Talpeș ce zice că știe până nu uită. Doctorul rămâne sub acoperire.

OMOR LA ATI, titrează televiziunile. Ministrul Rafila pare că vrea să acopere crimele în serie ale doctorițelor morții, de la Spitalul „Sf. Pantelimon”, secția ATI. S-o fi inventat acolo un serviciu de euthanasiere sau e vorba de omoruri premeditate? În salonul groazei, 17 morți în două zile. Nonșalant, ministrul Sănătății declară că nu demisionează: „N-am de ce.” Oare? Urlă presa despre interesele lui Rafila pe piața medicamentelor. N-are de ce? Cum merg lucrurile în spitale, pare a fi doctor pentru morți, nu pentru vii.

Iohannis, în joaca lui cu verigheta (de ce n-o scoate, dacă-l deranjează?), ne asigură că alianța PSD-PNL a fost validată de vot. Hi, ho! Ăia se bat la figurat și la propriu, iar războiul nu e ieftin, toate se scumpesc. Știți vreun război ieftin? Cum spune Florica Bud: „armele sunt prea puține pe cât rău ar fi de făcut” (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de sex, eLiteratura, 2016). Un presar cu peniță subțirică ne spune că-i de  bine, de foarte bine ce se întâmplă acum: războaie peste tot locul. Războaiele mici ar elimina energiile negative, așa cum fac și cutremurele în serie, care preîntâmpină un cutremur devastator.

Gen.(R) Virgil Bălăceanu avertizează că nu ne putem apăra cu 5-7 mii de militari NATO, ci cu noi înșine. Oare ce spune Grindeanu despre infrastructura inexistentă, în caz de intervenție rapidă, a 300 de mii de militari în flancul de est? Lui Iohannis îi miroase a luptă cu Rusia. Strânge patul puștii, în numele cunoscutei sale iubiri de români și de „Romănia”, cum pronunță nativul nostru, pe care o vrea intrată în stare de război pentru fratele mic, Zelenski. Ne vopsește nemțește, ca-n reclamă, semnând, fără avizul Parlamentului, Acordul de Securitate România – Ucraina. După regretatul Vasile Tărâțeanu, în anii lungi  de mandat nu s-a întâlnit niciodată cu românii din teritoriile ocupate de Rusia și de Ucraina, supuși deznaționalizării.

Securitatea nu moare. Regele (lui Ionescu) moare. Prințul consort Duda a cam dat cu regalitatea-n gard când s-a vrut candidat la președinție, iar purtătorul de cuvânt al Casei regale e cine e. Nu suntem corecți cu ce-a fost, nu suntem corecți nici cu ce este.

Limba ce-o vorbesc cei de la vârf? M-am învățat cu politicienii care muncesc cum vorbesc și vorbesc cum muncesc. Fiecare cu limba lui. Iohannis – iohannește,Clotilde – clotildește (memorabilă e sintagma „sexiile de votare”), Fritz – fritzește (ne-a și anunțat că are „cele 5 ani” de stat în România și că se vrea cetățean român cu cei 5 ani de acasă). Până acum, și-a tot căutat locul de „descălecare” pentru președinție. Președinte se vrea și Chichirău, parlamentara desculță, care a pus gând rău bustului Goga. Nu, deocamdată.

Și pentru că vorbim de aflători în treabă, de ce acceptăm ca „Elie Wiesel” să se bage în deciziile Sf. Sinod al BOR privind canonizarea ieromonahului Arsenie Boca, de sărbătorit în 28 noiembrie, sau a teologului Pr. Dumitru Stăniloae, în 4 octombrie? Le contestă marxistul Al. Florian  martirilor „încercarea suferinței” și „darul iubirii de neam și de Dumnezeu”? Dă delete pe numele lor și noi acceptăm?

La început de an 2024, în 13 ianuarie, Sebastian Zachmann a scos, la Prima, Cultura la raport, în cadrul emisiunii Inside politic. Reprezentanta Culturii, Raluca Turcan. Cu mâna pe inima lui Băsescu și a lui Bill Kill (a, nu Uma Thurman, interpreta personajului, ci Elena Udrea, pe care ex-ul Cocoș o vedea președintă; motivația cocoșească, la postul Realitatea, în 17 iunie, 2024: Elena trebuia să fie aleasa neamului, pentru că „nu avea monturi”). Cel mai greu admirator al masterandei în Teologie Udrea a fost teologul Th. Baconschi.

Turcan ne-a promis că va da maximum maximorum ca să intrăm în normal. Cum să n-o credem?  S-a culcat ministru al Muncii și s-a trezit de dimineață nu muncită, ci culturolog. Homo technicus cum e, pedista-penelistă era convinsă ca va fi  cel mai bun manager și ne asigura că va avea șanse. Cum cine? Cultura! Va rezolva tot și tot și va avea grijă de Cultură ca de coafură. Argument: „Am cap pe umeri” și „păreri personale”. Dar unde îi stă capul? Nu pe umeri?

 Deocamdată, e bine. Are în raniță bastonul de președintă. Doar a fost și vice-premier  în guvernul României. Privindu-i zdrăngănelile de la gât, îți vine să întrebi: Pentru cine tragi clopotele, Madame? Pentru „profitabilitate” în cinematografie? „Am fost la Oașintăn.” Pe cale de consecință, știe cum să salveze cinema-ul. Vin americani înarmați, să filmeze. La lansări de filme, ministresa e prezentă. Și la muzee? Și la muzee. O fi fost  la Muzeul Țăranului Român, să aplaude un film LGBTQ, sub simbolul curcubeului? Doar e în prima linie a democrației și a sexo-democrației tocmai din '89, când avea 13 ani. Dar la festivalurile marine, concertele cu narcomani, unde se promovează alcool și droguri, o fi fost? Copiii sunt scoși pe tărgi de SMURD, după reprizele de muzică violentă din spectacole. „N-a murit nimeni”, se apără Selly. „Faceți gălăgie, mă!”, s-a urlat pentru un violator invitat pe scenă. Are vreo „părere personală” Turcan despre „evenimentul cultural” al narcisiacului influențăr Selly? Care Selly a fost invitat la NATO, cu sprijin Geoană, zice presa. Nu că aș crede mereu ce zice presa.

Tot în limba turcană: „Când sunt hăituită, mă aricesc.” Hăituită n-a fost. A avut șansa numită Băsescu, cititor de Levant. După, a mers pe cartea Cîțu, cu care a băut cafea „la interior”, apoi pe cartea Ciucă. Cu cartea Ciolacu e mai greu, însă cățărătoarea se descurcă. Ascensiunea lui Turcan nu poate fi oprită. N-o fi dând țepe, cum se laudă, însăși ministresa e o țeapă.

„Dar acum ce citiți?” insistă Zachmann. Răspuns: Shapira, despre Holocaust. Cu accent pe Chișinău. De Săptămâna roșie o fi auzit? Și sfielnică, și nesigură, nu cumva să supere vreun anti-român, șoptește: „Nu-i lucru rău să înveți Luceafărul pe de rost.” Deci cum e? Bun sau mai puțin bun să citești Eminescu? Zachmann, nu mă dezamăgi!

O economistă în scaunul Culturii sună ca o navigatoare (în ape tulburi) la Învățământ. Tot resetând, tot reformând educația, uite unde s-a ajuns: invitata Tatoiu (28 iunie, a.c.) ia parte studentului care a dat foc profesorului. Așadar profii pot lua pumni în gură și-n figură; mai nou, li se dă și foc. Și mai nou, se dă foc școlii. Vai, săracu, a fost nedreptățit de un profesor cu  o problemă la cap. Și știți ceva? Toți profii de mate, spune fosta profă de mate, au probleme la cap. Inclusiv mneaei? Tatoiu e inevitabilă, ca și Bobonete. Ce să mai spui decât „Pelicanul și Babița”? Și mai recent, Babița cere să spargem tabu-urile. Cum? Să-i scoatem pe clasici din manuale. Cum să-l mai citim pe Slavici? Doar bărbatu-miu, argumentează Babița, mai citește Sadoveanu, că-i la andropauză. Așadar, afacerista ne cere canibalizare culturală: să-i halim pe clasici.

Deșcolarizarea e-n toi, ca și deculturalizarea. Zice Ion Simuț: „Când școala e în declin, națiunea e în pericol. Fără exagerare.” Probă că, sub cârma  navigatoarei fără flotă, Manualul de Limba și Literatura română se numește Limbă și Comunicare. Proful de română e acum profesor de comunicare. Să comunice ce? În principal, despre texte ne-literare. Putem trăi și fără Cultură. Dar, atenție! În cazul ăsta n-avem nevoie nici de ministru al Culturii, deci  rămâne Turcan fără minister.

Deocamdată, e bine. An electoral. Patrimoniu? Cu ce se mănâncă? Casele memoriale se dărâmă. La Mircești, casa lui Alecsandri, la Iași, casa Teodorenilor. La Galați, sărbătoare mare în onoarea Ninei Cassian, la o sută de ani. Mai trăiește? Nu. Păcat. Glamuroasa (așa se voia) mai avea de iubit!

Suntem în deficit cultural, ca să mă înțeleagă economista de la Cultură. Sediile bibliotecilor de cartier se închid, la fel librăriile. În campusul Copou nu mai este nicio librărie-papetărie. În locul ei, o vreme a fost un depozit de scaune (de parcă se juca acolo piesa Scaunele de Ionesco), apoi Ristretto Cafea L'Or, apoi D&M...

O sponsorizare politică e un prilej fericit, dar cu ce preț! Statul finanțează pe sărite scriitori de tradus. Pe Cărtărescu nu-l sare niciodată ICR. De vreo 15 ani, apare anual cu vreo 10 traduceri. Alt exemplu? N-am. Pe Cezar Ivănescu nu l-a finanțat statul. Albanezii l-au finanțat, se știe. Doar Cărtărescu are parte de turnee de promovare. În 3-14 aprilie, 2023, ICR New York i-a organizat un turneu de 11 zile în 5 orașe din America de Nord, cu Solenoid în engleză, tradus de Sean Cotter pentru Ed. Deep Vellum. Peste o sută de traduceri dintr-un singur autor, în defavoarea celorlalți? Or fi considerați subdezvoltați la grămadă, scriu mai prost decât confratele lor? Sau ICR, traducând și promovând discriminat, nu vrea ca imaginea literaturii române să fie polifonică? Îmi doresc ca Varujan Vosganian să propună criterii în acest sens.

Au apărut edituri puzderie. Și ce supărare a fost când Marin Sorescu a cerut privatizaților să prezinte un plan editorial, pentru atestare! Cum așa ? Să se îngusteze libertatea de exprimare, să se cenzureze creativitatea? Efect: pecinginea editărilor pe banii diletanților. Sunt edituri rentabile, editori cu șase clase se laudă cu  șase case, dar numai cel care scrie cartea n-are drepturi de autor. Și mă tem că o să aibă doar dacă Bahluiul își schimbă sensul.

Deocamdată, e bine. An electoral.

Suntem în stare de urgență perpetuă? Cam da. Extincția balenelor ne-a avertizat. Nu-i bai. O să scoatem hidrogen din alge și electricitate din gunoi menajer. Gunoi avem destul. Lunar, intră mii de tone în România, de la Austria și Olanda, de la Germania și Italia. Sub formă de „donații”, în fapt deșeuri de haine, pantofi, automobile, acumulatori uzați, deosebit de toxici. Noi le mulțumim. Ministerul Mediului vede gunoiul en rose. Nu gunoiul poluează, ci văcuțele, vinovate de emisii de gaze. Scăpăm de ele și cronțăim viermi, mâncăm mazăre pe post de carne, iar gândacii vor da lapte și  brânză.

Se topesc ghețarii ? Nu-i bai. Se vor descoperi mai multe metale rare decât cele 7, tot să fabricăm arme, radare, drone, mașini hibrid, roboți...

La depopulare stăm bine, le-am luat-o înainte tuturor. Nu vorbea Kamala Harris de „reducerea populației”? Oameni și animale dăunează planetei. Să-i stârpim? După scandal, s-a corectat-scuzat. A, nu, a vrut să spună „reducerea poluării”. Cu asta aș fi de acord: să depoluăm Parlamentul de prădători de fonduri și universitățile de prădători sexuali mascați în sociologi. În docu-romanul Universitatea care ucide însoțită de Universitatea care se sinucide (Editura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2024), o asemenea oroare n-am prins-o. Oroarea de la SNSPA, unde preda și ministresa Deca. „Grup sexual organizat”, zice Ion Cristoiu. „Bărbați cu probleme”, îi scuză un presar. Cică studentele erau avertizate de la intrare: dacă spuneau ceva, zburau. Le pasau de la unul la altul. Alfred Bulai le dezbrăca – hăt, hăt – din '96. A, nu acasă la el, ci-n SNSPA. Academic!   

S-a încheiat tranziția? Am rămas în urmă: mă simt tot lost în tranziție. Mi se pare că s-a stricat un mecanism al lumii întregi. S-a ajuns prea departe cu scenarii și scenete antihristice, chiar și-n deschiderea Jocurilor Olimpice 2024. Cina cea de Taină e subiect de batjocură. A, cică nu-i vorba de Da Vinci, e doar o parodie de Jan van Bijlert, cu Apollo ca Iisus și cu Bacchus ca Bacchus. Ce mare lucru! Doar Bryan Emannuel Gutierez a cerut ca Dumnezeu să fie executat pentru crime împotriva umanității. Numai că Dumnezeu, din câte știu, nu rămâne dator.

Deocamdată e bine rău. An electoral.  

 

                Magda URSACHE