sanctității
sale papa francisc
~*~
în
vara ce părea să nu se mai termine
și
totul începea cu moartea
te
așteptam în lumina chihlimbarului
începusem
alfabetul dragostei în aramaică
trăiam
mai mult la miazănoapte
nu
mai era nimeni pe lume
floarea-soarelui
în descompunere mută
continuă
poemul
care
să cutremure pământul
să
nu se facă țăndări
paloarea
de sfinx a culmilor
așezându-ți-se-n
palmă
am
oprit timpul ai oprit timpul
am
vrut să nu mai vezi corola înnegrită
de
praful deșărtăciunii să nu o simți
am
presărat pietriș alb înaintând cu greu
să
mă cuprinzi pe drumul transcedental al ființei
versuri
scrise pe bicicletă într-o țară blocată
și
lumea
numai
tu care să înceapă viața
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu