de înălțarea sfintei cruci
~*~
dimineață cu soare festiv din
politețea zeilor
înspre mine
venea o țară
înspre tine
venea un continent
pe ghidonul
bicicletei pinacle
îți întorceai
chipul înspre mine
semănai cu
briseis
și deveneai
umbra mea de aur
nu mai puteai să
fii singură
începuse să-ți
fie frică
de la vaslui la
capul dealului
numai morți
împușcați și neîngropați
în al doilea
război mondial din spusele
doamnei iacomi
croitoreasa regelui
ca să nu fie
singură în zile de sărbătoare
mergea pe jos
nemții se opreau
și reparau
mașinile
abandonate de ruși
prima
întovărășire s-a făcut la caua
apoi a venit
comunismul
și a îngropat
fiecare destin
în lăzi din lemn
de tei s-au păstrat covoare
cu însemne
solare la apus
bradul vieții și
zvastica din punjab
femeile care
le-au țesut la opaiț
au mai trăit o
jumătate de secol
ar trebui o
troiță o lumânare eternă
pe drumul plin
de morți o rugăciune
de înălțarea
sfintei cruci
~*~
cătălin afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu