SUFLETUL VEŞNIC TÂNĂR
- Sfântul Nectarie al Eghinei -
Cu mintea şi inima vârstnicul s-a îndreptat spre Dumnezeu Care îl cheamă şi a
dobândit convingerea că paşii săi îl călăuzesc spre El. Pentru aceea în inima
lui domnesc seninătatea şi liniştea depline, care i se reflectă pe chip. Nimic
nu l-ar putea convinge că simţirea lăuntrică, cu privire la viaţa veşnică, ar
fi cu putinţă să-l înşele sau să-l mintă. El e încredinţat de acest adevăr şi
îşi aşteaptă cu curaj sfârşitul existenţei pământeşti. Vede moartea pe prag şi
totuşi continuă să rânduiască netulburat cele ale sale ca şi cum ar fi
nemuritor: socoteşte moartea un tutore şi un însoţitor necesar de drum în
vederea călătoriei veşnice ce-l aşteaptă. Ultimele sale dorinţe nu fac decât să
reflecte convingerile integre despre viaţa veşnică. Nu socoteşte că se desparte
de cei ai casei, de prieteni, de rude şi că nu-i va mai vedea, ci că urmează
să-i vadă în fiecare zi. Unele ca acestea îi sunt convingerile privitoare la
sufletul duhovnicesc aflat la vârsta senectuţii, astfel cugetă despre om şi
acestea îi sunt gândurile privitoare la viaţa veşnică.
Sfântul Nectarie al
Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel
Mândrilă, Ed. Sophia / Metafraze, Bucureşti, 2015, p. 22-23
ARTA ADEVĂRULUI
- Regizorul Andrei Tarkovski -
Este greșit drumul pe care s-a lansat arta contemporană, care refuză căutările
sensului vieții în numele afirmării autovalorificării personalității… Dar în
creație personalitatea nu se afirmă, ci slujește unei idei generale, mai
înalte. Artistul este întotdeauna servitorul, care încearcă parcă să se
(auto)plătească pentru talentul său, ce i-a fost dat ca o minune. Totuși, omul
modern nu vrea niciun fel de jertfe, deși numai sacrificiul este expresia
adevăratei validări.
Regizorul Andrei
Tarkovski, Sculptând în timp, traducere de Raluca Rădulescu, Ed. Nemira,
Bucureşti, 2015, p. 48-49
MUNTELE COLOSAL
- Maica Gavrilia Papayannis -
Muntele pe care îl mutăm cu credința este propria noastră mândrie – un munte
colosal! Și îl aruncăm în mare! Însă putem face asta numai cu harul lui
Dumnezeu. Rugați-vă cu toată inima: „Doamne, vindecă-mă de mândrie!” și, a doua
zi, El începe s-o facă!
Maica Gavrilia
Papayannis, Asceta Iubirii, traducere de Medana Oltean, Ed. Episcopiei
Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 436
AERISIREA ÎNCĂPERII
- Sfântul Ioan din Kronstadt -
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se
vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăţia
lui Dumnezeu? Iată cum. Dacă vrei să-ţi aeriseşti locuinţa sau să te plimbi la
aer curat, gândeşte-te mai întâi dacă propria-ţi inimă este sau nu curată.
Mulţi dintre noi doresc să-şi aerisească încăperea în care trăiesc (ceea ce
este excelent) sau să se plimbe în aer liber, dar nu se gândesc că le este tot
atât de necesară aerisirea sufletului şi a inimii (o aerisire, ca să zicem aşa,
spirituală, a suflării de viaţă) şi, trăind în aer curat, îşi îngăduie gânduri
murdare, impulsuri indecente ale inimii, vorbe spurcate şi chiar o spurcăciune
trupească.
Sfântul Ioan din
Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia,
Bucureşti, 2005, p. 257-258
POEZIA
- Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Poezia exprimă cel mai curat şi mai înalt tot ceea ce are omul luminat în el. O
strofă de poezie face mai mult, adesea, decât un tratat întreg de filosofie.
Aşa cum Îngerii se exprimă sau mai bine spus, limba lor e muzica, tot astfel
pentru oameni limba lor adevărată este poezia. Mai devreme sau mai târziu Lumea
se va întoarce la poezie, la izvoarele ei. E prea multă lume insensibilă faţă
de marile minuni ce le întâlnim în fiecare zi… Avem nevoie de cât mai mulţi
oameni cu suflet de poet.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseţii lăuntrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 100, 116.
PUTEREA CARE HRĂNEŞTE TOATE
- Sfântul Efrem Sirul -
Învaţă şi de la foc cum hrăneşte
aerul toate: când focul e închis într-un loc lipsit de aer, flacăra lui începe
să pâlpâie, răsuflarea ei slăbeşte.
Cine a văzut vreodată o mamă
alăptând toate din toată fiinţa ei?
De sânii ei atârnă lumea toată,
ea însăşi atârnând de Cel ce Singur este puterea care hrăneşte toate.
Binecuvântat Cel care în Raiul
Său va da bucurie întristării noastre!
Sfântul Efrem Sirul,
Imnele Raiului, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p.
83
FAŢA OMULUI
- Sfântul Nectarie al Eghinei -
Alcătuirea sufletească e cea care dă chip alcătuirii trupeşti; dictonul „cum e
sufletul, aşa e şi înfăţişarea” e neîndoielnic foarte adevărat; iar dispoziţia
vădită de suflet odată cu trecerea timpului se imprimă ca o constantă a
expresiei chipului, care devine un fel de oglindă a dispoziţiei aflate în
suflet; căci muşchii şi oasele obişnuiesc să primească o conformaţie similară
celei pe care nevoia le-o dictează.
Sfântul Nectarie al
Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel
Mândrilă, Ed. Sophia / Metafraze, Bucureşti, 2015, p. 172
GLUME NEVINOVATE
- Sfântul Ioan din Kronstadt -
Nu-ţi lăsa inima pradă unor porniri sumbre şi duşmănoase împotriva aproapelui
tău, caută să ţi le stăpâneşti şi să ţi le scoţi din inimă cu puterea credinţei
şi cu lumina minţii sănătoase şi vei avea linişte în suflet. „Eu întru
nerăutate am umblat” (Psalmul 25, 1). Asemenea porniri apar adeseori în
străfundul inimii care nu s-a obişnuit să le stăpânească şi cel ce le are va fi
mereu mohorât, dus pe gânduri, greu se va suporta pe sine, greu îl vor suporta
şi alţii. Atunci când îţi vin, caută să-ţi impui o altă stare sufletească, fii
vesel, fă glume nevinovate şi pornirile rele se vor risipi ca fumul. Cunosc din
experienţă.
Sfântul Ioan din
Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia,
Bucureşti, 2005, p. 66
RECUNOŞTINŢA
- Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Omul smerit, privind pâinea de pe masă, haina de pe el şi tot ce are, vede
miile de mâini, valurile de sudoare, veghea şi truda nenumăraţilor oameni…
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseţii lăuntrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 109
Cine sunt catehumenii și ce reprezintă ectenia
catehumenilor?
- SF. ILARION FELEA -
Invitarea: „Cei chemați ieșiți” -
trebuie să răscolească până în adâncuri sufletele noastre și să ne întrebe:
dacă voi, cei botezați, sunteți vrednici să stați înaintea lui Dumnezeu la
aducerea Sfintei Jertfe?... Ați păstrat curată haina Sfântului Botez și
credința mărturisită în Crez? Ești curat cu gândurile și cu inima, sau ești
pângărit, creștine?
Adeseori auzim în timpul Sf.
Liturghii ectenia catehumenilor: „Cei chemați ieșiți, câți sunteți chemați
ieșiți!”. Care este rostul acestei ectenii în cadrul Sf. Liturghii și de ce
trebuie să iasă catehumenii în acest moment al Liturghiei? Totodată, Sf. Părinte
Ilarion Felea ne atrage atenția și asupra unui fapt extrem de important din
tradiția Bisericii, dar uitat astăzi de către mulți: la ectenia catehumenilor,
nu ieșeau doar catehumenii, ci și cei ce nu erau pregătiți pentru Sf.
Împărtășanie. Cei aflați în canon de penitență se retrăgeau în spate sau afară,
de unde ascultau cu multă smerenie și pocăință și cu nădejde de îndreptare prin
rugăciunea Bisericii. SF. ILARION FELEA | Cine sunt catehumenii și ce
reprezintă ectenia catehumenilor?
Cine sunt
catehumenii?
După ectenia pentru pomenirea
morților, încheiată cu „amin” și tragerea sau coborârea perdelei, se face
ectenia pentru catehumeni. Cine sunt catehumenii?
La începutul Bisericii și de
atunci până astăzi, toți păgânii care se pregăteau să primească taina Sf.
Botez, erau datori să învețe mai întâi catehismul, să cunoască învățăturile de
temelie ale Evangheliei și ale Bisericii. De la data când începeau să învețe
adevărurile și să cunoască tainele religiei creștine și până în clipa
Botezului, toți catehumenii sau chemații la Sf. Botez, spre deosebire de
credincioșii care erau membri botezați ai Bisericii – aveau dreptul să asculte
învățăturile religiei și să se roage împreună cu credincioșii Bisericii, să
meargă la Biserică și să asculte rugăciunile, cântările și citirile din Biserică,
dar numai până la ectenia rânduită pentru ei.
Din îndemnul apostolesc și din
îndatorirea frățească de a ne ruga unii pentru alții (Iac. 5:16), Biserica a
rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obștească așezată în
Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica. Ectenia începe
prin invitarea lor la rugăciune: „Rugați-vă cei chemați Domnului”, apoi se
continuă prin invitarea celor credincioși, să se roage pentru catehumeni: „Cei
credincioși, pentru cei chemați să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i
învețe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptății, să-i unească
pe dânșii cu Biserica și să-i mântuiască prin harul Său.
Apoi din nou, preotul se
adresează catehumenilor și-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemați
capetele voastre Domnului să le plecați”. Și în timp ce credincioșii cu strana
răspund lung, „Ție
Doamne” – preotul se roagă pentru
catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia nașterii de a doua, adică de
veșmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica și cu turma ei cea aleasă.
De ce trebuie să iasă
catehumenii în timpul Sf. Liturghii?
Apoi încheie: „Ca și aceștia,
adică cei chemați, catehumenii, împreună cu noi să mărească prea cinstitul și
de mare cuviință” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
După răspunsul „amin” din partea
tuturor, catehumenii sunt poftiți să părăsească îndată Biserica, prin
cuvintele: „Câți sunteți chemați, ieșiți, cei chemați ieșiți, ca nimeni din cei
chemați”, se subînțelege, să nu rămână în Biserică.
Împreună cu catehumenii erau
obligați să iasă din Biserică și toți cei ce se făcuseră vinovați de păcate
grele, pentru care trebuiau să se pocăiască. Aceștia erau împărțiți în patru
grupe și anume: plângătorii, care tot timpul ascultau până aici Sf. Liturghie
plângând în afară de biserică și rugând pe cei ce intrau în biserică să se
roage pentru iertarea lor; îngenunchetorii, care tot timpul ascultau sf. slujbă
în genunchi; ascultătorii, care aveau dreptul să asculte Sf. Liturghie, dar
numai până la predică și împreună șezătorii care puteau aduce daruri la Sf.
Biserică și nu se puteau împărtăși.
O astfel de canonire astăzi nu se
mai face. La trebuință însă, Biserica va putea înnoi oricând astfel de măsuri
disciplinare, menite să aducă sănătatea în membrele ei bolnave. Astfel la
invitarea : „Cei chemați, ieșiți…”, catehumenii și penitenții trebuiau să
părăsească Biserica.
Cine poate rămâne
până la sfârșitul Sf. Liturghii?
Din timpul apostolilor și până
astăzi, la Sf. Liturghie nu pot lua parte decât credincioșii botezați.
Necredincioșii și nebotezații nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o
profaneze, fără să o necinstească prin necredința și neștiința lor. Cum ar și
putea lua parte cu credincioșii la sf. slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sf.
Jertfă, din Sf. Cină, din Sf. Taine!…
Astăzi, când mai ales prin
părțile noastre nu sunt decât rareori și puțini catehumeni, s-ar părea că
ectenia aceasta pentru catehumeni, n-ar mai avea rost în cuprinsul Sf.
Liturghii. Ea totuși rămâne pentru noi, credincioșii, un strigăt de chemare la
cercetarea conștiinței. Invitarea: „Cei chemați ieșiți” – trebuie să
răscolească până în adâncuri sufletele noastre și să ne întrebe: dacă voi, cei
botezați, sunteți vrednici să stați înaintea lui Dumnezeu la aducerea Sfintei
Jertfe?… Ați păstrat curată haina Sfântului Botez și credința mărturisită în
Crez? Ești curat cu gândurile și cu inima, sau ești pângărit, creștine?
Virtuțile Sfintei Evanghelii fac
podoaba sufletului tău, creștine, sau sunt străine de tine? Ai ținut sau ai
călcat poruncile Bibliei și ale Bisericii? Faptele îndurării trupești ți-au
adunat ceva „parte” și „comoară” în cer sau ești sărac de ele ca și bogații cei
nebuni și nemilostivi? Dacă patimile tale sunt legate și stăpânite sau au
făcut din tine un fiu pierdut și nefericit? Dat-ai semne destule de pocăință,
de smerenie și de îndreptare ca să poți sta în fața îngerilor, să te poți
împărtăși pregătit, în vrednicie cu Trupul și Sângele Domnului și să poți da
răspuns bun la judecata conștiinței, la judecata oamenilor, la judecata
istoriei și la judecata lui Dumnezeu?
Sau la invitarea: „cei chemați
ieșiți…” – ar trebui să te cobori și tu și să ne coborâm și noi, toți, ca niște
nevrednici în rândul catehumenilor și penitenților, să ne smerim inimile și
obrazele, înnoind în noi cu toată hotărârea voința de îndreptare?…
Nimeni din cei nevrednici de a
mânca din masa cea dumnezeiască, spune Sf. Ioan Gură de Aur – nimeni din cei ce
nu pot să primească sângele cel ceresc, vărsat pentru iertarea păcatelor,
nimeni din cei ce nu sunt vrednici de jertfa cea vie, nimeni din cei ce nu
cunosc tainele credinței, nimeni din cei ce au buze întinate, să nu
îndrăznească a sta de față. Masa întinsă aici este Dumnezeiască, la ea servesc
îngerii și Însuși Împăratul stă de față!…
Liturghia celor care
se împărtășesc
Chemarea la ieșirea catehumenilor
și a penitenților pedepsiți, precum și la cercetarea conștiinței
credincioșilor, mai poate avea încă un înțeles și anume să se știe că de aici
înainte, la Sf. Liturghie nu mai pot lua parte decât creștinii dreptcredincioși.
Păgânii și orice oameni de altă religie nu mai pot lua parte la Liturghia
credincioșilor și mărturisirea crezului, taina prefacerii și împărtășirea
credincioșilor sunt lucruri de cult care pretind o credință lămurită pe care ei
nu o au și astfel poate da naștere la sminteală.
Din cele învățate până aici, am
putut înțelege că partea întâi a Sf. Liturghii, proscomidia, se desfășoară sub
un văl de taină și închipuiește peștera smerită în care Se naște Mântuitorul,
iar părticelele de pe Sf. Disc închipuiesc Biserica, având în centru pe Iisus
Hristos Capul și Mântuitorul ei, la dreapta pe Maica PreaSfântă, la stânga
cetele îngerilor și ale sfinților, iar înainte și la picioare toți viii și
morții dreptcredincioși.
Partea a doua a Sf. Liturghii, de
la tragerea sau ridicarea perdelei și de la binecuvântare până la plecarea
catehumenilor se desfășoară în plină lumină, cu rostul să ne înfățișeze
arătarea în lume a Mântuitorului și predica învățăturilor Lui (caracter didactic).
De aceea să luăm aminte. În fața Mântuitorului și a Evangheliei Lui, toți
trebuie să ne cutremurăm, să ne dăm seama de nevrednicia noastră și cu
hotărârea de îndreptare și îmbunătățire sinceră, să dorim a ne număra printre
credincioșii care iau parte la Sf. Liturghie ca adevărați învățăcei ai lui
Hristos, împreună cu sfinții și îngerii Lui.
(Extras din cartea
„Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, de pr. Ilarion V. Felea)
ÎNĂLŢIMEA COPACILOR
- Sfântul Ilie Cleopa -
Câtă minune şi deosebire se poate
vedea întru creşterea şi vieţuirea arborilor şi a pomilor celor roditori, cine
le va spune? Căci noi vedem pe unii din ei la mare înălţime ridicându-se cu
creşterea, precum sunt eucalipţii, brazii, chiparoşii şi alţii de acest fel.
Şi, dacă vreun folos duhovnicesc din privirea lor voim a lua, de la înălţimea
lor la înălţimea dregătoriilor omeneşti să ne mutăm cu mintea, şi pe cei ce au
sporit cu creşterea întru cele duhovniceşti să-i închipuim, care s-au ridicat
cu mintea şi cu petrecerea lor din cele de jos şi în Ceruri se află, după
mărturia marelui Apostol Pavel. Iar dacă mulţi arbori cu statură mică lângă cei
înalţi vedem, pe cei ce aproape de pământ îşi au petrecerea şi, care cu mintea
de cele de jos s-au legat, să-i închipuim. Iar dacă şi un spin prin codri ne
împiedică calea, să nu uităm că Mântuitorul nostru a fost încununat cu spini
(Ioan 19, 25).
Sfântul Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
SPIŢELE ROŢII
- Sfântul Sofronie Saharov -
Fiecare are felul lui particular
de viaţă, care nu seamănă cu un altul, însă toţi sunt conduşi şi sfârşesc în
Dumnezeu, precum spiţele unei roţi se întâlnesc în centru.
Sfântul Sofronie
Saharov, Cunosc un om în Hristos – Părintele Sofronie de la Essex, traducere de
Pr. Şerban Tica, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 337
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu