Nicolae Mareș - Constantin Brâncuşi împotriva Vămii Statelor Unite ale Americii

 

Constantin Brâncuşi împotriva Vămii Statelor Unite ale Americii

Jurnalistică

Prof. dr. Nicolae Mareș, fost ambasador al României în SUA

Art-emis

06 Noiembrie 2026

 

În toamna anului 1926 i s-a organizat lui Constantin Brâncuși o expoziție personală la New York, conținând 71 de lucrări. În octombrie 1926, organizatorul Expoziției, Marcel Duchamp, prietenul lui Brâncuși și curatorul expoziției, a plecat din Franța cu o parte dintre cutiile ce conțineau operele de artă, care aveau să fie expuse la Galeria Brummer, în Statele Unite ale Americii. Când cutiile cu lucrările respective au fost deschise la vama americană, ofițerii de frontieră au dat peste câteva obiecte în forme ciudate, realizate în lemn, metal și marmură.

Dar, în mod particular, le-a atras atenția un obiect alungit și ascuțit, din bronz gălbui, de vreun metru și jumătate -  „Pasărea în spațiu”, declarata a fi operă de artă. Vameșii n-au văzut nici urmă de pasăre, și au cu 235 de dolari, incluzând-o la categoria „Ustensile de bucătărie și echipament medical”. Conform legilor americane, operele de artă puteau intra în SUA fără taxe vamale, însă pentru vameșii americani, ca un obiect să fie calificat „sculptură”, trebuia să fie „o reproducere prin cioplire sau turnare, o imitare a unui obiect natural, mai ales forma umană”.

După o serie de intervenții ale apropiaților lui Brâncuși, operele au fost admise să intre fiind expuse în Expoziția de la Galeria Brummer, bucurându-se de mare, chiar fulminant, de unde au fost mutate la Clubul Artei din Chicago. Însă chestiunea vamală nu s-a încheiat.

În februarie 1927, evaluatorul vamal a revenit asupra cazului, spunând că operele lui Brâncuși nu sunt considerate artă, iar sculpturile vândute de el în SUA vor fi supuse taxelor vamale aferente, însă...

„Mai multe persoane foarte respectate în lumea artei au fost rugate să-și exprime opiniile și astfel să ajute Guvernul în această privință… Una dintre aceste persoane a declarat că «dacă asta este artă, atunci eu sunt zidar». Iar o alta a spus că «punctele și liniuțele sunt la fel de artistice ca orice lucrare a lui Brâncuși»“. Declarațiile au fost înserate în „The New York Evening Post”.

În martie 1927, Brâncuși contestat în instanță decizia ofițerilor vamali, judecat fiind nu Constantin Brâncuși, ci chiar arta modernă pe care el o reprezenta. Astfel, lupta s-a perpetuat în presă: apărătorii artei moderne au scris înfocat în apărarea lui Brâncuși, în vreme ce detractorii arătau cu degetul ceea ce ei numeau emanațiile pretins artistice ale unui neinstruit.

La Tribunal, procesul a început pe 21 octombrie 1927

Brâncuşi a refuzat să se înfăţişeze la proces. De acest caz s-a ocupat avocatul Maurice Speiser, care se oferise să lucreze pro bono, şi Charles Lane, avocatul doamnei Vanderbilt Whitney, mare protectoare a artelor. Judecători au fost George Young şi Byron Waite. Au fost audiaţi numeroşi oameni din domeniul artistic, care au pledat pentru cauza lui Brâncuşi: sculptorul Jacob Epstein, Forbes Watson de la publicaţia „The Arts”, Frank Crowninshield de la „Vanity Fair”, William Henry Fox, directorul Muzeului de Artă din Brooklyn şi criticul de artă Henry McBride. Din partea guvernului, au fost chemați la audieri Robert Aitken și Thomas Jones, sculptori minori, dar care în perioada aceea erau respectați în cercurile academice. Primul a declarat că „arta trebuie să stârnească o reacție emoțională și să stimuleze simțul estetic și în mod evident, Pasărea nu face acest lucru”, iar cel de-al doilea martor guvernamental a spus că opera este „prea abstractă și reprezintă o folosire eronată a termenului de sculptură”. „Pasărea în spațiu” era prezentă în sala de judecată și nu le-a trebuit avocaților decât să demonstreze că aceea e o operă de artă, a unui artist consacrat. Constantin Brâcuși era un obișnuit al expozițiilor, avusese patru expoziții personale la New York, așa că nu era o treabă dificilă.

Greutatea a fost în a explica de ce este o lucrare artistică, de vreme ce nu se mai văzuse așa ceva până atunci. Verdictul curții a venit pe 26 noiembrie 1928 și a fost dat de judecătorul Waite: „Obiectul luat acum în discuție este frumos și simetric în formele sale și, chiar dacă pot exista unele dificultăți în asocierea sa cu o pasăre, nu este mai puțin plăcut de privit și de apreciat din punct de vedere ornamental, iar acum că avem dovezile că este produsul original al unui sculptor profesionist și că, de fapt, este o sculptură și o operă de artă în conformitate cu declarațiile persoanelor mai sus menționate, susținem protestul și decidem că are dreptul la intrarea în țară fără a se supune taxelor vamale. Școala numită «de artă modernă» se dezvoltă pe tendința de a reprezenta idei abstracte în loc de a încerca să imite natura. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceste idei noi și cu școlile pe care le reprezintă, credem că existența lor și influența lor asupra lumii artistice trebuie recunoscute de către instanțele de judecată”.

Aceasta nu a fost numai izbânda personală a lui Brâncuși. A fost o victorie a întregii mișcări artistice, a fost începutul reformei în legislația americană, în percepția generală privind modernismul. Procesul din 1926-1928, Brâncuși împotriva Statelor Unite, a fost un moment istoric prin care artistul român a contestat vama americană, care a clasificat sculptura „Pasărea în spațiu” drept „ustensilă de bucătărie/echipament industrial”, pentru a o taxa. Brâncuși a câștigat, forțând recunoașterea artei moderne și modificând legislația vamală privind operele de artă.

Detalii cheie ale procesului:

În 1926, mai multe sculpturi, inclusiv „Pasărea în spațiu”, au ajuns în SUA, dar au fost clasificate greșit de vameși ca „obiecte manufacturate” (taxate cu 40%), nu ca opere de artă (care erau scutite de taxe). Procesul (1927-1928): Brâncuși a dat în judecată guvernul SUA. Procesul a stârnit dezbateri majore despre ce definește arta, martorii apărării argumentând că sculptura transmite frumusețe și stilizare, chiar dacă nu imită realitatea. În 1928, judecătorii au decis că lucrarea este o operă de artă, o creație originală, punând capăt disputei și obligând vama să recunoască arta abstractă. Procesul în sine a fost considerat un moment de cotitură în istoria artei, apărat fiind dreptul artistului de a defini forma și conceptul operei sale. Brâncuși nu a participat la Procesul intentat Guvernului American.