Suferintele
din Ardeal
Activitatea emigraţiei române în
ţările aliate după pacea înrobitoare de la Buftea-Bucureşti impusă de
Austro-Germania României, constituirea unor or ganizaţii politice şi militare,
acţiunea Românilor emigraţi în Statele Unite ale Americii, lupta Românilor
rămaşi acasă - toate au atras luarea aminte înţelegătoare şi binevoitoare a
unor factori determinanţi în politica mondială. Emigraţia română din S.U.A. în
frunte cu Vasile Stoica, Epaminonda Lucaciu, fiul marelui şi neînfricatului
Vasile Lucaciu, “Leul de la Siseşti”, Nicolae Lupu, Ludovic Mrazec şi alţii se
organizează tot mai bine în vederea câştigării sprijinului preşedintelui
Woodrow Wilson şi a opiniei publice americane. Mitinguri şi adunări publice ale
Românilor din America pentru sprijinirea României au avut loc. După
înfiinţarea, în Iulie 1918, a “Ligii Naţionale Române” din America, cu scopul
influenţării opiniei publice americane, au avut loc acţiuni comune cu
reprezentanţii celorlalte popoare care luptau pentru aceleaşi idealuri: Thomas
G. Masaryk (Cehoslovacia), I. J. Paderewsky (Polonia), H. Hinkovitch
(Iugoslavia).
La conferinţele delegaţiei
române, organizate în diferite oraşe, participă mii de oameni. Concomitent sunt
răspândite lucrări istorice şi istorico-geografice, hărţi etnografice, etc,
bucurându-se de mare succes şi buna primire, în cercurile politice şi culturale
americane şi în presa americană, care publică articole în favoarea Românilor:
Roumanian Question; The Roumanian Nation and the Roumanian Kingdom; The
Roumanian Nation a Sentry of Western Latin Civilisation în Eastern Europe;
Roumanian History and Condition, etc. Alte personalităţi politice americane, pe
lângă fostul preşedinte Theodor Roosvelt şi ministrul de externe (secretarul de
stat) Robert Lansing sunt câştigate pentru cauza Românilor: Franklin Lane,
ministrul de interne, Wiliam Bullit şi Wiliam Philiph, ş.a., alţi înalţi
funcţionari în Ministerul de Externe.
Audienţa la Casa Albă din
20 Septembrie 1918 a reprezentanţilor naţionalităţilor a influenţat şi poziţia
preşedintelui Wilson în sprijinirea drepturilor naţionale ale popoarelor din
monarhia austro-ungară.
(.........................................)
George M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu