Ben Todică, un ambasador al culturii şi spiritualităţii româneşti în lume

Recent a apărut la redutabila Editură Muşatinia din Roman o  frumoasă lucrare tipografică. Este vorba de cartea „Ben Todică, ambasador onorific al românismului“.

Pentru a începe cum se cuvine, trebuie să precizăm că Ben Todică este un ilustru om de cultură românească de peste hotare, mai precis din Australia, locul unde trăieşte în prezent. De-a lungul întregii sale cariere, Ben Todică s-a manifestat ca un valoros prozator, cărţile sale „Între două lumi“ şi „În două lumi“, apărute la editura Mușatinia, cunoscând un succes de răsunet atât în ţară cât şi în străinătate. De-a lungul vieţii sale prozatorul Ben Todică  a fost pe rând, jurnalist, operator şi realizator tv, scenarist şi regizor de film şi de televiziune. Astfel, în timp, Ben Todică a ajuns să fie un adevărat ambasador al culturii şi spiritualităţii româneşti în lume, promovând la nivel mondial valorile poporului român, de unde se trage.

Cartea despre care facem vorbire aici, „Ben Todică, ambasador onorific al românismului“ se vrea a fi – şi după pă­rerea noastră reuşeşte -  un omagiu adus omului de cultură din partea inte­lecualităţii româneşti din ţară şi din afara ei. Carte în care semnează ilustre personalităţi româneşti, ce vorbesc despre opera şi viaţa omului de cultură enciclopedic care este Ben Todică.

Apariţia acestei cărţi ne face o deosebită plăcere şi datorită faptului că Hedir Al-chalabi, colega noastră de redacţie deschide un capitol al acestei cărţi de 300 de pagini cu un material foarte delicat despre personalitatea lui Ben Todică. Iată un fragment din acest articol al lui  Hedir Al-chalabi: „Nu voi uita niciodată sprijinul pe care mi l-a acordat absolut dezinteresat, încurajându-mă şi dându-mi puterea de a tinde spre ascensiune;  … În acest spirit mi-am orânduit gândurile şi faptele, sperând ca măcar o fărâmă din ce-am învăţat de la el să fi realizat în viaţa mea, procedând în aşa fel încât, când voi petrece şi eu a 60-a aniversare a mea, să mă ajute Dumnezeu să am cu ce mă raporta lumii“.

Aşadar a apărut o carte frumoasă, care omagiază o viaţă şi mai frumoasă: cea a omului de cultură Ben Todică. Să mai precizăm că „responsabilă“ de această carte este scriitoarea Emilia Țuțuianu Dospinescu, directorul editurii Mușatinia din Roman, coordonatorul editorial al lucrării.

De remarcat ca o contribuție substanțială a avut-o și scriitoarea-jurnalistă timişoreană, Mariana Gurza, care de-a lungul timpului s-a ocupat de aparițiile editoriale ale autorului în calitate de consilier editorial.

Petre Don

glsa.ro

hedir.ro

Melidonium

***

Frace Benule,

Multumire pana la Dumnezeu! Am primit cartile Domniei Tale. Adevarate flori de primavara, cu cer senin si stele australiene!

„Ben Todica - Ambasadorul onorific al romanismului”, este o recunoastere pe care ti-o fac toti acei care te-au cunoscut si te cunosc, desigur inclusiv recunoasterea mea sincera si frateasca! Republicarea la "Musatinia" a celor doua volume, "Intre doua lumi" si "In doua lumi", este inca o asigurare al nemuririi scrierilor tale. Ma bucur ca ai gasit in sufletul tau si in cartile tale loc si pentru mine, care intotdeauna m-am straduit sa fiu la inaltimea prieteniei tale Benule! Tu esti si ai ramas daruit asa cum ai fost daruit de Dumnezeu acolo  la botezul tau din cristelnita bisericii romanesti din Iezer. Esti apoi banateanul de 100%, crestere, Romanul perfect prin cuget si simtire, purtatorul steagului si al culturii noaste! Da. Asta esti dumitale Benule in constiinta noatra romaneasca! Te imbratisez cu drag si fratie dacica-romaneasca!

Cartile primite vor primi desigur loc de cinste la Biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, Australia, pentru cititori!

Ioan Miclau Gepianul

“Pagini Romanesti in Noua Zeelanda”, numarul 91

Dragi cititori,

La Multi Ani si bine v-am regasit in 2013. Primul numar al revistei noastre din acest an va propune un format absolut nou, complet diferit, atat din punct de vedere al designului cat si din cel al orientarii publicistice. Asa cum am promis, am redus numarul de pagini alocate politicii, concentrandu-ne mai mult pe latura de divertisment, incercand sa realizam o revista pe care sa o cititi cu placere. Va aducem in atentie cateva spicuiri din sumarul numarului de ianuarie, pentru a va starni interesul:

In memoriam Sergiu Nicolaescu: „Clipe care te urmaresc o viata” de Ben Todica;

Era imbracat intr-un costum de vara, cafea cu lapte, tinandu-si haina peste umar, si pasea falnic in drumul sau spre faleza. Am stat cateva momente parca incremenit, nu-mi simteam nici respiratia. Dupa ce regizorul a trecut pe langa noi, am lasat-o pe plaja pe sotia mea si incetisor, parca vrand sa nu-l supar cu ceva m-am luat dupa el. L-am ajuns si mergeam in linie. Nu puteam sa pierd aceasta ocazie, cum se va dovedi in timp, a fi unica. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de 8 mm, pe care-l simteam ca ma incurajeaza in gestul meu. “Dumneavoastra sunteti domnul Sergiu Nicolaescu?”, l-am intrebat vadit emotionat pana in varful urechilor. A zambit in coltul gurii si mi-a raspuns - “Da”...

In memoriam Sergiu Nicolaescu: „A iubit cinematografia si publicul” de Irina Margareta Nistor;

Sergiu Nicolaescu, le Beau Serge s-a stins desi toti speram sa fie iar un Supravietuitor. A fost un personaj unic, dintr-o alta lume. A ramas un Nemuritor, in egala masura iubit si controversat, dar in mod sigur de neignorat.

Movie nights: „La taifas cu Hobbitul” de Irina Margareta Nistor;

Intr-adevar este o calatorie neasteptata, dar intru totul asteptata de publicul fan al „Stapanului inelelor”, dar si de cei mai putin entuziasti printre care ma numaram. Marturisesc ca m-a amuzat mai tare decat primele povesti ale lui Tolkin. In mod surprinzator nu pare prea lung, desi are aproape trei ore, se intampla ceva la aproape fiecare moment, personajele sunt dintre cele mai diferite si mai stranii cu putinta, uneori iti dai seama ca inspiratia vine si de la „Calatoriile lui Gulliver”, avand grija sa fie suficient de ecologic, ceea ce nu e prea complicat atata vreme cat s-a filmat in inverzita Noua Zeelanda.

Movie nights: „Cine a fost Tolkien?”;

A invatat sa citeasca de la patru ani si a putut scrie fluent la scurt timp. Mama lui l-a invatat sa iubeasca cartile. I-au displacut „Comoara din insula” si” The Pied Piper”, si a gasit” Alice in Tara Minunilor” de Lewis Carroll amuzanta dar tulburatoare. I-au placut povestirile despre “Indienii Rosii” si lucrarile fantasy de George MacDonald. “Fairy Books” de Andrew Lang au fost foarte importante pentru el si i-au influentat foarte mult lucrarile sale de mai tarziu.

Controverse ale istoriei: „Scufundarea primului Rainbow Warrior”, un interviu exceptional cu Gerry Wright despre acelasi subiect si „La bordul navei Rainbow Warrior III” de Cristi Dumitrache;

Agentii francezi s-au urcat la bordul navei intr-una din zilele in care aceasta a fost deschisa accesului publicului larg. Christine Cabon, poza drept ecologista iar Frederique Bonlieu, ca voluntar pentru Greenpeace la biroul din Auckland. Cabon a reusit sa monitorizeze in secret toate comunicatiile dintre birou si nava, a colectionat diverse harti si a investigat si echipamente de scufundare, pentru a oferi informatii cruciale in vederea scufundarii. Dupa ce toate informatiile necesare au fost stranse, doi agenti francezi scufundatori au atasat doua mine ce au fost detonate la un interval de 10 minute, una dupa alta. Prima bomba a explodat la ora 11.38pm, si a creat in nava o gaura de marimea unei masini.

Discursuri celebre: Gandhi despre „Bazele morale ale vegetarianismului”;

...vegetarianismul meu nu este fizic ci moral. Daca cineva mi-ar spune ca voi muri daca nu voi manca o bucata de vita, as prefera moartea. Aceasta este baza vegetarianismului meu. Mi-ar placea sa cred ca, toti acei dintre noi care ne spunem vegetarieni, avem aceasta baza morala in noi. Au fost mii de mancatori de carne care nu au ramas mancatori de carne. Pentru nimic in lume, un om inteligent si rational nu trebuie sa sacrifice un principiu. De aceea, singurul motiv pentru a avea o societate vegetariana si pentru a proclama un principiu vegetarian este, si trebuie sa fie, un principiu moral. Nu stau aici si va spun ca vegetarienii se bucura de o sanatate mai buna decat mancatorii de carne. Apartin unei tari care este predominant vegetariana, mai mult de nevoie. Cred cu tarie ca ceea ce vegetarienii trebuie sa faca este nu sa exploreze consecintele fizice ale acestei stari, ci pe cele morale. Nu am uitat ca avem multe in comun cu animalele care ne inconjoara, insa am uitat ca sunt si lucruri care ne diferentiaza.

Interviu PRNZ: „Scoala romaneasca de tenis”, un interviu cu Gianni Giurgiu, realizat de Mihaela Enache;

Cea mai mare deosebire intre orele noastre si orele obisnuite de la cluburi este faptul ca nu incerc sa “clonez” copiii dupa “chipul si asemanarea mea”. Adica nu ii invat doar ceea ce fac eu, ci si ceea ce marii jucatori profesionisti fac in prezent, ca sa aiba succesul pe care il au. In acelasi timp , din stilurile existente in prezent, nu impun copiilor un anumit stil, ci urmaresc inclinatiile fiecaruia si apoi ii dau optiunea de a juca in stilul lui si care il va ajuta sa fie cat mai performant.

Biografii: Povestea Anei Aslan;

La 16 ani, viseaza sa ajunga pilot si chiar zboara cu un mic aparat, tip Bristol - Coanda. In cele din urma se decide sa devina medic. Declara greva foamei pentru a infrange impotrivirea mamei si se inscrie la Facultatea de Medicina. In timpul Primului Razboi Mondial, ingrijeste soldatii in spitalele militare din spatele frontului de la Iasi. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in anul 1919, lucreaza alaturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai tarziu, absolva Facultatea de Medicina.

Romania noastra: „Iata anul nou, s-a apropiaaat din ceeer” de Corina Diamanta Lupu;

M-am intors si eu la munca, dupa un concediu de zece zile. Am pornit-o de acasa dis-de-dimineata, joi 3 ianuarie, la minus cinci grade. Mai greu, mai cu somnu’ in gene, am razbit pana la urma sa ajung la statia de metrou. Aici, liniste, oameni care la fel ca si mine isi reveneau dupa sarbatori. Drumul a fost placut as spune, pentru ca aproape reusisem sa atipesc stand pe scaun, in vagonul care se legana relaxant, pe sine. Am iesit din metrou si m-am oprit la semafor. In fata mea, asteptand si ea culoarea verde, se afla o duduie.

Secante romanesti: „Un om grabit, cu un impermeabil galben” de Adrian Irvin Rozei;

La inceputul anilor ’70, calatorul care trecea prin Vevey, orasul de pe malul lacului Leman aflat la 20 km de Lausanne, putea intalni deseori un domn in varsta, cu o tinuta impunatoare, care trecea prin centrul orasului, imbracat cu un impermeabil marinaresc galben, pe o veche bicicleta neagra, recuperata din surplusurile armatei elvetiene. Domnul cu un aspect de diplomat la pensie se dirija mai in fiecare saptamana spre o agentie de voiaj din centrul orasului, unde cumpara cu regularitate un bilet dus-intors pentru Paris, si disparea pe urma intr’un castel straniu – jumatate cetatuie neo-gotica, jumatate biserica post-romantica – asezat pe malul lacului, langa debarcaderul unde acostau cu regularitatea ceasurilor elvetiene vapoarele ce traversau intinderea apei, uneori albastra si deseori gri-vanat.

Istorie: „Intemeierea Tarii Romanesti” de Constantin C Giurescu;

Multa vreme s’a crezut ca Tara Romineasca s’a intemeiat printr’o descalecare din Fagaras. De acolo ar fi venit Negru Voda, pe la sfarsitul veacului al XIII-lea, ar fi ocupat tinutul dintre Carpati si Dunare, intemeind orase, facand curti domnesti, ridicand biserici. Asa povesteste traditia literara pastrata in cronica cea mai veche a Tarii Romanesti, asa au crezut, mai inainte, istoricii, influentati, cu siguranta, si de intemeierea statului moldovean care s’a facut, intradevar, printr’o descalecare. Astazi, stim insa ca faptele s’au petrecut altfel.

Vocea animalelor: „Apelul anual SAFE”;

Cei peste 1000 de voluntari au luat cu asalt strazile oraselor, peste tot in Noua Zeelanda, echipati in gaini, porci, vaci, pinguini si chiar si ursi polari. Si, desi am murit de caldura, in costumul meu de lana, a meritat, pentru ca am plecat acasa cu sentimentul datoriei

implinite. S-a terminat o lupta, cu o mica victorie, razboiul continua, cu toate fortele si pe toate planurile, inclusiv din acest colt de revista. Ne asteapta campanii diferite, pentru diverse cauze. Pentru ca, din pacate, nu avem a ne plange de lipsa subiectelor de  campanie. Peste tot in lume, dar mai ales in tara in care traim, un animal sufera intr-o

cusca, insingurat, chinuit, maltratat si ucis, pentru a servi drept hrana sau cobai marelui

cuceritor care este omul.

Interviu: DJ-ul neo-zeelandez Richie Hardcore;

Atunci cand nu mixeaza muzica lucreaza pentru CAYAD, o initiativa a Ministerului Sanatatii axata pe reducerea problemelor cauzate de consumul excesiv de droguri si  alcool. El concureaza international si in luptele Muay Thai. Am putea crede despre el ca este un dur, insa dedesubt veti gasi o inima de aur, aplecata spre compasiune si responsabilitate fata de mediu.

Petrovai: „Dar unde-s codrii de mai an?” de George Petrovai;

Ti se rupe inima de jale cand vezi ce prapad s-a facut si continua sa se faca in falnicele noastre paduri de pana mai ieri (a se citi pana la Decembriada) – nenumarate cioturi ranjind la privitorul incremenit de uimire, precum resturile de dinti dintr-o uriasa gura stirba, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palma. Iar de ai cumva ghinionul sa fii insotit de niscaiva straini, apoi realmente iti crapa obrazul de rusinea comentariilor si a exclamatiilor lor de surprindere, caci noi stim prea bine cu cata dragoste si pricepere isi ocrotesc ei padurile. In apusul Europei, ba chiar si in nordul doldora de paduri, orice

taiere trebuie autorizata! Mai mult. Imi spunea un prieten, care s-a miscat cam peste tot in Europa, ca la finlandezi, de pilda, in locul fiecarui copac taiat, trebuie plantati de indata cinci puieti! Cu precizarea ca la locul taierii nu ramane nici macar o crenguta. Elocvent, nu-i asa?...

Clubul de poezie si literatura Pinecota: „Vorbe de poveste” de Rusu Constantin; „Glas de ursitoare” de George Filip; „Kia ora si la multi ani” de Julieta si Liviu Pendefunda;

Que pasa?: „Democratia fara partide?”, prima parte a unui articol semnat de Gabriela Calutiu Sonnenberg;

Desi este domeniul in care m-am specializat, am preferat dintotdeauna planul micro al economiei, ferindu-ma cu incapatanare de corelatia cu etajele macro si, implicit, cu politica. Nu subiectul m-a intimidat, ci inertia care deriva din “uscaciunea” sa aparenta. Cu totii criticam lipsa de etica a politicienilor, dar, ciudat mai nimeni nu propune o alternativa de rezolvare. Chiar daca nu zace-n fiecare dintre noi un geniu de talia unui Marx sau Taylor, nimeni nu ne impiedica sa propunem solutii. Poate n-avem cu totii chemare de cercetatator pasionat, asa cum aveau carismaticii nostri profesori universitari pe vremuri, dar o discutie interdisciplinara poate purta roade surprinzatoare. Cineva m-a invitat recent sa-mi imaginez cum ar arata o guvernare fara detestatele partide. De atunci ideea nu-mi mai da pace.

Va dorim lectura placuta

Adina si Cristi Dumitrache

Pagini Romanesti in Noua Zeelanda

O ”bucățică” de țară a murit

Ben Todică despre Nae Georgescu

El a trăit prin noi “vestul”, noi am trăit prin el “pe acasă”.

Într-o comunicare cu colegii de liceu, comparam promoția noastră cu un regiment de infanterie din unul din filmele documentare din primul război modial... Înaintam pe jos, dispuși pe o linie orizontală către o colină unde o mitralieră inamică trage în noi ca la fasole... Vedem cum un coleg cade în stânga, mai târziu, un altul în dreapta...Unul zace pe jos însângerat și în chinuri... Nu avem de fapt nicio șansă de a scapa cu viață...

Acum două zile m-a rugat prof. George Anca să-i dau adresa domnului Nae Georgescu ca să-l invite la lansarea cărții mele, el fiind singurul care mă cunoaște mai bine dintre invitați. A participat și la lansarea primei mele cărți și profesorul credea că s-ar bucura să fie prezent și la această întâlnire literară. Cum era normal, am dat sfoară în tară și mă trezesc cu următorul email:

Mult stimate domnule Todică, îmi scrie domnul Mircea Frânculescu.

Cu mare durere în suflet vă anunț că Nicolae (Nae) Georgescu, pe care știu că l-ați prețuit, a trecut în altă lume. Vă rog să îmi transmiteți adresele de e-mail ale d-lor Cristian Crăciun și Sergiu Selian, să le comunic și lor trista veste.

Am rămas șocat. Eu voiam să-l invit la lansarea de la Calderon, marți, iar el a fost îngropat marți. Asta da lovitură!

La înmormântarea lui Nicolae Georgescu, s-au rostit câteva scurte cuvântări –lumea plângea.

Nae a fost răpus de un atac de inimă, în 24 ianuarie, la 10 dimineața, la Spitalul Colentina. Șocul a fost pentru noi, toți admiratorii lui, foarte mare. El a trăit într-o lume frumoasă, în mijlocul unor Mari oameni de cultură, artiști, muzicieni, scriitori pe care îi frecventa familia lui: frații Ionel și Al. O. (Păstorel) Teodoreanu, rude mai îndepărtate, Cella Delavrancea, Dinu Pilat, Radu Beligan și mulți alții. Era de o generozitate și modestie rară. Iubea omul la maximum.

Soacra mea (Dumnezeu s-o odihnească), îmi scrie colegul John Gionea după ce am adus-o în Australia, a suferit mult de faptul că nu înțelegea limba engleză... Asculta cu nesaț cele două emisiuni românești la radio din Melbourne... Nae Georgescu era favoritul ei... După ce se termina reportajul lui din București, mama soacră spunea cu entuziasm din suflet: "să trăiești, Năică..." Acum poate se vor întâlni acolo Sus...

Nae Geogescu a pus mult suflet în sprijinirea revistelor pe care le conduce domnul Mircea Frânculescu: "Limba și literatura" (pentru profesori, cercetători și alți oameni cu o pregătire superioară) și "Limba și literatura română" (pentru elevi), fapt consemnat în caseta tehnică a celor două reviste; să vedeți că nu moare binele pe care îl face un om de-a lungul unei vieți.

Nicolae (Nae) Georgescu s-a născut la 28 iulie, 1938, din tată ieșean și mama armeancă, a studiat chimia, însă a practicat scrisul și jurnalistica cu multă pasiune. A fost corespondentul programului în limba română al stației de radio 3zzz 92,3FM din Melbourne Australia.

În ultimul reportaj din 2009 el parcă având presimțirea că nu se va mai întâlni cu noi niciodată, își ia la revedere de la toți prietenii și colegii lui de școală și în special al celui mai drag din copilărie, Cristian Crăciun a căror năzbâtii și amintiri de pe străzile Bucureștilor colorau cu multă dragoste dialogurile noastre.

El a dăruit cu multă dragoste journalism adevărat.

O să ne lipsești Nae,

Dumnezeu să-l odihnească!

--------------------------------------------------------------------------

În urma vizitei sale în Melbourne am scris în Revista ”Iosif Vulcan” din Australia:

O “bucăţică” de ŢARĂ

Odată cu sosirea lui Nae în Australia a sosit şi o “bucată” din pământul natal. Mirosea şi radia a Românie. Acest mesager al veştilor a evadat din ţară, pe calea undelor, ca să ni se alăture nouă, în Diaspora. Bucuria că noi am reuşit să avem o stație radio pentru comunitatea românească l-a ţinut entuziasmat săptămână de săptămână şi an de an, mângâindu-ne cu speranţe, evenimente şi surprize istorice.

Dăruirea sufletească şi spirituală a acestui pasionat luptător prin arta vorbirii, pentru adevăr şi dreptate, pentru libertatea expresiei şi a drepturilor civile, prin umor şi acurateţe informativă, l-au făcut, pe corespondentul postului de radio în limba română al staţiei 3ZZZ 92.3FM din Melbourne–Australia, unul dintre cei mai îndrăgiţi mesageri ai cuvântului românesc. Fiind mai întodeauna introdus cu superlative ca: mult îndrăgitul, mult talentatul sau mult aşteptatul nostru colaborator, segmentele sale  devenind una din piesele de rezistenţă ale acestei emisiuni.

După şase ani de permanentă colaborare jurnalistică, comunitatea română din Melbourne cu a ei generozitate şi credinţă a pus mână de la mână şi a făcut tot posibilul ca să-i aibă pe Nicolae Georgescu şi pe soţia sa Cornelia, aici în mijlocul lor.

În timpul celor trei luni de vizită, decembrie 1998 – februarie 1999, Nae a fost invitat în mijlocul grupurilor diferitelor asociaţii şi organizaţii româneşti oferindu-i-se prilejul să guste din continuarea şi uneori fusionarea culturii şi a tradiţiilor româneşti, despre care el spunea într-un interviu prezentat de Radioteleviziunea Comunitară Română a canalului 31 din Melbourne: “chiar şi aici la 30.000 de kilometri distanţă românii nu sunt altfel decât românii de acasă, că sentimentul de frate, de rudă apropiată, de faptul că toţi simţim la fel, nu s-a pierdut”.

Nae a fost copleşit cu invitaţii să viziteze familii de români şi locuri turistice, fiecare încercând să-i mulţumească cu aceeaşi pasiune sau monedă, ca să zicem aşa, cu care el ne-a astâmpărat setea de a afla veşti din ţară şi de a avea senzaţia, prin intermediul cyber-spaţiului imaginar, că suntem acasă.

La plecarea de pe aeroportul Tullamarine din Melbourne cu lacrimi în ochi ne-a spus: “Aş vrea ca fiecare român din ţară să vină aici şi să vadă cu ochii lui – munceşti, dar şi ai. Albastrul cerului şi pe românii-australieni n-am să-i uit niciodată.“

Nae va rămâne în continuare mult aşteptatul şi mult îndrăgitul nostru corespondent din Bucureşti.

BEN TODICA, Melbourne, Feb. 1999

***

***

***

Ce spune, retro, la 3 zzz  Nae Georgescu, vizitatorul romanilor din Melbourne, a  fost, impreuna cu "Intre doua lumi", de bun augur: in al patrulea an, lansam maine-seara a treia carte a lui / pentru Ben Todica, "Ben Todica, Ambasador onorific al romanismului", apreciere a PS Ioachim Bacauanu. Omonimul eminescolog isi va lansa editia de 600 de pagini, Eminescu, "Poesii", reincarnand in logos si blandetea buna-voiei acelui simplu vorbitor augural.

GA

***

Observatorul, Toronto, Canada

Reteaua literara

Clipa, U.S.A.

Elena Toma - Club XXL