duminică, 22 iunie 2014

prinţesa şi ginghis-khan

Catalin Afrasinei

poemul are structură sferică
ca şi cum ar fi alcătuit din versuri concentrice
iată şi pricina
începând de la al cincilea neam
arborele meu genealogic coboară la ginghis-khan
neîmblânzit de o prinţesă de stepă
iată şi întâmplarea
când eu eram păscut de vise rebele
aşijderea de tratate de etnolingvistică
având negre coperţi
ce va fi prevestind negrul
pe un tratat de etnolingvistică
nici într-un caz moartea înainte de vreme
prea sunt zeci de mii de pagini
pentru ca să fie atât de multă moarte
nicidecum supunerea oarbă la neiubire
iată şi norma tuturor lucrurilor şi întâmplărilor
o prinţesă din mongolia îmi vizită
neamul meu pierdut printre strămoşi
care au băut numai lapte de iapă sălbatecă
urlându-mi adevărul nisipurilor
pe care l-am mânuit întotdeauna
ca pe săbii de laser lingvistice
săpând până acolo până unde prostia
se desţeleneşte se desţepeneşte 
şi  nu se mai vede în  aerul fiert al depărtărilor
până acolo unde în faţa lui ginghis-khan
puiul de tigru îşi leapădă melancolia
ca o gheară ruptă de o pradă prea mare
care oricum îi va creşte la loc
ca o altă sabie a lui ginghis-khan
ma petite princesse
poemul are structură sferică
şi este alcătuit din vieţi concentrice
nimeni nu poate dansa în poem
nimeni nu poate intra cu de-a sila în poem
fără să-şi piardă capul nerăscumpărat vreodată
ma petite princesse mongoloide
păziţi-vă de adevărul  nisipurilor
şi de toate celelalte care vor urma
oricum ginghis-khan nu dă sfaturi
doar execută şi cucereşte
ucide şi ştie de ce o face

 p.s.recent am avut un vis cu ginghis - khan
strămoşul străbunului meu bun
cutremurat de politica criminală a celor
care spun că vor binele desăvârşind răul
se cutremură visul totul se cutremură
O oh oh
ACEASTĂ ŢARĂ DIN CARE N-A MAI RĂMAS NIMIC
nici măcar visul de a căuta potcoave de la cai morţi






drumul spre victorie în românia skizofrenică

Catalin Afrasinei

e oficial
s-a dat la ştiri
pentru finala de pe maracana
din 13 iulie 2014 ora patru dimineaţa
ROMÂNII ŞI-AU ÎNVIAT MORŢII
un fel de mumii înariapte
ţin locul zburătoarelor cu gheare şi pene
echipa de aur joacă pe stadionul de aur
darwin cel mai adevărat nimicitor  al lumii
n-a observat evoluţia
legile lui sunt legile INVOLUŢIEI
sportivii români recent înviaţi
camuflează prezentul şi-l confiscă
se practică un fel de evaziune generalizată
vameşi piloţi marinari antrenori jucători
asistăm la cea mai mare victorie a tuturor timpurilor
balaci dobrin ştefănescu dudu  contra copacabanei
la final firele de nisip se îmbrăţişează cu mumiile
îşi strâng călduros mîinile ca romanii
comentatorii nu mai prididesc să exclame
să constate în uluiala maximă
cum românia din toate timpurile
învinge prezentul şi pleacă la pescuit
de piranha pe amazon
nici piranha nu mai există
au capitulat au fost învinşi de ai noştri
fiecare în spate cu o piele de crocodil cafenie
alţii chiar cu crocodili adevăraţi
mai greu cu anacondele
nu prea au încăput în apele secate de români
unsprezecele de ştart e format din oameni de diamant
cât mai din trecut bodola baratki cibi braun dembrovschi
cu atât mai aproape de noi se aşează la umbra câmpenească 
pele garrincha tostao zico socrates cei patru- cinci ,,r’’
rivellino romario ronaldo ronaldinho
o românie mai bună şi decât atlanticul
în care din greşeală s-a scufundat titanicul
mai doreşte cineva omletă cu mărar porţie dublă?
ay ay ay









cultul eroilor majestos tratat despre corupţie la români

 Catalin Afrasinei

viziunea lui thomas carlyledin cultul eroilor
nu este aplicabilă la lumea noastră
frigul din miezul verii are o singură justificare
întotdeauna când vine solstiţiul de vară
şi se aşează peste noi ca o umbră a binelui etic
se metamorfozează corupţia
îmi spun fă economie de timp şi risipă de spirit
oricând poţi fi întrebat cum au murit toţi cei despre care ştii
de aceea seară de seară în loc să-mi văd de ale mele
mă prefac a mă uita la televizor cum cei mai inteligenţi analişti
dezbat faptele reprobabile ale semenilor reprobabili
scriind probabil cel mai vandabil tratat despre corupţie
despre lumea hidoasă a binelui machiavelic
uneori
vă rog să mă credeţi
NU MAI AM PUTERE SĂ SUSŢIN PE UMERI
SPIRITUL UNIVERSULUI
aşezat în fotoliu profund absent sau foarte înflăcărat
constat că ADEVĂRUL N-A FOST PUS ÎN DISCUŢIE
singurele voci pe care le mai aud aparţin
nevestelor de interlopi plecaţi să-şi facă treaba
seamănă izbitor cu vocile de la televizor
cu singura deosebire că strigătele  de afară
îşi plimbă câinele şi latră fără să muşte
ca şi cum ar solicita de urgenţă ieşirea din mizerie
dreptul firesc la bunăstare sumele princiare creionate
pe tabla electronică îmi amintesc de o rudă foarte bogată
aproape centenară când vei citi testamentul
vei putea să revendici până la nouăzeci de străzi din oraş
de la gară  şi până aproape de capătul oraşului
totuşi te rog să-mi îndeplineşti şi ultima dorinţă
primeşte să ai grijă de cavoul familiei
iar dacă ţi se pare bizar donează-l altora
care nu ştiu cum au murit mai mult prin războaie
cei care fac parte din patrimoniul anonim al umanităţii
o zi am mers şi am căutat cavoul familiei
de pe o schemă curbilinie desenată de ruda mea foarte bogată
care nu mai trecuse prin cimitirul oraşului de o jumătate de secol
am chemat groparii administratorul urmaşul
celui care scrijeleşte cu dalta literele preotul cu registrul trunchiat
NIMENI NU AUZISE DE CEI PE CARE-I CĂUTAM
peste morţi veniseră alţi morţi şi le luaseră locul
morţii din primul război mondial predaseră ştafeta
morţilor din cel de-al doilea război mondial
crucile de lemn fuseseră înlocuite cu cruci de piatră
crucile de piatră au dispărut  probabil devenind
piatră de temelie pentru victoria  socialismului
ciudat spunea mătuşa mea aproape centenară
au fost eroi  pentru că au murit   CA PROŞTII
un an de zile am spălat haine de soldat pătate de sânge
şi acum îmi spui că nu mai există nici morţii nici crucile
nici locul de veci  nu mai este  tata nu mai este mama
nu mai sunt fraţii MĂCAR
DE-AR FI MURIT PRINTRE STRĂINI