de George ANCA
4.4. 78
Veena Gupta, sosită cu tot
stângul în ghips, Beri gata de a-și opera gâtul de cancer, Arora, amenințând,
după examen, pe oamenii de ordine ce voiau să-i scoată din curte, unde
așteptau, cu Veena, taxiul. Poate ar fi bine să-l mai zgândăr pe Eliade pentru
propriile-i opere.
5.4. 78
Veena în cârje, Beri bolnav de
gât, Arora cu două bandaje la mâna stângă, mușcată de câine – acuma acesta îi
era subiectul de examen. După, s-au înființat toți opt la noi, ne-am
fotografiat, ei au semnat o scrisoare să obțină anul II, de diplomă, au cântat
cântece hindi și punjabi, eu am spus Miorița, acompaniindu-mă de viorița cu o
coardă. Îmi sosiseră lucrările lor scrise.
6.4. 78
I. There are some proofs of an
articulate, homogenous habituation with the Romanian grammar structures: a 100%
understanding of utilisation of preposition; familiarity with the verb; the
surpass of difficulties in realisation of agreements, also as confirmation of
theory of progress by error in language; II Elegant and accurate, free or
reflective with some small exscusable hesitations or momentary renunciations,
the translations can just impress for only first year of Study of Romanian
language, also from the writer Geo Bogza's adaptation.
Nansi a prins peste Australia o
voce românească – o delegație chineză a ajuns la București, după India și
Pakistan. Probabil e București IV, așa pare după cum discută Helsinki. Aldo
Moro. Oare Dumnezeu există? În Muenchen e trecut de 9 pm, aici, în Delhi, e
miezul nopții și jumate. Aveam o presimțire pe Via Appia la Catacombe privind
cu drag la dansatoare, îmi slăbeau puterile călare pe armăsar și lui îi scădea
pasul până s-a îmbolnăvit de scorbut, ascultam Montecarlo într-o limbă nordică.
7.4. 78
Alergia „la cald” o cuprinsese pe
Nansi, era neliniștită mai ales să nu i se întâmple la fel fetei. Trecuse de
două noaptea, am rugat-o să completeze formularele de examinator și,
într-adevăr, dimineață nu mai avea chef de așa ceva. Am ajuns curând –
depusesem hârtiile de examen – la Roy, universalul „doctor bun”, care i-a luat
pulsul, tensiunea, i-a prescris o injecție cu cortizon, două pastile, analiza
sângelui (luat imediat mai apoi) și a urinei (Nansi a primit un pahar; urina,
prin M.D. - p. m. - este cumva politică – o valoare – a lui Nansi era tulbure);
asistasem la o consultație colectivă, aparent rembrandtiană, a unei femei în
alb.
Ceva foarte comun, spusese dr.
Roy, alegia la cald, în scurt timp va dispărea. Pe drum, Nansi nu putea merge,
voia să vomite, am ajuns acasă, ea cerând două pături.
Primisem, în departament,
Scânteia, câteva numere, inclusiv cel din 29 martie (Hotărârea Comitetului
Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la
dezvoltarea legărutilor de prietenie, a colaborării și schimburilor cu alte
țări în domeniul culturii, educației, științei și informațiilor). Aproape
ciudat: aflu de la C-tin G., care, suspect, mă vizitează, că România Literară
mi-a publicat scrisoarea din Delhi și o notă despre Indore-ul nostru.
Bucurie națională a tipăririi,
interdicții internaționale. O clipă, și Nansi s-a bucurat din alergia ei. Bursa
i-a fost aprobată în minister, spune același. Mâine e o conferință a lui St. V.
la amba, urmată de un grătar – am refuzat – Nansi spera în vreo înghițitură de
alcool – dar medicamentele?
8.4. 78
Geo Bogza, eu și studenții
indieni, care, primii, și-au dat examenul pentru certificat în limba română. Au
tradus câteva rânduri din Tablou Geografic – cum, ca la Cantemir,
strămoșii românilor au privit Dunărea și Marea, din Capați, la răsăritul
soarelui. După autorul Cărții Oltului, Dunărea a făcut să se
vorbească cel mai mult despre România, ea însăși a vorbit. Familiaritatea cu
Eminescu a dat gafa unuia că România ar avea un singur poet. Am revăzut
împreună filmul Constantin Brâncuși, realizat pe scenariul meu de Sorin
Stratilat, în lectura Irinei Petrescu. Caragiale e „tradus” cu „scrisoarea ei
pierdută”, „scrisorile mele” „scrisoarea mea”. După ce sursă insidioasă, Iorga
a fost „reacționar omorât de copiii lui, legionarii”, figură luminoasă a fost
Luminița Filipovici.
9.4. 79
Aseară, apologia lui Ghiță
Ionescu (Șt. V.). Apoi un cult dezafectat, la radio, al Caietului de L'Herne pentru
Eliade, indirect desființat, prin analogii aneantizante, abia reînfiripat în
sufocările teziștilor și antiteziștilor simetrici cu cei de la noi de acasă,
prin alte analogii, native, brâncușian-eminesciene. Măcar cota informațiilor și
accentelor (mi-au convenit cele iezuit pro-Noica) sporea o poză misterioasă, de
neștiut – dar oamenii aceia nu au fantezie, deci ceea ce discută în fel și chip
trebuie să fie real, cel puțin ca psihologie, fetiș or refulare apatridă.
Tămâie autentic necrologică – de
ce? Mă închin și eu să ia premiul Nobel, doar că ăsta nu se dă pe aceeași
filieră, poate. Am mai surprins India, ca o cauzalitate risipită printre
populația indexului eliadin. În plus, Eliade pare, pentru acei comentatori,
întâi pentru ea, un pretext de a impune (ex)nume – n-am nimic cu băiatul
disperat și astfel deficient care e Culianu, dar a face, ca Paleologii din
Pogorilovski, un uzaj din calitățile și prezența lui este ca și cum te-ar chema
Monica Tarabe(ga).
Neta(ji) e doar conducătorul.
Neta ji, dispărutul. Toată presa de azi, articole. O notă, vizită NC în China.
Cea mai mare dezamăgire (?) - înfrângerea lui Borg de Năstase – și-n titluri.
Eu, fericit?
Ashok Beri acceptă să apară în
piesă, cu numele său, dar eu am renunțat. Decorul este: stânga, o scară ce
urcă, dreapta, egal, un coridor ce duce spre o ieșire luminată, pe lungimea
scării – pe scară pot să mai fie sfinți și păcătoși, orbi și vizionari, la
stadii diferite – de ce mi-o fi plăcând cineva care să-și dea replici de peste
ani? Pentru a demonstra inconsistența trecutului altfel decât ca viitor și
repetare? Ashok speră să fi scăpat de cancer – doctorul i-a spus că, în timp,
gâtul i se va repara de la sine.
Di, calule măiestre, zice Nana.
Păcatul micii meditații, mari or fi coșmarele fiziologice, obsesionale,
thanatice. Sanscrită. Când iubesc și te iubesc, voi iubi cum am iubit? Cum iubeam
și cum iubesc? De ce te iubeam în cântec, de ce te cântam iubind?
Alexandra-Maria Anca – Drawing
Ist Prize. De aceea, poate, n-am rămas printre judecători. Multă lume la
serbarea de sfârșit de an. Copii gătiți colorat. A-M A – Fancy Dress consolation
prize. Nana, tu care ești dansatoare și matematiciană – toți te-au lăudat că ai
cântat frumos „Iepuraș” și Chiț pe nas. Ludmila ne-a felicitat. Tu mă sărutai,
din când în când. Premiile erau un avion scânteietor, iar consolarea – un
minunat evantai. Astfel ne pregătim de culcare.
Moară a bananierului
tu dansezi cu
avioanele
întunericul nu se
urnește
din noaptea elicelor.
În peisajul liniștii
strigoii vor striga.
Ce să crezi mai apoi
când adorm vecii tăi
să nu-mi spuneți
numele
să nu-mi ștergeți
urmele
mai bine era acasă
dormeam noaptea fără
coasă
10 aprilie 1978
Primesc studenți care pozează, se
mint și între ei și mă întreabă dacă nu mă plictisesc fără clasele de
dimineață. Mi-am tradus în engleză dactilo articolul din RL, mâine îl trimit.
Poate mă abat cu Nana pe la Shastri Bhavan – cum o fi timpul.
Nansi a mai trecut o zi de
alergie, cu buzele umflate. Doamne și toate înăuntru, poate și inima, de sperat
nu și creierul, îi sunt cuprinse de lavă alergică incoruptibilă. Azi a făcut
două injecții de cortizon, n-a acceptat calciu în venă. Cred că trăiește
intuiții foarte nobile, dar: mi-au fost atinse organele interne. Nase ne-a
scris că Gramatica fanteziei va merge la tipar, nimic despre
casă.
Ce e viața? A, jivan. Moartea?
Mărtia. Ăsta ce e? Tarbuj. Harbuz, pe românește. Yogindra e convins că Arora se
prefăcuse, la examen, mușcat de câine. E de acord că fiecare e joker. Nici
unuia nu-i place muzica clasică – veena, sitar, sarod, numai ghitară și cântece
din filme (filmi gane).
Pe căldura năpraznică de-aici n-o
să am mai mult decât să consemnez câteva senzații. Apropo de misterul lui
Eliade, evident că e de proveniență reală, indiană, demitologizată înainte de
urcarea în sacru. Nu numai el poartă mister, oricine, el nici n-are nevoie –
cui, găsește – să-l reveleze. Se mută în el.
Nana își spune Yamini
Kishnamurti, lord Shiva, Lord Brahma. Beri n-a venit cu șahul. Cred că fiecare
vrea să-l mint în schimbul propriilor spuse. Cum se zice în românește Happy
birthday (aluzie la mine)? Nansi incendiată, toți rumegând nopților rumegarea.
Timp geometrizat politic.
12 aprilie 1978
Nu i-am auzit pe studenți spunând
libertate, totdeauna însă Dumnezeu. 40 de grade peste zero psihologic. Azi am
34 de ani peste același zero. Ce psihologie a libertății să aibă un copil de țăran
în prima lui zi de viață, dacă nu nașterea însăși? Netaji numit plebeu zilele
trecute la Londra față de patricianul Nehru.
Aș traduce pe Tiruvalluvar în
versete, asonanțe, proverbe, dodii, ca pe un creator paria, liber în absolut în
fața Geetei, a tradiției. Și traducerea poate însemna libertate. El ar fi trăit
între 800 și 1000, contemporan sfândului dac Nicetas din Remesiana. Ar fi
creat, totuși, cu două mii în urmă, spune (Justice) V. Subrahmanyan care leagă
declarația lui Tiruvalluvar – toți oamenii sunt egali – de declarația americană
de independență. După cum bărbosul dr. G. U. Pope, în secolul trecut, întâlnise
cu drag învățături ale lui Iisus în Kural. Iar piesa mea Kama-ex va
avea personaj-cheie pe Tiruvalluvar. Dl. Ardouin îl traduce pentru francezi.
Mai toți tinerii vor să meargă la
Bombay. Trebuie cumpărate bilete cu o lună înainte. Este 12 noaptea. Ascult, la
radio, muzică sitar. Vom încerca în mai să ajungem la Bombay. Apoi ne vom
întoarce în nord. Timpul este totdeauna scurt. Nopțile promit tot mai puțin.
Nimicul nu se mai deduce. E ușor să fii modest când depinde de propria-ți
amintire. Interpretul sitari își sacrifică asemeni unui fum misterul prim al
ființei.
14.4. 78
Eminescu în sanscrită, un
principial nonsens și totuși... traducerea din românește a lui Joshi... prima
lectură... manuscrisul poemului său dedicat bătrânului dascăl în metru aria ...
cu versuri din strofă de mărimi foarte diferite, dar în plină continuitate...
eu ascultându-l cred că am prins o minge pe care numai eu o vedeam, o pasasem
și, așteptând-o, o primeam.
Nu mi-e bine poate
caldul rău n-ar fi pe frig orar
Aș mai scrie două
vorbe să-mi dau sufletul afar
Ca un joc de parodie
trist precum știu să-l îndur
și un șah cu indianul
ce sosise din Kanpur
El deschide indiana
eu sar două pătrățele
deci internaționala
fără cântece de jele
în curând ne părăsiră
elefantul și cămila
de-am rămas cu ochi
atâta dus vazirul raja mila
Când veni femeia
dragă adunată din căldură
cu deșertul în
spinare și cu sufletul la gură
Te rog fii Fata
Morgana nu mă pedepsi cu tine
tot de foc o arătură
peste oase și în vine
Lasă vijelii în
valuri suflarea să nu-ți înceți
șahul nostru e în
țăndări câți suntem atâtea vieți
Calcă-n câmpul de
poveste dintre munții de acasă
Cârja brațului meu
simte altă cârjă răcoroasă
Ne așteaptă calul
Gora ce în veci să ne abată
Hati printre
elefanții lui de lemn nu se arată
Nana a desenat „un copil, o
floare, tot ce e frumos”. Un fluture încarcă vasta foaie a florii singuratice.
O, Ierusalime – convorbirile Carter-Ceaușescu. Nansi se temea de floare: dacă
de la ea vine alergia? Suspectează orice, poate și persoane. G.B., bineînțeles,
ne mai punea pe calea lungă a Holy Family Hospital, mai ales că Roy n-ar fi
atât de bun diagnostician, fratele d-rei Sh. murind etc.
15.4. 78
Am încălecat pe-o lingură scurtă,
să trăiască și-ăl de-ascultă. Nana: și-am încălecat pe-o floare, să trăiască și
coada ei; și-am încălecat pe-o gura leului, să trăiască și iarba; și-am
încălecat și pe-o frunză, să trăiască și-ăl de frunză; și-am încălecat pe
elefant, pe cal, pe munți, pe nori la infinit. Țânțarii ne înnebunesc, noi,
fiare bătrâne, îi vom omorâ, dar zvârcolirile copilului?
Adesea ascult radio Australia.
Ascult și Europa. Dar mai ales Asia. În zori am mers la ashramul universității
de-am început practica yoga (kundalini, pranayama). Înapoi, dormitam, acasă, am
găsit două scrisori, una de la tatăl meu și cealaltă de la Ministerul indian al
educției cu acordare de bursă pentru Nansi, de-am ieșit la 40 de grade, să mă
îngrijesc de cele trebuincioase, s-o iau și pe Nana de la grădiniță. Nansi azi
n-a făcut cortizon, prima zi după alte zece.
De vorbesc în satul
nostru pot s-audă și străinii
Azi mă abătui din
cale să fac yoga kundalini
Cu picioarele în
cruce mâinile la pancreas
scapi de diabet sau
alte suferințe într-un ceas
Dar ce se alege-n
urmă pe la patruzeci de grade
nu știu eu astrologie
să arăt mai cumsecade
Norocul că-mi scrie
carte mai din sus de primărie
tata de la stupi ce
dulci mi-s viforâți și pe hârtie
De-i răspund s-o țină
taină ori de veste și comunii
cum că noru-sa
cunoaște personal pe Sakyamuni
Și fiind așa destinul
de malarie scăpat
au luat o doctorie să
se facă doctorat
rasă ori prezicătoare
(nava rasa-s sentimente)
unul altuia în viață
să ne fim medicamente
16.4. 78
De ce scriu scrisorile în caiet?
Pentru că nu ajung, prin sistemul nostru birocratic așa de anticultural, dacă
nu antiromânesc. Dă-mi o mie de rupii să tipăresc... Nu dau... Scrisoarea I...
N-am. N-ai? Dai mașini mici celor ce te ajută cu talent să compromiți o cultură
și te crispezi la o idee? Voi plăti din buzunar, dar tot nu te înțeleg ce ai cu
partidul, adică te face să refuzi trimiterea unor ziare pentru conducerea
facultății. Mi-ai văzut ochii, ține-mi-i minte.
Cu intuiții cinstite și în
definitiv constructive, văzând oameni poate cu școală, dar proletcultistă,
alții fără idee de cunoaștere sau cultură însă cu un dezvoltat simț al
posesiunii, al bălăbănelii în facilități trecute, gândindu-te, antiactivismul
birocratizat perfect, antiindividualismul de un feroce egoism de grup
organizat, luând seama la avansul rotirii altora și considerând unde se poate
găsi ultima, vesel fumată poziție, iată că nu poți dormi, nu-ți găsești
liniștea, te sufoci – din ce țară ești, dintr-o cultură, cum nu autorăzbate
aici?
Nu-mi permit să am nicio viziune,
la ce bun, în ce irosire păgubitoare la sigur. Păcat de creatorii
resacrificați. La ce simt o oarecare prostească indignare? Vom munci în
Himalaia. Rămăsesem la dispariția lui Netaji, la sinuciderea lui Babhu – mai
ales acesta din urmă parcă mă îndeamnă să-l urmez (doar nu sunt bolnav; cupa
mondială la hokey, nu la handbal, nu la poezia română).
Copilul plânge în somn. A căzut
cu fața de pietre. Nansi îmi reproșează că nu e aer. Am trecut de 40 de grade
pe toată linia, asta e. Odihna de ce-o mai fi având nevoie când viața se
împuținează văzând cu ochii, după miezul nopții?
18.IV. 78 (marți)
8 – 8.30 Gandhi Bhavan, yoga
(Budhiraja a trecut să vadă locuința noastră). 8-8.30. Cu Nana spre Nursery
School, printre palmieri. 8.30-10. Dialog cu Hodja Faruqi despre influența
musulmană în cultura română, cu accente asupra balcanismului, hogismului,
dobrogismului etc. El a preferat, pentru traducere, Scrisoarea III de
Eminescu, nu cea dintâi. Mi-a împrumutat, în loc de versuri, o biografie a lui
Ghalib. I-am depănat cuvinte turcești mâncând harbuz persan. 10-11.30 Lectură
Eminescu.
12 – 14.00 Scânteia, România
literară, Flacăra. Ștefan Andrei, ministru de externe. Piese publicate în RL,
inclusiv Țepeș-ul lui Vulcănescu (după cel al lui Sorescu de cu câteva
numere în urmă) – discutat împreună anul trecut. Voi trimite și eu lui G.
Ivașcu Kama-ex – cine știe, poate o publică. Chimistul R. C. Mehrotra,
vice-cancelarul universității, mi-a răspuns la scrisoarea mea prin care-i
semanalam în Lumea menționarea științei chimice românești în Venezuela
și R.F. Germană – spunând că a avut mare profit.. Probabil va vizita România.
(Ziarele scriau azi că s-a internat în spital, la Pant). 14.30 Ramayana pentru
Nana.
18 Gandhi Bhavan. Swamiji. Sfânt
din sud, așteptat în cântece devoționale, pe drum presărat cu flori, capete
prosternându-se. Apariție firească, toată lumea s-a ridicat din lotus. Sfântul
este radios. Imensa barbă neagră i se pierde în veșmântul oranj sângeriu. Pe
fața oacheșă îi strălucesc gravi chiar dacă râzând ochi înțelepți, oricum
atenți la lume. S-a așezat pe cea mai înaltă poziție. Cântece, discursuri în
onoarea lui. D-na Mutatkhar. Decan al Facultății de muzică, e solistă.
Curând sfântul recită mantre
sanscrite, traducându-le în hindi apoi. Deodată cântă, mângâios, puternic nu
atât ca voce, cât prin efect, tot auditorul preia automat frazele, într-o
fericită dăruire, neîndelir. Sfântului îi scapără privirile în valuri,
instrumentiștii, la sitar, tabla, armonium se mișcă în transă. Fără cânt, cu
Dumnezeu. Prezența sfântului este compensatorie.
Vrea o poveste să se
versifice
norii de azi fulgeră
și plouă
eu mă presar peste
otrava de șopârlă
Dacă mă scol în
Himalaia
voi medita la
eminescianism
grăbind spre Kama
poate n-o să mor
19.IV. 78
5.30 a.m. Moro executat. 6. 00 –
7.15 Gandhi Bhavan (blândului Budhiraja i-a urmat un guru aproape violent, ca
întru o altă accepție a zvasticii lui Ganapati.) Târzia apariție a lui Pant, cu
invitarea mea la 6 seara, la el acasă, când avea să primească vizita lui Swami
ji. 8 – 8.30. Cu Nana printre palmieri. 9-11.30. Lectura replicilor din Ex-Kama
(în italiană, Skama). 12.30 – 15.30, la Pant Hospital (invitați sâmbătă la
17.30 de Gulati în Defence Colony). 16. 00 Buddhist Studies, fără Singh. 18.
Întâmpinarea lui Swamiji în casa lui Pant. Nana i-a spus cum o cheamă, se arăta
interesat de România. 19 – 21. Cu Ardouin – bursă Nansi, publicarea lui
Eminescu în limbi indiene, geniu-influențe, traducerea dodiilor (forme de
viață) lui Tiruvalluvar. 22. Oboseală. Lună. Țânțari.
20.IV. 78
Am fost fericit, am zis. Și
Swamiji a fost fericit, mi-a răspuns d-l Pant Cum? Mi se păruse absent, gândind
în altă parte, abia zărind trupurile prosternate. Mulți sfinți vin pe aici,
precizase P., apoi îmi descrisese stadiile yoga, cu un mai slab accent pe cel
dintâi, prana. La fiecare 12 ani, vârsta e importantă (36). 8 – 8.30. Cu Nana
la palmieri, desculți, prin iarbă, aruncând mingea. Era găină, o luase un
palmier, ea a chemat o vulpe care a mâncat palmierul bucățele-bucățele.
21. IV. 78
Fervoarea eminesciană ce m-a
cuprins de câteva zile este legată de yoga, poate, dar și de o intuiție umilă a
invalidității metodelor în aceste zone mândre, ermetice. Indianismul fără
India, măreț la Max (Muller) poate (s)cădea la Arion (Roșu). O aud pe Amita
(Bhose) cu shanti-repaos. Cicerone (Poghirc) cu mantra supremă. Cineva tot
zicându-mi să închid ochii, să-i deschid înăuntru.
Făcând ori nu yoga, el era, el
cuprindea dimensiunea religioasă a Vedelor și Upanișadelor – doar temperându-se
prin cunoștința filologică , dovedibilă și prin mijloace descriptiv-statistice.
Am o reprezentare ciudată, o retragere într-o societate compact-germană,
medievală, îmbrăcăminte, perucă și sunet interpunându-se modului cosmic real.
Pentru poet, timpul miturilor și
religiilor era concret, vechi sau viitor, dar prin efortul lui îl sincroniza
etape și epoci, încât noi uităm de Rig Veda veche, plasând-o în timpul vieții
eminesciene, tragem curcubeu de yoga pe dogmaticul spirit și trup germanic,
ocolim erudiția catafatică nenumindu-ne înșine pierduți și uitați, într-o
trezvie latino-sanscrită botezată atic și carpatic. Numai el însă este
contemporan eternității, noi având iluzia timpului prin lucrarea lui
împărtășită la timp.
Cât ar fi de greoi, prudent, la
nivelul formei, P. are o intuiție a Upanișadelor în latină citite de
Schopenhauer – de ce nu și de Eminescu, într-adevăr, spunând că nu prea sunt
citate cărțile flosofiei indiene de către pesimistul german, și lăsând,
volens-nolens, să se înțeleagă a se întâmpla la fel lui Eminescu. Taină
transmisă între inițiați, ermetizată prin reexprimarea ei neistovită. Ieri
(după ora yoga) – 22 lecturi eminesciene în clarobscur și ventilație. Domnița
are dreptate cu pericolul religiei pentru poeți, altfel de neînțeles și de
neiertat.
Harijanii ar fi avantajați în
anumite servicii, în admiteri academice, pentru „origine sănătoasă” - un
certificat de harijan, obținut de la țară, uneori preferabil celui de brahman.
Măcar dr. Gulati a examinat-o pe Nansi cerându-mi întâi permisiunea. Se pare că
dacă nu-și face meseria îl apucă urâtul. Un coleg al lui a studiat și
homeopatia. El însuși la văzut pe ViSi care are dureri de cap.
23.IV. 78
După o noapte nedormită, 6-9 a.m.
yoga (prelungită acasă, în discuții cu Om Prakash Suchdeva). E Sfântul
Gheorghe, Jai Mihai! Zăpușeală smintitoare. Ce diferită e poezia de sculptură,
care, cea din urmă, pare toată trup, față de cea dintâi ce va să fie suflet,
dar se arată și una și alta trup și suflet întru facere.
Ospeție neașteptată a lui Gâdea
care ne-a adus medicamente și o scrisoare de la Constantin Rădoi (nu lumea e
mică, satul nostru e mare, de-am nimerit doi consăteni din Bercioiu-Ruda în
Delhi. Că ar fi fost trimise mulțumiri din partea președintelui Ceaușescu celor
opt studenți indieni din clasa mea.
Ne vizitează Shashi, Charanjit,
Viki, Arora, Marek și Lidia. Nansi a făcut înghețată la cub. Raj Kumar a adus
flori. Am povestit despre alte asemenea zile, am jucat o partidă de șah cu
Arora care tocmai venea de la filmul lui Satyajit Ray Șatranj kekilari
ke.
Am vorbit despre Dharamsala,
yoga, examene. Nana a pierdut verigheta Rodicăi – toți studenții au căutat-o
și, la plecare, îmi sugerau să-i caut. La radio am auzit numele România, se
vorbea despre Năstase în hindi. S-a fumat. Nansi a găsit verigheta.
24. IV. 78
Ce s-o fi întâmplat în somn? Ce
vale a plângerii. Am amețit făcând yoga, rugăciuni soarelui. M-am rătăcit în
Kamla Nagar spre a multiplica Scrisoarea I. Ascultam la un megafon
mantras recitate pe nas, fără dicție (vreo superstiție dedusă din scris,
oricum, în fața lui Dumnezeu, nu dicția o fi cea dintâi necesară).
Măturătorul unui părculeț s-a dus
să-și ia țigări, copiii s-au pus pe joacă, înșirându-și în iarbă hainele și
roind-o, care mai de care furându-și cămășile sau izmenele, când stăpânul
locului a revenit, calm, zicând superfluu „chello” (roiți-o!). M-am lăsat pe un
fel de bulevard, sedus de poza falnică a vânzătorilor de ziare, mărfuri și
altele. Ca un ritual, prepararea de chapati și mai ales consumarea clătitei
sărate de clienți seamănă a cult puțin profan pentru că ar fi închinat grâului
și nu orezului?
M-am strecurat pe străduțe, în
interiorul real al zonei, printre fierării și locuințe netulburate decât de
sărăcie sau gânduri – bomba cu neutron este îngrozitoare distrugând ființe
minunate, lăsând un decor de care nimeni nu va fi curios să-l consemneze, necum
să-l râvnească.
Nu mă gândesc la distrugerea
lucrurilor, pentru că nu fac marxism, scriu jurnal. Mircea Eliade sau Mircea
Malița, scriindu-și călătorii în India, credeam că au absolutizat receptarea
realității prin forme de genul „nu voi uita niciodată” sau „am aruncat o cutie
de conserve”. O oră de realitate, fie și gazetărească, fie și recogniscitivă în
fața și a glastrelor de cuprinderea celor două palme ce se zămislesc trei și
patru în minutele învârtirii sub un singur impuls, cu mâna, al roții. Pământul
îl preparau în curte copii, mama lor pregătind mâncarea.
Dumnezeu trebuie să existe dacă
noi existăm, iar dacă murim și el supraviețuiește înseamnă că a fost. Ne-o spun
părinții și cine nu ne povestește? Printre spectacole, bărbieritul, scăldatul –
de sine și al copiilor -, prepararea hranei de bărbați și femei, trezirea la
viața unei noi săptămâni în princiarele paturi de pe străzile acoperite de cer,
dughenele închise în ziua de luni, școlărimea fremătând izolată spre vacanță,
câinii care nu mai caută de mult copaci sau ziduri spre a-și slobozi urina,
danfuri și miresme, tăcere și fum, fudulie și religiozitate, plăcerea căldurii,
a vârstelor, muzicii, biciclismului, căștii, cârjelor, proprietății, seului,
vecinilor, maternității, educației, așteptării nunții sau morții, calmul
violent nemaiinternațional, calculele, competiția în termenii unei atât de de
neschimbat așezări, fericită de a fi așa cum este, de la înfățișarea liber
săpată de zodia castei până la ciorchinele sentimental și mizerabil al lumii
acesteia.
În sfârșit, am First Epistle în
30 de exemplare, mă aflu foarte curând în fața domnului Harhajan Singh, am
noroc de a-l fi găsit pe masă cu Synthese, sub direcția doamnei
Bușulenga, revistă pe care ar primi-o curent și ale cărei articole în engleză
le-ar citi cu plăcere (în numărul din 1977 avea un articol Paul Cernavodeanu
despre literatura americană în România).
Am intrat imediat încă o dată în
subiect. Frumosul înțelept (șeful Departamentului de limbi moderne indiene)
deplânge moartea atât de tânăr a poetului și sfântului național român,
calculează că în 1989 va fi centenarul acelei morți, dorește să citească o
biografie a lui în engleză. Scrisoarea I va fi tradusă în punjabi,
malayalam și tamilă în ritm, nu în rimă, în telugu, sindi, gujarati, kannada,
bengali, asameză și marathi, în proză (poetică, filosofică, am comentat eu,
arătându-mă interesat și de comentarii).
Nana îmi vorbește despre tornadă,
își amintește că Dumnezeu a trimis un moș să vadă dacă ea e acasă și poate să
pornească ciclonul, și întreabă de ce omoară Dumnezeu oameni, eu îi spun că nu
el, dar că tornada l-a bătut la cap să-i dea de lucru, că și cele rele îl
înghesuie cu drepturi.
Piesa nu vreau să se numească
nici Kama-ex (cacofonie cu Anca – vezi Liviu Călin la propusul meu titlu pentru
Eres: Capul Călare – bun pentru engleză?), nici Ex-Kama-ex, dar „L-am
visat în somm pe Kama”, întru adeverirea orelor mele indice, a vieților
românești și morților eminesciene, toate speculate pe temeiul unor trăite
românisme în India, unor îmbrățișări inspirate de Kama și retranspuse în
religia familiară tinereții Sfântului Gheorghe.
Și maestrului panjab îi mai
spusesem că nu știu, nu cred a fi vreun alt poet național neindian atât de
indian ca Eminescu. Mi s-a părut că mă încuviința intuitiv: oare, până în 1989,
se gândise să dea el vreo carte și în rimă din Eminescu?
%2BJulia%2BStreet%2BArt%2Bsm.jpg)
