PARADOXURI DE LIMITĂ

"PARADOXURI DE LIMITA"

Stimate si preadragule mie domnule (si frate intru Duh) IOAN MICLAU "GEPIANUL" -

...Va compatimesc, cu maxima sinceritate (pentru ca si pe mine "ma rastignesc"!), pentru chinurile reumatice, despre care-mi graiti! Din pacate, nu stiu daca ne vor slabi, macar si-n groapa...

...Acum, ca mi s-au mai potolit durerile (de la mana stanga, cea rupta si cu palma intoarsa pe dos..., prin cadere - pe 3 Ianuarie 2017...si rupta, din nou, de medic, pe motiv de..."prindere greshita a oaselor"!), multumesc Celui de Sus, e ceva mai bine...!

Nu indraznesc a zice mai mult. Mai bine-i sa tac. Pentru ca sa nu trezesc noi incercari...poate mai cumplite... -  ...pentru ca si imaginatia, si puterea divina sunt fara de capat ori sfarsit!

...Chiar nu vreau sa fiu/devin "sfant martir de calendar"...

...Multa, multa sanatate!

Doamne,-ajuta-ne, ocroteste-ne si ne calauzeste, inspre Sfanta Lumina Ta!

Va imbratiseaza cu, mereu, aceeasi admirativa pretuire si calda prietenie, fratie intru Duh de Romanie (pe domnia voastra, pe distinsa domniei voastre sotie, doamna FLORICA, pe toti cei din scumpa domniei voastre familie, cat si pe toti cei dragi si apropiati si "lipiti" de sufletul domniei voastre!),

Adrian Botez

P.S.: Va mai trimit, in attach, cateva stihuri...

~o~

PARADOXURI DE LIMITĂ

Venus – ca femeie – a simţit că i-a dăruit mai

mult decât avea ea de dăruit – deci

l-a dat  - pur şi

simplu - afară – iar

el - străfulgerat de

golul absolut şi

simţind că e mai prost decât

oricând – s-a grăbit să scrie

versul genial

iată de ce supermarket-urile duc

mereu  - lipsă de

astrologi profesionişti – şi apelează – de

nevoie – la banali

cerşetori – la hamali

benevoli

***

O DISCUŢIE CU VÂNĂTORUL

-“ia nu te mai

buricà atâta – ce dacă eşti

Etern-Ghinionistul Orion? – păi dacă

eşti aşa frumos – de

faci până şi

Peştii să râdă – eu cu

ce să-ţi ajut?…şi nu mă mai bosolì – pe

la coasta de drac - cu

javrele alea răpănoase-ale

tale – rebegiţii tăi de

Canis Major – Canis

Minor… – …sper că

<<Minòrul>> nu ţi-o fi căzut la

aşternut – Doamne

păzeşte…în

definitiv – ar trebui să-ţi pui – mai curând

întrebarea: <<de ce tocmai Artemis  - Ambiţioasa

Iubirii şi Axa Lumii - m-a

Săgetat – în

anonimat?>> – dar tu…stai cu piciorul din

mijloc – răşchirat

obscen…relaxat şi

degajat… - n-ai

treabă! - de parcă ai fi singura constelaţie din

univers – de parcă ne-ai avea – pe toţi – la

degetul mic – sau la ăla

mare… – …naiba să te ia de

măcelar tâmpit şi

nesimţit!”

-“de ce nu m-aş buricà – dac-a venit

vremea mea? – nu mă

plouă decât cu săgeţi puse cu

mâna – ca leacul pe rană – nu  mi-e

vânt decât lumina… - …iar de pământ şi de

scorpionii lui scârboşi – m-am săturat – <<m-am

hrănit>> – cum îmi zicea

bunica – pe-atunci nu ştiam decât să asmut

păsările – una deasupra alteia - să

zboare…până ce ajungeam la

prima mea dragoste

oarbă – Èos…”

-bine-bine – dar în bordelul ăla

olimpian – nu-ţi vine – câteodată

dorul de

clipă? – de trecerea peste Podul

Tuturor Stelelor – intrat în

risipă?”

-“ai mai văzut tu – pe

cer - vreo

pasăre să treacă? – vreo rândunică să-ntunece

cadranul orologiului celui

fără de ace  - al lumii? - …toate-s

acum - îngeri refugiaţi – sinistraţi – în

ceruri…aici – unde – din voi – ăştia – bombănitorii cei

ne-constelaţi – nici ciolanele nu vă

este scris să v-ajungă…”

-“…stai

aşa - à propos de

scris: o epopee ţi-am

dăltuit  - în

foiletoane  – Or-Ioane – pe patru-nsângerate

piroane - confundând numele

tău cu numele lui

Ion al meu…şi

nimic! – n-ai grijă – constelatule – că tot în

hăţişuri ţi-e scris să

-amurgeşti…”

-“mi-ai scris şi

nu ţi-am răspuns?”

-“îhî…cam aşa

ceva…”

-“scuză-mă – dar aici – în ceruri – scrisul este doar

zgură de gând – rebut de

sânge flămând…noi nu…”

-“ei – lasă – Vânător tembel – vei încerca - chiar pe

pielea şi lumina ta – ce-nseamnă un

Prinţ Rebel – Neam de Demiurg Castelan

dacă nu mă-nşel…: răzbunarea scrisului pe stele – va

stinge toate constelaţiile şi-i va

afuma pe toţi

constelaţii – Beteagule de Forme şi

Mistice Desene-ale

Copilului Veşnic: vei vedea că

atunci când o vei striga – ori

şuiera (cum eşti tu

învăţat…) - pe

Mâna ta – Dreapta – ca şi pe

câinii tăi – ea nu va mai răspunde  - din harfă - la

Numele Celest (asemănător cu fascinanta

macabra - Ulalume…nor de

lume…): <<Betelgeuse>> – ci va

guiţa şi

sughiţa – chiar în

cocina mea!”

…şi  - uite-aşa - l-am lăsat cu gura

căscată-a uimire nemiruită - pe

Nebulosul Asasin de

Stele – pornit pe rele – chiar dintre

coastele mele… - …şi i-a căzut şi

Centura – de i se vedeau toate cele

Trei Ruşini - rădăcinoase

caraghioase şi grele…

i-am vârât – adânc - mâna în

Oală – i-am furat

Grebla şi alte

cele - şi astfel – Regalitatea

Crimei Celeste-a amorţit – s-a lăsat

despletită şi re-mpletită

ţesută inestetic – ba chiar

pocit – din paiete şi

nuiele - între-ale Parcelor

oarbe războaie şi strâmbe

ìgliţe şi andrèle…

***

CE-I ROADA? – ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ

de ce  - în lumea mea – eu – astăzi – să fiu trist?

grădină de lumină şi comori de lacrimi

în bătătură – pururi – am de grăit cu Crist

în raze povestim cum am răzbit prin patimi

lângă Hristos stau cum lâng-un pom cu flori

dar El aşteaptă de la mine roadă:

Sfânt Născătoarea se vădeşte-n zori…

icoană-n sine – ruga nu-i corvoadă…

ce-i roada? – ispăşire în icoană

şi împlinirea unui Zùgrav Vagabond -

sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană:

rodu-i tăcere mistică-n râu rond…

întoarcere în sine e tot ce afli-n lume:

iubire de lumină şi minune

***

CABOTINISM

primăvară bearcă – prafuri de asfalt

fată alintată – curvă viitoare

ai prostit şi Lună – ai chiorât şi Soare

în oglinda casei nimeni – niciun salt!

stema de pe cracă a rămas tot cioara

ceru-i varianta preşului călcat

totu-i sclifosire – nu e primăvară:

doar mixăm bordelul cu un zeu trucat

nu mai funcţionează muguri enigmatici

smiorcăim la uşă – gazdei cerşetori

până şi-ucigaşii – rotind ochi sălbatici

cabotini sunt – bieţii: teatru de-amatori...

...am vorbit cu vâlve – zăpezi fără fulg

repetăm la urme: mă duc să mă culc...

***

Adrian Botez

LE PARADOX

"NU MI-A PLACUT NICIODATĂ GENUL DE OM "《LINGGE-BLIDE》

ECCETERA, ECCETERA, CĂ N-AM LA MINE CETERA

(JURNAL DESECRETIZAT)

27.03.017,CIUBĂNCUȚA,CJ.,

MOTTO: "NU MI-A PLACUT NICIODATĂ GENUL DE OM "《LINGGE-BLIDE》;

DOCTORATUL NU MI L-AM DAT, DE FRICĂ SĂ NU STAU CU《DOCTORI》FĂCUȚI LA APELUL DE SEARĂ". (CONSTANTIN MIHAI).

Avem nevoie şi de jucători cerebrali, scrie sincer şi drept din fire Adraian Alui Gheorghe pe facebook la schimarea munistrului Daniel... (pe mine nici  nu mă mai înteresează la minister, çă una a zis, a predicat electoratului mințindu-l, ca o față palidă sau, ca un coiot din pădurile americane şi alta, ca popa de Gâlgau-cu suman rău în parău şarpe de dudău a făcut cezându-se domn şi-n părău, deşi cu răul, cu poveşti de popă bat nu tine ponta, nu iese pasența, nu treci nici parăul, dar cu binele şi rabdarea treci şi marea si care şi la ce e bun dacă vorba lui Vladimirescu, vorbă rostită pe la 1821, c-ar fi aieşte acu politica: tagma jefuitorilor: ",toroştele până la podele", care se mănâncă , vorba genialului Mircea Dinescu: cu lingura şi cu poloincul întru joc corupt alba-neagra şi după, Mircea, că era pornit rău contra celor cu gânduri necurate, corupți, că era născut cu iubire: ordonat şi-n batalionul disciplinat al dreptății, cinstei, cu drept de a candida la fericire asemeni cu confratele de condei sugând țâța talentului, zice el la acelaşi mamă cu Alex. Ştefănescu, critic şi istoric literar, un temerar şi prestigios om în cultura contemporană).

Trebuie, ca vorbele şi scrise întru texst trebuie, ca şi cele vorbite, conferențiate: mai întâi bine rumegate, ca o vită nutrețul şi deabia apoi scrise sau rostite sau când cofernțiezi, vorbeşti pentru a nu fi claie-grămadă, puse, ca şi cu furca paiele-n boade, claie, halandala, fiecum, că pe la noi nu se trece, ca pe la Oarba de Mureş şi, ca la Mărăşeşti, ca rața prin lobodă, adică oricum: egoist, nealtruist şi bla, bla, eccetera, eccetera... Mulți la noi nu-s stăpâni s-arunce cu pâine şi nu cu bolovan făcându-se de râs şi turcă, dar celor răi şi dacă-şi pun de mămaligă, ce le pasă, că se fac de fazan, neținând cont şi dacă i se ďă o palmă, să întoarcă şi celalalt obraz? c--aşa ar fi politicos şi omenesc şi răului trebuie oricum să plăteşti cu bine, c-aşa te îvață învățătura din cartea sfântă, nu-i aşa? ca să fi cu împăcare, om biblic. Doar tu zici, Ben, c-ai inimă bună: "secretul fericirii e să împarți fericirea cu ceilalți", cum trebuie să împarți, ca şi iubirea", dar, Ben, câți-s nebuni, ca să împartă bucuria lor cu alții? Mircea Cartarescu pipaie ca Toma rănile vii, sângerânde, a lui Isus, ca să se convingă, dar cei răi tot îl defăimează şi dacă pentru lucrul lui bine făcut e mominalizat la premiul nobel. De ce nu-l citesc mai întâi, cum am făcu-o şi eu şi apoi să facă pe facebook pe deştepții, dar mai citească-l în aşa fel să-i înțelegă opera. Cei care-l defaimează n-au suflet, ei, neavând nici un motiv şi, ei în plus nefăcând pentru neamul nostru ceva concret: patriotic, prin asta dvedind", că nu urmaresc un înteres meschin peşin, fiind angajații unor straini înteresați să ne defăimeze, descrediteze, în acest proces de globalizare urmărind să ne pierdem indentitatea națională (dar ei, chiar ei ce-au realiazat concret, ca să poată fi mândri de ei însuşi sau având ochelari de cal şi cerând pumni la freză s-aruncă în mocirlă şi nu se pot mândri cu nimic fiind "nişte" cacă-n drum şi fuge-n tufă, nici de rugă, nici de fugă, după ploaie chepeneg-vorba molcomă a ardelenilor". Şi Eminescu a fost defăimat, vorbit de rău, e cel mai grăitor exemplu, cel mai Iisus, mai schingiuit şi batojocorit şi omorât lovindu-l cu cărămida în moalele capului şi injectându- l cu mercur, de parcă nu i-ar fi fost destul, cum destul mi şi mie munca multă, oboseala şi epuizarea stresantă şi traiul precar, mizerabil. (Sunt mulți factori, care l-au scos din deecor, din ringul de box al vieții, la final simțindu-se învins, chiar şi prin vorbele versificate îți dai seama de asta: "n-am crezut c-am să învăț să mor vreodată.") Uneori, chiar şi învingătorii sunt învinşi spre ruşinea societății, care nu-i pe măsura nemuritorilor. Şi după un veac şi mai bine de jumătate mai vin cârcotaşii cu verzi şi ucate, cu câte-n lună şi stele, să nendreptățească, dându-şi lor foc la valiză, vin ca pleavă a societății pic de omenesc în ei, fără vre-un simțământ românesc, vin fără un Dumnezeu, vin , ca nimeni şi pe nicăieri să se opună binelui.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

P.S. NĂDEJDEA PHENEXULUI E SANTIFICAREA LUI EMINESCU, ACEST COLOS MONUMENTAL NAȚIONAL : "CRISTOS A LIMBII ROMÂNE "FIIND COLINDUL ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE, DE BINECUVÂNTARE PENTRU ROMÂNIA Mare ŞI ROMÂNII, CHIAR RASPÂNDIȚI PRETUTINDENI S-ADUCĂ PE MEREDIANELE LUMII: PACE ŞI PÂINE-DOINĂ DULCE MINUNE, DE ÎNȚELEPCIUNE ŞI RUBGĂCIUNE, ÌN IUBIRE CU DREPT LA ÎNVIERE-IISUS MAI APARTE, MAI PRESUS DE CUVINTE ŞI DE MOARTE.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

ÎMI VINE MINTE SPONTAN, ADHOC, PE NEPUSĂ MASĂ, MARCEL PROST DIN LITERATURA UNIVESALĂ, CARE-ŞI CĂUTA TIMPUL PIERDUT CU O ELEGANȚĂ CURSIVĂ, CU EXPRIMARE EXPRESIVĂ, CA BUNUL MARIN PREDA, UN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI, CHIAR DACĂ NU ERA LIRIC PRECUM DARIE DESCULȚU' DE PE LUNGA ŞI ÎNGUSTA VALE A CALMĂȚUIULUI, DEŞI ÎN REDACȚIA TRIBUNA ÎMI ZICEA MIRCEA VAIDA VOEVOD, NEPOTUL LUI ALEXANDRU VAIDA VOEVOD ÎN 1970, DEŞI NU STARUISE SĂ DEBUTEZ CU PROZĂ CU TOATE MĂGULIRILE CE MI-LE FĂCEA: "VORBA VOLANT" ŞTIIND, CĂ: "SCRIPTA MANIS", CUM AVEA SĂ ZICĂ SCRIITORUL RADU COSAŞU ÎN BUCUREŞTI ÎN REDACȚIA REVISTEI CINEMA ÎN ANUL DE POMINĂ 1984.

NOI AVEM PROSTUL OBICEI, NU DOAR  A NE DEIFĂMA GENIILE, CI ŞI CEL DE A NE OMORÂ  ISTRIOS GENIILE ŞI AVEM CA EXEMPLE GRĂITOARE PE: MIHAI EMINESCU, NICOLAE IORGA, NICOLAE LABIŞ, ARTUR GABRIEL SILVESTRI, MARIN PREDA ŞI PE CÂȚI NU-I MAI ŞTIM (DE CE RĂMÂNE LEGENDĂ?), DAR AVEM ŞI O INTELIGENȚĂ A RĂULUI, O PERFECȚIUNE A CRIMEI POLITICE, ÎNSĂ CÂRCOTAŞII VIN CU-N  ZEL IEŞIT DIN COMUN CU VERZI ŞI UCATE, CU CÂTE-N LUNĂ ŞI STELE, DE A VORBI DE RĂU (ŞI GRĂITOR EXEMPLU E EMINESCU) ŞI NU FAPT  MINOR E ŞI MIRCEA CARTĂRESCU, UN NOMINALIZAT LA PREMIUL NOBEL, UN PATRIOT-BUN ROMÂN, DAR CECREDEȚI, CĂ-I DOARE UNDEVA PE ACESTE "COZI DE TOPOR", CARE ZIC, ÎNSĂ N-AU NICI UN ARGUMENT, O JUSTIFICARE LA SPUSELE LOR, DAR LATRĂ, CA TURBAȚII, FURIBUND, LA UN ADICĂ VÂNZÂND ŞI PE MAMA LOR NUMA SĂ LE IASĂ CEVA ŞI DE NU CURĂ: SĂ PICURE, NEGĂSIND LA EI SĂ AIBĂ UN DUMNEZEU-O VALOARE SOCIAL-UMANĂ AUTENTICĂ. EMINESCU ERA UN NAȚIONAL CEREBRAL (E MIRELE AŞTEPTAT LUMINAT ŞI CURAT DE FECIOARE CU CANDELA  APRINSĂ DE ÎGERI, CĂ ROMÂNIA SFÂNTĂ E PREGĂTITA DE NUNTĂ, LA SOSIREA MIRELUI, CANDIDÂND LA FERICIRE, LA NEMURIRE.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE