Festivalul național Bogdania

Festivalul național Bogdania – a devenit un Festival al dragostei pentru limba română

Ediția a V-a a Festivalul naţional de creaţie literară „Bogdania”- organizat de ASOCIAŢIA CULTURAL-UMANITARĂ „BOGDANIA” președinte Ing. Ionel MARIN din Focșani, s-a finalizat  pe data de 21 iunie 2016, la Sediul AGIR din Bucureşti, într-o ambianță deosebită de sinceră și caldă prietenie. Evenimentul cultural s-a desfășurat în parteneriat cu Cenaclul ” Literar Ing.”, condus de Prof. univ. Nicolae VASILE. Ca parteneri media au fost Revistele de cultură: Cronica Timpului, Independența Română - Independența prin cultură, Bogdania și Televiziunea Literară. Au dat curs invitației personalități marcante ale culturii, numeroși scriitori, artiști, studenți, tineri, părinți și copii. Asociația culturală Bogdania și revista Bogdania, prin sufletul acestora poetul Ionel Marin a oferit Diplome de Excelență pentru merite literare deosebite, pentru contribuții importante la promovarea culturii române unor personalități din țară și din diaspora românească, printre care amintesc: Prof. univ. Nicolae Vasile, Acad. Cristian Petru Bălan (SUA), Prof. univ. Florentin Smarandache (SUA), Florian Laurențiu Stoica, Rodica Subțirelu, Doina Bârcă, Vasile Groza, Cornel Galben, Geo Călugăru, Michaela Al Orescu, Corneliu Cristescu, Ovidiu Țuțuianu, Ioan Rațiu, Nicu Doftoreanu, Elena Armenescu, Adrian Nicolae Popescu, Claudia Motea, Claudiu Nicolae Șimonați și Luca Cipolla (Italia).

S-au rostit cuvinte frumoase la adresa concurenților, organizatorilor, membrilor juriului și despre frumusețea inegalabilă a limbii române. În competiţie din numărul total 57 de concurenţi înscriși au rămas 53, proveniți din 27 județe ale țării (din toate provinciile țării), din Bucureşti, o tânără din Republica Moldova și câte un concurent din Spania și Marea Britanie. Membrii Juriului Festivalului BOGDANIA, pentru ediţia a V-a format din scriitorii: Prof. univ. Nicolae VASILE, preşedintele Cenaclului „Literar Ing.” şi al juriului; Ionel MARIN, preşedintele Asociaţiei cultural-umanitare Bogdania și redactor șef  al revistei de creaţie şi cultură Bogdania, membru LSR; Geo CĂLUGĂRU, membru USR; Vasile GROZA, membru USR; Cornel GALBEN, membru USR - au apreciat obiectiv, cu multă exigență fiecare creație literară (poezie, proză scurtă sau eseu) și  în urma evaluărilor au fost declarați premianţi următorii concurenți:

SECŢIUNEA POEZIE

1.      Premiul I – SCHOPPEL CARLA FRANCESCA, Brașov

2.      Premiul II – ȘARAMET MARIA CRISTINA, Ploiești

3.      Premiul III – SÎRBU ANA-MARIA, Rm. Sărat

4.      Menţiune – STAN NICOLETA-VALENTINA, București

5.      Menţiune – ȚÎRCHI DANIELA, Rep. MOLDOVA

6.      Menţiune –ICHIM GABRIELA NICOLETA, Buzău

7.      Menţiune – FRĂȚILĂ ADINA, Arad

SECŢIUNEA PROZĂ SCURTĂ

1.      Premiul I – NEGURĂ ELENA LUIZA, Dumbrava Roșie, jud. Neamț

2.      Premiul II – MIHAI   VICTUS, Cățelu, jud. Ilfov 

3.      Premiul III – PETRACHE  IULIANA MIHAELA, Gorgota, jud. Prahova

4.      Mențiune –COZMA  ILIUȚĂ, Tomești, jud. Iași

SECȚIUNEA ESEU

1.      Premiul I –MUNTEAN EMILIA, MAREA BRITANIE

2.      Premiul II – BITAN  CONSTANTIN, Întorsătura Buzăului, jud. Covasna

3.      Premiul III – HOISAN MARIA SONIA, Sighișoara

SECȚIUNEA COPIII

1.         Premiul I – MARTIN FABIAN IONUȚ, Căpușu Mare, jud. Cluj

2.         Premiul II – ANDREI OVIDIU TUDOR, București

3.         Premiul III – BRATU ALEXANDRA ANA-MARIA, Brăila

4.         Mențiune – GHEORGHE MONICA, București

5.        Mențiune – TEODOR MARIA ELENA, Caracal

6.        Mențiune – LUNCĂ DARIA, Iași

MARELE PREMIU (Trofeul BOGDANIA) – D-na PÂRVU MARIA CRISTINA, din localitatea MĂNECIU, JUD. PRAHOVA. În prezent muncește și domiciliază în Spania.

Felicitări tuturor concurenților și în special premianților. Creațiile valoroase vor fi trecute în antologia ”Aripi spre zbor”, vol. II și în revista Bogdania.

Personal și în numele Asociației Bogdania aduc calde mulţumiri Cenaclului „Literar Ing.”, în mod special Prof. univ. Nicolae VASILE, membrilor Juriului, participanţilor, tuturor concurenţilor şi celor care sunt aproape de tinerii români talentaţi. Îndemn tinerii să continue munca de creaţie pentru că au talent și doar prin muncă și creație matură, autentică ajutăm la creşterea prestigiului culturii române în lume.

Ing. Ionel MARIN

Scurtă istorie românească...

Cum să-i îndreptăm pe ceilalți?

Cum să-i îndreptăm pe ceilalți?

          „Nu mai suport alte observații! Încetați odată!”. Astfel de plângeri și altele asemenea auzim adeseori de la mici și mari, copii și părinți, rude, colegi și prieteni. Și este adevărat că în epoca noastră oamenii obosiți cu greu mai primesc vreo mustrare, o indicație, un sfat. Iar atunci când aceste observații se fac la vreme nepotrivită și într-un mod iritant, necugetat sau cu duh de stăpânire, atunci se face pricină nu de îndreptare, ci de răceală sau vrăjmășie.

          Noi, oamenii, nu vrem să ni se facă observații. Ne deranjează, ne aruncă în deznădejde. Pentru multe motive. Mai întâi pentru că avem o mare apreciere de sine. Credem că noi știm mai bine. Apoi fiindcă ne dăm seama că cei care ne fac observații au și ei aceleași neajunsuri ca și noi. „Acesta să-mi spună mie ce să fac? Mai bine să-și vadă de ale sale!”. Alteori nu vrem să ni se facă observație, deoarece credem că ne pierdem demnitatea și deschidem calea de a ne stăpâni alții. „Cât o să mai dureze și asta?” ne întrebăm. „Dacă mă supun indicațiilor lui, îmi voi pierde libertatea, prestigiul”.

          Din nefericire, sunt mulți cei cărora le place să se preocupe de alții și le fac obeservații. Caută mereu neajunsurile lor. Și îi așteaptă „la colț”, să vadă dacă nu cumva au făcut vreo greșeală, ca să-i lovească fără milă. Pe când dacă ar fi făcut ei înșiși acea greșeală, ar fi iertat-o foarte ușor.

            Însă astfel de oameni nu au dreptul să devină învățătorii altora. Ci au datoria de a îndrepta mai întâi propriile greșeli. De altfel, aceasta ne-a învățat și Domnul, zicând: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău”[1]. Cel care îndrăznește să facă observație fratelui său, trebuie mai întâi el însuși să-și războiască greșelile.

          Apoi, ca să dea sfaturi altora, trebuie el însuși să fi sporit în viața duhovnicească, să aibă discernământ și luminare de la Dumnezeu. Fiindcă nu toți oamenii sunt la fel. Fiecare om are o moștenire diferită, un caracter diferit, o educație diferită și obiceiuri diferite, care tind să devină una cu firea lui. Și de aceea nu toți suportă la fel observațiile.

          Apoi nu toate subiectele pot fi îndreptate în același fel și în același grad. Tocmai aceasta o întărește Sfântul Ioan Damaschin, spunând: „Nu orice rană se vindecă cu plasture”. Adică nu orice rană se vindecă cu același plasture, cu același medicament, cu același tratament.

          Așadar, cum trebuie să se facă observațiile?

          Mai întâi de toate, observațiile nu trebuie să se facă în fața unor terțe persoane. Căci de obicei celălalt devine atunci o fiară. Oricine mustră în fața altora pe cineva care a păcătuit, unul ca acesta nu este purtat de dragoste și de Duhul lui Dumnezeu. De aceea Domnul ne sfătuiește: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul”[2]. Căci duhul Bisericii nu este al înjosirii, ci al dragostei și al împăcării, al îngăduinței, al zidirii și al iertării.

          Mai ales cu duh de dragoste și de smerenie trebuie să se facă observațiile. Mai mult, cel care are smerenie, nu o face ușor pe dascălul. Știe să asculte, iar atunci când i se cere părerea, vorbește cu smerenie, cu dragoste. Dimpotrivă, când cineva face observație fără smerită cugetare, atunci este nu purtat de interes duhovnicesc și creează o problemă mai mare decât cea pe care caută să o rezolve; îl sălbăticește pe celălalt. Se poate, desigur, ca cel care greșește să-și dea seama că nu are dreptate, însă nu vrea să o recunoască. Dimpotrivă, când cineva face observație cu durere și dragoste, celălalt își dă deama de aceasta. Și deși se poate să nu înțeleagă acel sfat, numai pentru faptul că este izvorât din dragoste și smerenie, îl primește.

          Așadar, cineva face observații celorlalți, trebuie să le facă întotdeauna cu discernământ și blândețe. Nu să jignească, să smerească, să înjosească. Ci să-i pricinuiască folos celuilalt. De aceea să vorbească cu îndurare și sensibilitate, îngăduință și luminarea provenită din harul lui Dumnezeu. Mai întâi laudă, încurajează și apoi sfătuiește. Omul smerit îndreaptă fără să rănească, pricinuiește folos fără să-l răzvrătească pe celălalt. Nu-l înjosește, ci îl zidește vorbindu-i cu dulceață, îl povățuiește cu simțirea propriilor neputințe, îl trezește spre îndreptare.

[1] Luca 6, 42.

[2] Matei 18, 15-16.

Sursa:
Alexandru Stanciulescu Barda