Mănăstirea
Văratic, oază de lumină
Emilia
Ţuţuianu, director cultural al Centrului Cultural Spiritual Văratic
10
Octombrie 2022
Văratic - oază de lumină, de credinţă,
sălaş de cultură, loc de detaşare de tumultul vieţii şi descoperire a liniştii
interioare, după care tânjesc oamenii acestor timpuri tulburate și pline de
incertitudini! Locul acesta, de înălţare şi de purificare spirituală, te cheamă
cu dangăt de clopot, cu murmur de rugăciuni, să vii să-i absorbi cu nesaţ aerul
proaspăt, mirosind a brad şi dătător de sănătate. Şi glasul lui e auzit... în
fiecare anotimp sosesc „vizitatori” - aşa-i numesc măicuţele pe cei ce poposesc
şi se odihnesc în căsuţele lor primenite ca nişte pahare de cristal.
În aceste zile de început de octombrie,
Văraticul a îmbrăcat veștmântul toamnei iar văzduhul anunţă mare sărbătoare! Se
împlinesc 210 ani de la prima sfințire a bisericii „Adormirea Maicii
Domnului" (1812-2022) şi 20 de ani
de când stareţa acestei mănăstiri este Maica Stavrofora Iosefina Giosanu.
Născută în anul 1963, ziua a 5-a a lunii
mai, în comuna Stăniţa, judeţul Neamț, din părinţi cu mare dragoste şi frică de
Dumnezeu, Elena copil fiind, este crescută de către mamă în spiritul credinţei,
înțelepciunii şi moralităţii unei adevărate creştine, iar de la tată va dobândi
forţa şi curajul de a lupta cu viaţa în nobila şi responsabila misiune de
călugăriţă.
La vârsta de 14 ani intră ucenică la
Mănăstirea Văratic şi urmează cu multă smerenie şi statornicie toate treptele
ascultărilor. Urmează şcoala de cântări bisericeşti de 5 ani având ca mentori
mari duhovnici: P.C. Părinte Calinic Prisecaru, P.C. Preot Clement Iacob şi pe
profesoară de muzică Maica Onufria Nechifor.
Tot în această perioadă de noviciat se implică şi lucrează cu drag la
atelierele de covoare şi broderie bisericească, împlinind toate ascultările,
fapt ce va contribui mult la formarea sa duhovnicească.
După 10 ani de noviciat, cu
binecuvântarea P.F. Teoctist Patriarhul
României, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, depune voturile monahale
şi tundere în monahism primind numele de călugărie Iosefina. În anul 1989
urmează cursurile Seminarului „Veniamin
Costache" de la Mănăstirea Neamţ, absolvind cu diploma de Bacalaureat
promoţia 1994. Din anul 1988-2001 are ascultare de secretară a mănăstirii dar
şi de ucenică apropiată a Maicii Stareţe Nazaria Niţă, pe care o va îngriji cu
mult devotament şi dragoste. În anul 2004
termină Facultatea de Teologie Ortodoxă, profil
,,Asistentă Socială", susţinând lucrarea de Licenţă cu tema „Duhovnicie-filantropie la Mănăstirea
Văratic - tradiţie continuitate şi înnoire”.
După 40 de zile de la plecarea la cele
veşnice a Maicii Stareţa Nazaria, la 15
august 2003, la marea sărbătoare a
Mănăstirii Văratic „Adormirea Maicii Domnului” la care a participat I.P.S. Mitropolit Dr.
Daniel şi un numeros sobor de preoţi Stareţi şi Stareţe de la Mănăstirile din
jur, a fost numită Stavroforă.
În toţi aceşti 20 ani, prin strădania și
priceperea sa dăruită faptelor de bine, cu spirit administrativ și gospodăresc,
dragoste şi voinţă a reuşit să dea o nouă înfățișare Mănăstirii Văratic.
Astfel, la 9 octombrie 2022 se încheie un
amplu şi greu proiect de restaurare, consolidare şi pictură a celor 3 biserici
incluse pe „Lista monumentelor istorice din județul Neamț” (2004): Adormirea
Maicii Domnului, Sf. Ioan Botezătorul şi
Schimbarea la față a Mântuitorului - sub directa coordonare a Maicii stareţe
Iosefina.
Cu binecuvântarea şi implicarea Maicii
Stavrofora Iosefina în toți aceşti ani s-a desfăşurat o mai bună organizare
administrativă locală și a obştii Mănăstirii Văratic.
A preluat lucrările Căminului
social-filantropic „Cuvioasa Nazaria”, cămin de o reală folosinţă pentru
mănăstire şi pentru cei nevoiaşi,
singuri şi fără sprijin. Din anul 2018 coordonează activitatea socială
la „Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice”.
Cu destoinice şi putere de muncă a
coordonat lucrările de renovare şi modernizare la interior şi exterior a Muzeului din incinta mănăstirii, dându-i o
aură proprie care umple de sacralitate atmosfera acestui loc.
Păstrător
a unui valoros patrimoniu cultural, artistic și istoric, format din hrisoave originale, carte veche, acte de
danie, obiecte de cult din aur, icoane prețioase, icoane vechi pictate în
tempera pe lemn, datând din secolul al XV-lea, broderii, covoare, veșminte
preoțești, Muzeul Mănăstirii constituie o adevărată bucurie pentru ochii curioşi şi evlavioşi ai pelerinilor care îl
vizitează.
Maica Iosefina a învăţat tainele vieţii
spirituale prin rugă, meditaţie, studiu şi muncă. În viaţa monahală munca fiind
o cale către sfinţenie. Tăria interioară, puterea sufletului i-a venit
întotdeauna din rugăciune şi credinţa lucrurilor bine făcute şi împlinite.
Astfel că, înarmându-se cu rugăciune şi voinţă şi-a propus să îmbrace această
aşezare monahală într-o nouă haină. Cu dragoste şi râvnă a coordonat renovarea şi modernizarea
în totalitate a Casei „Partenie Ciopron” şi a Casei pentru pelerini „Maica
Cornelia” asigurând pelerinelor locuri de odihnă şi cazare.
Considerând că este eficient şi benefic
pentru nevoile comunităţii din care face parte, a iniţiat şi construit Brutăria
„Sf. Nicolae” după toate normele europene.
Meritul său, pe lângă aceste realizări
încrustate temeinic în timp mai este şi unul cultural. A organizat şi
modernizat biblioteca mănăstirii „Cuvioasa Olimpiada şi Nazaria” contribuind la
dezvoltarea şi mărirea fondului de carte.
Preocuparea pentru istorie şi învăţătură o
ajută să publice volumele:
- „Stavrofora Nazaria Niţă - un model de
stareţă a vremurilor tulburi”, Ed. Filocalia, 2008;
- Duhovnicie - Filantropie, la mănăstirea
Varatic - Tradiţie, continuitate şi înnoire, Ed. Paideia, 2015;
- „Sf. Iosif de la Varatic - Viața și
scrierile Duhovnicești”, 2022.
O viaţă jertfelnică, onestă, dedicată
slujirii credinţei, iubirii de oameni şi istorie - aceasta este, în prea puține
cuvinte spuse, contribuția Maicii Stavrofora Iosefina la desăvârșirea lăcașului
monahal mult iubit atât de Dumnezeu, de pelerini și de turiștii din țară și din
străinătate ajunși în aceste locuri încărcate de spiritualitate și de istorie
românească.
Pe aceste locuri unde distinşi creatori de
arte, scrise şi vizuale și-au purtat deseori pașii și au fost vrăjiți de
aureola spirituală a ţinutului, a fost înfiinţat şi Centrul Cultural Spiritual
Văratic, fiind rodul iubirii, sacrificiului și generozității câtorva oameni de
suflet, care au dorit a lumina orizontul cunoașterii, păstrarea tradițiilor
culturale locale, dar și pentru bucuria sufletului celor dedicați artelor,
literaturii, laolaltă cu nemărginita credință în Dumnezeu.
Odată cu inaugurarea şi deschiderea
Centrului Cultural Spiritual Văratec, aici s-au organizat conferințe pe
diferite teme, au avut loc vizite ale unor personalități culturale, ce au fost
încântate şi surprinse de legătura
specială dintre laic şi divin. Scriitori, poeţi, intelectuali, notorietăţi din
lumea întreagă, dintre care amintim prof. univ. Nicolae Georgescu, prof. Teodor
Codreanu, scriitoarea Veronica Balaj, profesorul Dan Toma Dulciu, de la Viena,
compozitorul Eugen Doga, principesa Sofia, europarlamentar Maria Grapini,
jurnalista Sinziana Ravini, din Franţa, poetul Petruş Andrei, scriitoarea
Monica Levinger, din Israel, şi mulţi alţii au trecut pragul acestui centru
cultural semnând în ,,cartea de aur” pentru memoria locului.
Cu dragoste, sensibilitate şi pioşenie a
coordonat şi iniţiat proiectul cultural
,,Varatic - izvor teologic, laic și cultural”, Maica Stavroforă
Iosefina coordonând apariţia documentară
a Monografiei Văratic - autor Dan Toma Dulciu, apoi albumul dedicat marelui poet Mihai Eminescu:
„170 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu” şi a contribuit la apariţia
primei reviste de cultură a Văraticului - „Floare albastră” (2018), sub egida
„Centrului Cultural Spiritual Văratic” - redactori fiind poeta Emilia Ţuţuianu
şi Dorin Dospinescu.
La alcătuirea albumului dedicat poetului
naţional care a poposit pe aceste locuri încărcate de spiritualitate,
Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic şi-au adus contribuţia: Ioan Aurel
Pop, I.P.S. Ioachim, Iosefina Giosanu, Mihai Cimpoi, Ilie Bădescu, Emilia
Ţuţuianu, Theodor Codreanu, Veronica Balaj, Dan Toma Dulciu, Petruş Andrei,
Gheorghe Simon, Dorin Dospinescu, Cristina Roncea, Victor Roncea, Constanţa
Abălaşei şi Nicolae Georgescu.
Trebuie să menționez prezența celui mai
important cercetător al manuscriselor eminesciene, dl. prof. Nicolae Georgescu,
un nume de referință în toate studiile eminescologice. Domnia sa, participând
la conferința: „Un an sub semnul lui Eminescu” dedicată marelui poet, ce a avut
loc în vara anului 2018, a înserat în paginile revistei Floare albastră
articole de mare importanţă pentru cunoaşterea operei celor doi poeţi: Veronica
Micle şi Mihai Eminescu.
Anul acesta, cu binecuvântarea Maicii
stareţe Iosefina, sub egida Centrului Cultural şi a Editurii Muşatinia a fost
editat volumul: „Iubind în taină -
dragostea dintre doi mari poeţi, Mihai Eminescu şi Veronica Micle”, avându-l ca
autor pe reputatul profesor eminescolog Nicolae Georgescu. Această lucrare poate
fi considerată un reper cultural deosebit nu doar pentru Mănăstirea Văratic, ci
și pentru cercetarea filologică, documentară privind legătura dintre această
zonă și viața poetului Mihai Eminescu.
Textele semnate de dl. Nicolae Georgescu
sunt documentate din manuscrisele eminesciene, Domnia Sa fiind un apreciat
cercetător al vieţii poetului naţional, prezent şi implicat sufletește şi în
activitățile cultural-spirituale ale Văraticului.
An de an aici vin aici nenumăraţi
vizitatori şi pelerini care, străbătând drumurile din zona mănăstirii, drumul
ce leagă mănăstirile Văratic şi Agapia, preocupaţi fiind de dezvoltarea
cultural-spirituală a fiinţei umane, se opresc şi asupra valorilor româneşti,
iar atunci sentimentul naţional izbucneşte cu mândrie, gândind la creaţia
marelui Eminescu, auzim murmurându-se: „s-auzi mândră glăsuire a pădurii de
argint” - plini de emoţie şi fascinaţi de feericul peisaj al pădurii de argint
ce te-ntâmpină la intrarea în Văratic!
În acest decor, în depărtare se
proiectează, parcă din alte sfere, umbrele celor doi poeţi îndrăgostiţi:
Veronica Micle şi Mihai Eminescu. Paşii pelerinilor pornesc molcom spre
mormântul Veronicăi, unde, tulburaţi, cu pioşenie aprind o lumânare, murmurând:
,,Mai am un singur dor”, lăsând să curgă o lacrimă în amintirea poetul naţional
şi a muzei lui, frumoasa Veronica.
Îi urăm din tot sufletul „La mulţi şi
binecuvântaţi ani, Maicii stareţe Iosefina”!
Un
gând de recunoştinţă tuturor celor care și-au adus prinosul de suflet în
acești ani pentru păstrarea, cunoaşterea şi promovarea mânăstirii, simbol de
cultură și spiritualitate ortodoxă românească!
Maicii Stavrofora Iosefina Giosanu,
stareţă a Mănăstirii Văratic, Consiliului Mănăstirii Văratic, domnului primar
Neculai Adrian Nastasă şi Consiliul Local al Primăriei Agapia, doamnei
europarlamentar Maria Grapini şi Centrului Cultural Spiritual Văratic,
preţuire şi respect pentru colaborarea
şi asigurarea finanţării editării în condiţii grafice deosebite a albumului
„Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic” - mărturie a sfinţeniei unui
trecut şi prezent cultural la Văratic.
---------------------------------------
COMENTARII:
----
Îmi place cum puneți voi suflet, în tot ce faceți și, asta fără să vă încordați sunteți responsabilizați și, botezați, cu suflet, în ce faceți, că că să fie ciurucuri, lăsăm naibii pe alții care-s înnebuniți de război, bolnavi de banditism stalinist, bădărănism cu iz de bolșevism, mojic. PR-F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu