PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - NU E DIFERENTA INTRE NOI

 

NU E DIFERENTA INTRE NOI

 

 

~*~

 

Vica a simțit ca mamă, avea sentimente de mamă și ea n-a tăiat aripile copiilor ei.

Darie dulce, amăruie, are grijă de mine și ca ceilalți copiii desculți a lui Vica având ce trebuie să vai văr, la înălțime, îmi face și-mi aduce mâncare și-i tare nasol, nașpa ca nașpa mușchetarilor de Ciubăncuța dar lasă

mă întreține și nu,

asta e lucru puțin

și lucru rău,

dar și ei, îi ies treburile și surpriză mare e O.K, în regulă, că

ca față bună,

e față bună

grijulie ca ceilalți trei ciubăncuțeni ca tri nuiele, tri lulele, din romanul lui Dumas-tatăl.

Te nasti si crezi ca totu-i o SFINTENIE pana ii descoperi pe americani.

Vica a fost TREAZA si cu PICIOARELE PE PAMANT. A stiut asta insa nu a avut cui spune, ca si NOI.

Asa e printre PESTI. Nu e diferenta intre noi si ei.

Hristos a venit sa ne faca PESCARI DE OAMENI,

si l-au CRUCIFICAT IMEDIAT GOLANII.

Tu fii fără păcat ca pruncul scos de preot, din Cristelniță

ca să te justifici poetic precum poetul suflet din suflet poporul (un copil vine la spovedanie și preotul, îl întreabă:

"Mai mințești cumințenie a pământului ?".

"Așa și așa."

"Dar ai mai băgat mâna, în jobul tatălui că să iei lei, pentru cele necesare ?"

"N-am băgat, dar nu-i rea ideea, e chiar sustenabilă."

Scriu, cu sufletul la gură (burta la gură a avut-o Vica, că ea a fost groasă cu cei patru evangheliști, în voia vântului /4 mușchetari și cu voinici; 2 fete și 2 băieți care se țin bine pe picioare declarând război de înteres, declarând lipo biologic, război celulitei).

În scrisul, din punctul tău, Beni, ce dă tupeu, exuberant, tinerețe fără bătrânețe, că o dă brânză cremoasă și gustoasă și savuroasă, cu multă iubire recuperatorie, cu binecuvântare de corecție permaneță perfecțiune, cu performanță, de socio-ecuație intimă, că Vica, cu prea multă muncă, mereu se anume își asumă divină și-n acțiune fizic o vezi activă, plină de mișcare, dinamism, dinamică și dialectic, fără seamă, grijulie, avea grijă de mine ca de un copil avea voință și sens, că nu eram nepăsător pur și simplu, dar ea era un exemplu cool, nu se poate zice, fără dubiu eram incoerent eu, mă exprimam prost, ilogic, cu exprimare greoie, incoerentă, e o ipoteză, după cum zice totodată, Vasile Tomoiagă,

că-i un om care imposibil merge pe stradă și i se rupe filmul.

Amin !

c-aveam probleme, probleme, politici zice redactorul radio Vasile Tomoiagă, un truță prieten, cu care n-am dat ochii acuma demult, deși, îl simțeam prieten pe acest maramureșașan care-mi zicea sustenabil să scriu, îmi zicea să scriu ca tine-mi zicea să scriu proză, c-atâta știu și eu și altceva nu știu nimic și eu scriu, cum altceva nu știu, nu mă pricep, din Ștefan-Vodă, Maramureș, original acest prieten era și mă îndruma și el ca om cinstit și priceput (îl înteresa de preotul martir Pr. Floarea Mureșan, din Ciubanca).

Mă bucur, când îmi dai atenție și-mi răspunzi, când mă responsabilizezi mai neglijindu-ți preocupările tale, fiind important ce ți-am scris, maistre phonex,

Ben super reper men.

În cu de toate, tu, împaci pe toată lumea.

DE CE NU NE IUBIM ?

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

comentarii:

M-a  impresinat și spun: ,,Trecea o apă... fericită,

                                                Lăsând în urmă bucurie...”

   Cu stimă, 

 Melania Rusu Caragioiu