Metaforele
inteligenței artificiale ale unei guvernări eșuate și ale „praf-aleșilor
neamului”
Ion
Măldărescu
14
Mai 2023
În urmă cu 12 ani scriam un editorial cu
titlul „Dialog cu surzii” în care încercam să descriu marșul Țării spre
prăpastie, orchestrat de psihopații cretinoizi ai Uniunii Europene și de
slugile lor autohtone. De atunci situația românilor nu numai că nu s-a
redresat, din contră, prin aportul inteligenței artificiale a chiriașului de la Cotroceni - excursionist
fără frontiere pe banii contribuabilului român -, a premierului plagiator și a
„praf-aleșilor neamului”, „Starea Națiunii” s-a rostogolit, zguduită nu de
cutremurele din Turcia, ci de actele de trădare de țară ale celor menționați.
Trăim în haos, trăim într-o lume „nebună,
nebună, nebună...". Încercăm să depăşim greutăţile care ni se caţără
zilnic în spate, dar ratăm şi ne prefacem că nu băgăm de seamă. După mai bine
de trei decenii de „democraţie" impusă controlată şi covidată am ajuns să
întrebăm „la ce ne foloseşte?", aşa că afirmaţia lui Platon, preluată
cândva şi de Winston Churchiil, îmi dă de gândit: „Democraţia nu-i bună de
nimic, dar nu avem altceva la îndemână!”.
Raportând situaţia din România la
contextul descris, multe din criteriile şi ipotezele controversate, emise de
Cesare Lombroso şi caracteristice unui anumit tip de individ, aparent depăşite,
sunt de strictă actualitate. Este suficient să priveşti feţele „praf-aleşilor
neamului”. Îi caracterizează echilibrul fragil dintre factorii predispozanţi de
natură genetică şi factorii de risc sau de precipitare cum ar fi înavuţirea lor
sărăcirea şi sclavizarea celorlalţi. Comportamentul acestor oportunişti se
situează într-o inevitabilă contradicţie cu normele şi aşteptările societăţii
civilizate moderne. Când le asculţi discursurile agramate, aberante şi lipsite
de conţinut, când le priveşti detaşarea şi nesimţirea cu care proliferează
inepţii şi sfidează morala şi normalitatea, când asiști neputincios la
scandalurile mahalalei din parlamentul României te cuprinde o greaţă vecină cu
amocul.
Considerându-se, fiecare un fel de mic
Dumnezeu, „praf-aleşii neamului” îşi îndreaptă acuzator degetul unul spre
celălalt şi, ştiindu-se priviţi pe sticlă de către un popor îndobitocit cu
televizorul, îşi arată demonstrativ „muşchii", evidenţiindu-şi „potenţa”
și limbajul de mahala în faţa camerelor de luat vederi,. Prima reacţie pe care
o ai când îi asculţi sau îi vezi este cea de revoltă, apoi te întrebi:
împotriva cui?
Utilizând instrumente din arsenalul
persuasiunilor subliminale, ani de zile ni s-a inoculat în subconştient că
fiecare din noi suntem vinovaţi... pentru că „noi” i-am fi votat. Cred că mai
degrabă ne facem vinovaţi pentru că nu ne-am îmbolnăvit de silă şi nu am
administrat medicamentele potrivite - atât nouă cât şi lor. Sunt prea scumpe!
Ne mai facem vinovaţi că nu reacţionăm, că suportăm, ne facem vinovaţi de
sinucidere lentă, mare păcat, mai ales acum, în pragul unui război care nu este
al poporului român. Toleranţa nemărginită a românului adevereşte înţelepciunea
unui vechi proverb: „Să nu-i dea Domnul omului să ducă atât cât poate!”. Dar
cât va mai putea duce? Cât va mai putea răbda? Când va asculta de chemarea
„Deşteaptă-te, române!"? Nava numită România e gata să se scufunde şi
contrar principiilor marinăreşti dezastruosul „căpitan” ne trimite pe noi
primii la înec. „Asta e, dacă nu vă place, să fiţi sănătoşi!”.
Îndatorarea din ce în ce mai mare a
României, le-a permis corupților din Comisia Europeană, să afirme cu aroganţa
cămătarului: „Cetăţenii statelor sărace din Europa vor fi cei care trebuie să
strângă şi mai mult cureaua pentru a ieşi din criza economică." (provocată
premeditat, tot prin „ingineriile financiare” ale lor, ale GloboCap. Despre
strânsul curelei şi despre „luminiţa de la căpătul tunelului" ne-a mai
vorbit de sub ochelarii strâmb aşezaţi şi premierul-primar al guvernării
Convenţiei Democrate, apoi... dus a fost! Rata şomajului a crescut și creşte
vertiginos. Profesorii au devenit bătaia de joc a sistemului. Medicii au fost
convertiți de la „Jurământul lui Hipocrat” la criminalitatea O.M.S., iar
guvernanţii ne sfidează trudind pe brânci, după reguli nici măcar de ei ştiute,
la conceperea unor noi acte normative prin care să jumulească şi bruma ce-a
rămas în buzunarele găurite ale săracului, să le fure copiii și să pună țarcuri
„de 15 minute”.
Dar nu era suficient! Sub regia GloboCap
la „pocnetul” biciului lui Atilla pus în mâini precum Klausii Schwab și
Iohannis s-a declanşat o campanie desprinsă parcă dintr-un film de groază în
care actorii mor de-adevăratelea. Dacă guvernanţii mimează reforma, poporul
român trăieşte calvarul disperării. Spitalele de stat au fost transformă în
crematorii plătite din pensiile „ajustate” ale celor internaţi.
Pensionarii-locatari, internaţi, supravegheaţi şi controlaţi, nu mai au cum să
protesteze după o nouă ajustare a veniturilor, aşa că nu le rămâne decât
pregătirea pentru „marea călătorie".
Sub controlul instrumentelor-căpuşe
vampiroide de la Bruxelles au devenit operaţionale războaiele financiare,
asasinatele economice şi „revoluţiile„ cu efect „domino”, modalităţi prin care
statele pot fi distruse economic. Se știe că România se află în marş forţat
spre faliment. Soarta României a fost deja decisă. Minciuna la nivel de
preşedinte şi premier a ajuns „reţeta" politică oficială a statului român.
De la o săptămână la alta declaraţiile se bat cap în cap, guvernanţii nu caută
soluţii, nu vin cu alternative pentru că nu ei decid. Ei doar execută ordinele.
Poporul român a fost selectat ca
subiect-eşantion pe post de cobai în
scopul obţinerii de date asupra suportabilităţii populaţiei. Pentru aceasta a
fost mai întâi manelizat, apoi tabloidizat, covidat și acum pus pe cruce. Cea
mai performantă parte a forţei de muncă a fost „expulzată” din ţară luând calea
economiilor occidentale. Este cultivat şi încurajat exodul de capete luminate
ale românilor, în special ale tinerilor medici, ingineri şi informaticieni spre
Occident, în acest mod coeficientul naţional de inteligenţă a fost redus
dramatic, în favoarea ţărilor „importatoare” de materie cenuşie. În schimb,
importăm la ordin imigranți din culturi total diferite decât a românilor. Nu
degeaba „ilustrul” chiriaș de la Cotroceni a primit o groază de premii de la
alții, între care nu lipseștew premiul „Caudenhove-Kallergi” pentru metisarea
populației.
Continuă restrângerea libertăţilor
fundamentale, sărăcirea totală şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din sistem.
Conform regulilor Noii Ordini Mondiale aflată în marș forțat spre „Marea
Resetare”, rezultatele experimentului românesc vor fi folosite în scenariul
destinat transformării naţiunilor în colectivităţi de sclavi. După un soft
nefinalizat şi cu incertitudini de funcţionare, corectat şi reprogramat, cineva
a apăsat tasta „Enter" şi a zis: „Scapă cine poate!”. Războiul ce se
desfășoară în vecinătatea noastră este doar o piesă dintre cele supuse
„efectului domino” stârnit cu decenii în urmă în Tunisia, Egipt, Libia, Oman,
Uganda... România, anului 1989. Istoria se repetă!
Unde e „grămada de fiare vechi a
României" cum numea industria românească „favoritul” doamnelor de la
„Apaca”? Pe ce valuri plutesc azi vasele celei de-a patra flote comerciale a lumii
de dinaintea hipnozei „libertăţii”? Răposatul a lăsat România fără datorii
externe şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. În trei decenii s-a ales praful
de toată averea Ţării şi când afirm asta, mă refer atât la „averea” materială
cât şi la cea spirituală şi culturală. Unde sunt banii înprumutați de drogatul
Cîțu, o treime din datoria externă a țării?
Până nu va fi prea târziu, ar trebui să
conştientizăm că paraziţii care au distrus Ţara şi s-au îmbogăţit peste noapte
- furând - nu mai au ce căuta în viaţa românilor. Trebuiesc judecaţi şi, după
vina fiecăruia, predaţi în custodia administratorilor de penitenciare, iar
averea obţinută ilegal, redată poporului român. Acum când criza alimentară și
sclavizarea „pas cu pas” se amplifică de la o zi la alta, când Uniunea
Europeană ne otrăvește cu hrană modificată genetic, cu insecte și pulverizări
chimice (chemtrails-uri) din avioane, atitudinea faţă de instrumentele
globaliste via Davos se impune a fi tratată ca luptă de supraviețuire.
„Unde ești tu, Țepeș, Doamne?”, pentru că
– vorba maestrului Mihai Mălaimare: „Dacă nu facem nimic, vom fi omorâți!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu