Jianu Liviu-Florian - Era un sat sarac lipit

 

Era un sat sarac lipit

 

 

~*~

 

Era un sat sarac lipit.

Cat se-ntindea in vesnicie.

Departe! – hat! – la infinit!

Dar mai avea ce imbuca

Din toata saracia sa,

Si chiar si apa,

Dupa ea –

 

Era un sat lipit, lipit – de tot!

Ce pana-n portile baniilor batea –

Cu saracia sa!

Boierul –

Tot Boier –

statea si medita.

Pe toate eu, le am!

Dar –

Ce nu-mi place

Ca se zbate

Chiar la mine-n geam?!

 

O pasarica daa-acolo

poposea?

Ce beam?

Cum beam?

Fantana – ca de limpede

izvor?

 

Curatul ei –

Murdar acum –

Necuratat infloritor?!

Cum sa dalam?

 

Prea mult, pentru atata viitor!

Al tuturor?

In  contra de

Natura zambitor!

 

Mai bine,

Eu vopseam!

La zugravire,

Nu!

Prea scump imi fu

Acest odor

De invatat!

Prea cocotat!

Pe zgarie nori!

 

Si a vopsit –

Boierul –

Cat s-a saturat.

Nu mai avea

Munitii de pictat!

Ba niciun cui,

La viata lor!

 

Si-apoi,

Sa bata cuie?

Refuzat!

Nepriceput,

atata

Chin

crucificat –

de-atat lipsit amor!

 

 

*

21 aprilie 2023

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian