Ideal matinal sculptat pe aripa unei furnici zburătoare

de Catalin Afrasinei

de parcă  aş fi john fitzgerald  kennedy la depunerea jurământului

nu există moment matinal să nu mă-ntreb

ce pot face eu pentru literatura română

locuiesc într-o ţară în care trebuie să-ţi pui ochelari de eclipsă

pentru a vedea de la mari depărtări numai scandaluri televizate

care par a fi luat definitiv locul vieţii adevărate

între ora 3 şi 4.13 dimineaţa m-a vizitat paul valery

care mi-a vorbit îndelung

despre moştenirea galilor cum atârnă pe aripile

unui ideal sculptat deasupra unei  furnici zburătoare

aproape întunecându-ne viaţa şi moartea

la ora opt m-am gândit intens la ţăranul din georgicele

nu are nimic de-a face cu ţăranul român cunoscut de mine

nici cu cel care-şi fura provizii pentru iarnă

şi alte anotimpuri de pe tarlalele comuniste

nici cu cel băgat în puşcărie ca duşman al poporului

însă ce frumos ce frumos povesteşte

nicolae manolescu despre feeria optzecismului

după astfel de poeme nimeni nu mai nimerea uşa

literatura română având mai mult de zece mii de uşi

trântite de perete pentru viitorul poem  

citit printre rânduri de îngerii lui ioan mureşan

tot alergându-l din realitate în mundus imaginalis

până la şaptezeci de miliarde a şaptezeci de miliarde

atât de mulţi încât nimeni nu le poate cere iertare

şi apoi de unde atâtea pahare într-o ţară falimentară

literatura schimbă irealul şi-l face lucios ca o aripă de înger

în mai multe rânduri m-am izbit de puşcaşul marin

care l-a ucis pe j.f. k. la 12.30 şi lumea sculptată

deasupra unei aripi de furnică zburătoare

a exclamat  NU  SE  POATE  de fiecare dată

a încercat să-mi spună altceva şi să mă mituiască

deocamdată cuvintele au rămas singura mea armă

care-l ţine pe loc să-şi adune mărunţişul din punga lui iuda

împrăştiat în cele patru zări ale apocalipsei