de Cătălin Afrasinei
poporul meu aşteaptă crăciunul şi naşterea din iesle
ştiu că oricum m-aş apropia de tine
vei încerca din răsputeri să mă pierzi
ori pentru tine sunt deja pierdut
la mijloc nemaifiind decât o chestiune de timp
o fărâmă de îndobitocire generală suspendată între cer şi
pământ
mă-ntorceam într-o seară geroasă fără zăpezi
pentru că în moldova
dumnezeul acestui veac de singurătate e negru de supărare
încălzindu-mă la radioul de pe telefonul mobil
cu vocea lui patapievici uşor tăind-o ca un cuţit neascuţit
pe a lui gabriel liiceanu vorbind despre grefierul inocent
al istoriei
fix la ora 0 şi 56 făcându-şi datoria cu mai multă
conştiinciozitate
decât pot corecta eu tezele de la o clasă de viitori
spărgători
de turnători de sfert-sfertodocţi cu diplomă legată în piele
de rinocer duhnind a mocirlă şi a lepră care l-ar pune pe
fugă
şi pe sfântul vasile cel mare care dis-de-dimineaţă
m-a întebat dacă aceasta este lumea în care trăiesc
făcând Voia Domnului i-am spus că DA şi brusc
în văzduh au clipit patru îngeri îmbrăcaţi alb-argintiu
cu privirile albătrii ca un laser lingvistic
despicând omul bun de omul rău
pomul cunoaşterii de copacul fără roadă
care se taie şi nu se ştie în care foc arzând
cu flăcările mari ale nimicniciei umane
dispare şi care este numele imperiului
care a încolţit paispezece mii de semeni împotriva
câtorva milioane câteva milioane împotriva tuturor
dacă sunt şi am rămas singur pe străzi
este pentru că am un gust comun cu ctp
care spunea deunăzi că adoră să se plimbe
prin bucureştiul nocturn şi singur ca boul prin beznă
pentru că tu dragă satanael ai făcut din poporul meu
cea mai întinsă pustietate dintre aproapele meu
urându-l pe aproapele meu ca pe sine însuşi
este ora 0 şi 59 ai notat totul ştii totul
bucură-te şi râzi de proştii tăi eterni
mănâncă şi dormi liniştit printre morţii
preafrumoşi ai poporului meu dus la junghiere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu