otova haikai

Cătălin Afrasinei

1.

poeţii imperiali haikai

erau obligaţi să scrie scurt

ca şi cum s-ar fi aflat

între două cutremure

între două războaie

eu mă aflu între două inimi

uite-o şi pe a treia infinită

2.

moartea cea bună

mă paşte mai bine

decât duşmanii Tăi Doamne

3.

localnicii

speriaţi se uită la mine

ca şi cum aş fi ştefan cel mare

(turcii le cumpără pământurile

la preţuri derizorii şi ei sunt bucuroşi

să scape de povară

între 5mil şi 15 mil lei vechi /ha)

câţi dintre ai mei ar rămâne

cu capul pe umeri

dacă ştefan cel mare

ar suna din corn

a doua oară

4.

peisaj macabru

duşmanii m-au văzut

cântând fericit

5.

ziarul

unui pierde vară

a devenit adevărul

unui pierde ţară

6.

grâul încolţit

îl face pe om nemuritor

aşa se justifică crimele stupide

7.

nu întotdeauna

câinele moare de drumul lung

se poate ca stăpânul să fi murit

cu mult înainte

8.

ultimul samurai   

preferă filmele cu muşchetari

mi-au plăcut duelurile cu spadasini

mai mortali decât mine

9.

câte o zi mergeam

până dădeam de iarba fiarelor

în adâncul pădurii

acum n-o mai găsesc

nici în dicţionarul de paleontologie

10.

obscenitatea

românilor e unică

au transformat bruma de civilizaţie

în junglă adevărată

11.

elevii de azi

în loc de cap

de cunoştinţe despre natură bunăoară

poartă o glugă sh

nici măcar de cânepă

de parcă n-ar şti nimeni

cine-i patronul firmei revizioniste

12.

în vaslui prea puţini

au auzit de constantin tănase

nici măcar bustul

din faţa fostei case de cultură

13.

lichelele poporului român

conduc poporul român

orice abatere e exclusă năpristan

14.

noroc chior

când mi s-a furat pajura

de la cap şi pajură

după ultima emisiune

toate casele de schimb valutar

erau închise

15.

înot

într-o noapte albă

ca laptele

16.

arşita nopţii

se stinge odată cu zorii

stelele îşi fac cuibar

în setea de absolut

17.

nimicnicia globalizării

crivăţul de pe chicerea

care a oprit înaintarea tancurilor nemţeşti

în al doilea război mondial

nu e sinonim cu niciun fel

de cod roşu pe timp de pace

bătrânii spun că pe-atunci

nici nu existau culori pentru moarte

18.

oricine vei fi fiind

îl vei şti pe oricine va fiind

aproapele tău bun ca pâinea caldă

19.

obscenitatea publică a poporului meu

a devenit consorţiu corporatist

se poate licita

cine dă mai mult

20.

locul vitelor

de odinioară

a fost luat de fiinţe bipede fără pene

cum ar spune aristotel

fără glagore

ar spune bouarul

21.

trandafirul

oricui l-ai oferi

vindecă şi răneşte

răneşte şi vindecă

22.

fabrica

din oraşul meu

s-a mutat în oraşul vecin

care s-a mutat în oraşul vecin

care s-a mutat în oraşul vecin

care s-a mutat în oraşul vecin

acum e lângă baltica

se odihneşte şi ea sireaca

de lungul drumul postcomunist

23.

muncitorii de la  uzina de sinergii

au intrat în şomaj tehnic

conducerea îi susţine

24.

să alergi mai repede

decât o stea căzătoare

şi să nu te-mpiedici

25.

realismul

pragmatic al vânzătorului de ridichii

afirmă că ridichea uriaşă nu există

şi nici povestea

26.

eu cred că nu sunt numai salcie plângătoare terfelită de vifor

eu cred că nu sunt numai trestie pentru o fabrică de zahăr

eu cred că nu sunt numai suliţă iatagan săgeată

acoperiş al lumii şi al vremuirii

27.

când n-am mai putut trăi

fiecare poem mi-a dat o putere fabuloasă

cum? noi vrem să-l ucidem şi el nici nu poate să trăiască

să-l cruţăm şi să vorbească despre marea noastră generozitate

28.

poezia

e forma supremă de a înfrunta mizeria vieţii

nu mai ştiu cine a spus-o

dar eu am trăit-o

vezi să nu te-mpiedici de propriile-ţi aripi

pe care ceilalţi le aşteaptă pentru masa de prânz

29.

muşcata

din fereastră

muşcă dintr-o nouă zi

poate mai demnă

30.

cavalerul reginei

a fost floarea preferată a copilăriei

ori de câte ori trebuia s-o ud

îmi puneam armura

sabia şi stropitoarea

pentru o regină

pe care nu am văzut-o niciodată

31.

haiducii

din datina strămoşească

au fost mai viteji decât cei din realitate

despre care se ştie vag

în rolul meu

eu am fost al doilea haiduc

care-i spunea primului

,,lăsaţi-l să trăiască’’

32.

am trăit

suferinţa cărţilor cu solemnitate

ca şi cum aş fi făcut parte din garda de onoare

acest lucru este valabil şi pentru un prieten al meu

locuind într-un pod plin de cărţi

unde s-au vorbit optsprezece limbi străine

un pic mai multe decât la academie

recent prietenul meu

a coborât să se căsătorească

33.

când Dumnezeu a  ţipat la Pavel pe drumul Damascului

<<Saule, Saule de ce mă prigoneşti?>>

a strigat mai tare decît de obicei

ca pentru a străbate veacurile

de parcă totul s-ar fi  întâmplat

IERI AZI ACUM AICI