Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!
Cu prilejul Sfintelor Paști, vă
urez tuturor să aveți parte de sănătate, pace, bucurie și speranță de mai bine.
Să petreceți Sfintele Paști în mijlocul celor dragi ai Dumneavoastră cu
bucurie. Să dispară distanțele și dihoniile dintre părinți și copii, dintre
frați, dintre vecini, dintre creștini și dintre toți oamenii. Să fie bucurie și
dragoste între oameni și harul lui Dumnezeu să binecuvânteze iarăși neamul
omenesc. Hristos a înviat!
*
Sărbătoarea bucuriei și
speranței. A lăsat Dumnezeu și
Sărbători, ca oamenii să mai aibă prilejul să se mai oprească din truda
zilnică, să se întâlnească cu El la Sfintele Slujbe, să-și primenească
sufletul, inima și mintea, să-și mai ridice ochii și către cer. Între toate Sărbătorile creștine,
Sfintele Paști este regina, care leagă Cerul cu Pământul, pe Dumnezeu cu Omul.
Sfintele Paști e Sărbătoarea
Bucuriei absolute, când Dumnezeu ne-a dat dovada supremă că nu ne-a uitat și că
ne iubește. Cine ar fi fost în stare să-și dea unicul fiu la moarte pentru
lume? Nu știu dacă s-ar fi găsit vreunul printre oameni. Dumnezeu însă a
făcut-o! Nu ne-a spus în vorbe că ne iubește, ci a dovedit-o cu prisosință prin
fapte. Știa bine dinainte la ce umilințe și chinuri va fi supus Fiul Său de
către lume și, totuși, pentru lumea aceea păcătoasă, rea, sălbăticită și
înfometată de sânge, L-a trimis pe Fiul Său să se aducă pe Sine jertfă
nevinovată pentru mântuirea acestei lumi! Ce dovadă mai mare putea să ne dea că
încă ne iubește! L-am supărat de nenumărate ori de-a lungul veacurilor. Ne-a iertat! I-am ucis
profeții și înaintevestitorii! Ne-a iertat! L-am înjurat și L-am ocărât! Ne-a
iertat! I-am încălcat poruncile și legile! Ne-a iertat! Putea de nenumărate ori
să ne înece ca pe cei din vremea lui Noe, dar
ne-a iertat! Putea să ne ardă ca pe cei din Sodoma și Gomora, dar ne-a
iertat! Putea să ne piardă cu foamete și cu sete, dar n-a făcut-o! Dimpotrivă,
an de an ne-a încărcat câmpurile cu tot felul de roade din care să ne hrănim și
să ne veselim. Ne-am dușmănit între noi și ne-am mâncat adesea ,,precum
câinii”, fie că a fost vorba de indivizi, fie de popoare! Au rămas adesea
câmpiile pline de semeni de-ai noștri morți de săbiile și de gloanțele fraților
lor. L-am înjurat pe El și toate cele sfinte din cer și de pe pământ; ne-am
depărtat de El și ne-am închinat la dumnezei străini, cel mai adesea făcuți din
aur, din bronz, din lemn, din piatră; i-am pângărit sărbătorile și posturile cu
obiceiurile noastre păgânești; am furat și am ucis, ne-am îmbătat și am
batjocorit chipul dumnezeiesc ce ni l-a dăruit la venirea noastră pe lume. Ne-am
ucis copiii încă din pântecele mamelor lor; am făcut din desfrâu un mod de a
fi; am mințit și am jurat pe strâmb; am poftit bunurile altora și pentru
aceasta am fost în stare și de moarte de om. Acestea și altele mai mari decât
acestea am făcut! Dar câte n-am făcut din câte trebuia să facem: nu L-am iubit
pe El și nici pe aproapele nostru; nu ne-am ajutat semenul aflat în nevoie și
suferință, nu ne-am îngrijit de sufletul nostru! Doamne, dar câte n-am făcut
din cele ce trebuia să facem! Și, cu toate acestea, ne-a iertat și ni L-a
trimis pe Fiul Său să se jertfească pentru noi! Numai Dumnezeu putea să facă
așa ceva! Numai El putea să ierte atât și să ne iubească atât! Toate acestea ne
îndreptățesc să sperăm că și pentru noi e posibilă mântuirea, că și noi vom fi
primiți în împărăția Lui. Mai mult, Învierea Domnului Hristos a fost și pentru
noi dovadă și garanție, că moartea poate fi învinsă, că puterea lui Dumnezeu e
mai presus de puterea morții și de legile firii, că puterea Binelui e mai
presus decât puterea răului.
Sărbătoarea Învierii ne dă și
speranță, nu numai bucurie. Ne dă speranța că Învierea este posibilă și pentru
noi; că moartea nu e o nimicire a firii omenești, ci doar o trecerea de pe
Valea Plângerii pe tărâmul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de
moarte. Ne dă speranța că vom învia și noi, că ne vom reîntâlni cu toți cei
dragi plecați mai înainte, că ne vom întâlni cu Dumnezeu în împărăția Lui.
Pentru această întâlnire trebuie să ne pregătim sufletul, să ne îngrijim să aibă
,,hăinuțele” albe și curate, spălate de mizeria păcatelor, să fim și noi demni
de iubirea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește cu dărnicia Sa Dumnezeiască.
Cu bucurie și speranță să zicem
toți: Hristos a înviat!
*
Sfaturi
părintești. Din
cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim:
,,VAMEŞII
VĂZDUHULUI. Când a sunat ceasul ieşirii din lume, sufletul se retrage din trup
şi se adună înspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viaţă duhovnicească
intensă, li se înseninează faţa cu o lumină neobişnuită. La mulţi dintre
sfinţii nevoitori ai pustiei, în vremea ieşirii sufletului le străluceau
feţele ca soarele. Sufletul e o făptură spirituală, care nu are îngrădirea pe care o are trupul
şi nici nu-i stau în cale piedicile trupului, în vremea aceea o conştiinţa
împăcată răsfrânge o faţă senină, pe când o conştiinţă tulburată răsfrânge o
faţă îngrozită(…).
Desfacerea sufletului de trup se face în vreme de trei zile pământeşti,
începând de la momentul pe care-1 numim noi moarte. Slujba înmormântării
corespunde cu dezlegarea deplină a sufletului de trup.
Să
urmărim, aşadar, călătoria sufletului dezlegat de trup. La ieşirea din cortul
pământesc, sufletul trece în lumea asemenea cu el, a făpturilor nevăzute, fie
cu îngerii buni, dacă a fost bun, fie cu îngerii căzuţi, dacă faptele lui au
fost rele. De unde pe pământ erau ceasuri, zile şi ani, dincolo e un veşnic
,,astăzi”, o veşnicie luminoasă pentru sufletul care a dobândit sfinţenia, sau o
veşnicie întunecoasă, neagra veşnicie, pentru sufletul care a iubit
stricăciunea.
Acum
dă sufletul de datoria cunoaşterii.
Dacă
sufletul n-a ajuns, sau n-a vrut să ajungă pe pământ la desăvârşita cunoştinţă
de sine însuşi, el trebuie neapărat, ca fiinţă spirituală, să se cunoască
dincolo de mormânt. Sufletul trebuie să-şi dea seama de ceea ce şi-a câştigat;
trebuie să-şi recunoască şi să-şi pronunţe judecata, înainte de a-1 judeca
Dumnezeu.
Pe
pământ avea ajutorul Harului dumnezeiesc din Sfintele Taine, care-1 ajuta să
se cunoască şi să-şi judece purtarea. Dincolo nu se mai poate cunoaşte pe sine
însuşi prin propria lui libertate, căci misiunea de-a descoperi sufletului
starea sa de stricăciune o au îngerii căzuţi. Demonii, stăpânii răului pe
pământ, au să-i dea acum pe faţă toate faptele sale rele, pe care sufletul şi
le va recunoaşte şi se va teme cumplit. Prin recunoaşterea aceasta va preveni
judecata lui Dumnezeu, cea asupra sa. Deci toate greşelile mărturisite la
duhovnic, cu inimă înfrântă şi smerită şi pentru care sufletul şi-a făcut
canonul, nu se mai află ca piedică în cale, la trecerea printre cumpliţii
vameşi ai văzduhului, căci puterea lui Dumnezeu le-a şters pe acestea din
cărţile lor. La această înfricoşată cercetare a sufletului stă de faţă şi
îngerul păzitor, care însoţeşte sufletul toată călătoria aceasta.
Vămile
cunoştinţei sunt pentru sufletele de mijloc, care mai văd faţa lui Dumnezeu,
chiar dacă vor fi osândite. Vrăjmaşii lui Dumnezeu, ateii, care se înnebunesc,
zicând cu ură că nu este Dumnezeu, nu mai trec prin vămi, ei fiind cu totul
fiii pierzării. Sufletul acestora îl trag din trup cu silă mare o droaie de
diavoli şi osânditul suflet n-are nici măcar mângâierea să vadă de departe faţa
îngerului păzitor, dacă necredinciosul era dintre cei botezaţi. Precum nu se apropie
îngerii buni de sufletul ce s-a dat pierzării, aşa nu se apropie îngerii răi de
sufletele sfinţilor care, într-o stare de contemplaţie, se suie la Dumnezeu ca
un şuvoi de foc. Acum, sufletul se închină lui Dumnezeu, Tatălui său, nu prin
credinţă; ci prin vedere. Cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu - asta-i
fericirea.
Cunoştinţa
trebuie să fie deplină, pentru stadiul în care se află sufletul acum. De aceea
e condus de înger să vadă Raiul, fericirea drepţilor, răsplata faptelor bune,
dar mai ales e condus să-şi vadă faptele sale bune pe care le-a făcut, sau pe
care le-ar fi putut face, dar nu le-a făcut. Acum va pricepe sufletul ce
înzestrare îi dăduse Tatăl şi ce putea să facă, iar din acestea, cât a făcut.
Acum
cunoaşte care-i era măsura dată lui de Dumnezeu şi cât a împlinit-o el.
Iar
ca la a noua zi pământească (a şasea zi de la îngroparea trupului) sufletul se
reîntoarce la Dumnezeu şi I se închină. Pe pământ, Biserica face rugăciune a
noua zi pentru cel ce s-a mutat. Cunoscuţii şi rudeniile de pe pământ, în
obştea Bisericii fiind, ridică rugăciune către Dumnezeu şi iubire către fratele
lor, ca să fie rânduit în ceata drepţilor, cu îngerii buni.
De
la aceasta, a doua închinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu, sufletul
merge să vadă şi iadul, suferinţele păcătoşilor, scrâşnirea dinţilor, focul cel
veşnic, întunericul cel mai de dinafară, unde e plângerea deznădejdii ultime.
Dincolo
nu e timp, ca la noi, ci veşnicia. Totuşi, călătoria asta a sufletului prin iad
ţine ca la 30 de zile pământeşti. În vremea aceea sufletul cunoaşte plata
păcatului, urmările relelor pe care le-a făcut el. Dacă s-a pocăit de ele, se
va teme mai puţin; dacă nu se pocăise de ele şi-1 prinsese moartea într-însele,
îngrozirea lui va fi cumplită. Acum îşi cunoaşte ,,locul” după dreptate, în
care are să se muncească şi tremură de frică.
*
File
de jurnal – 25 dec. 1981. ,,Ieri a fost ultima zi de umblat cu icoana
în Malovăț. Am făcut linia principală, de la Badea până la Coadă. Niște oameni
excepționali! Ne-au primit într-o atmosferă de adevărată sărbătoare: porți
deschise, câini legați, lumea acasă. Am făcut un scurt popas la Domnul
Învățător Mitiță Brehui. A insistat mult Doamna, tot învățătoare. Până am
servit o cafea, Doamna Brehui ne-a vorbit despre greutățile din învățământ.
Dispozițiile care reglementează învățământul sunt de așa manieră formulate,
încât ,,măria-sa elevul” este suveran întru toate, iar învățătorul sau
profesorul trebuie să-i ducă trena. Interzicerea mijloacelor coercitive, a
repetențiilor și corigențelor, a creat
niște găligani, de care dascălul începe să se teamă. La aceasta se adaugă și
,,grija” familiilor față de odrasle.
Ferească Dumnezeu ca un cadru didactic să-i atingă progenitura, fiindcă
este în stare părintele respectiv să meargă până la Consiliul de Stat ca să-și
jeluiască țâncul. Termină mulți opt clase și nu știu să scrie și să citească!
La
școala de la Malovăț, profesorii se mănâncă între ei ,,ca niște câini”.
Organizați în grupuri și bisericuțe, își aruncă reciproc tot felul de săgeți,
care de care mai otrăvitoare. Pe bietul Domn Profesor Marius Buzatu îl sapă
mulți, pândindu-i catedra. Cu sistemul nervos zdruncinat, Domnul Marius este
naiv și încrezător în oameni. Unii colegi îi aduc de băut la școală în zilele
când știu că vine cineva în inspecție. Paralel cu aceasta îi fac reclamații.
Domnul Marius ar fi iubit, ba chiar a divinizat pe profesoara de matematică,
Maria Drăcea, care s-a măritat și l-a lăsat. Eu însumi îmi amintesc că, fiind
elev prin clasa a V-VI-a și făcând cursurile în casa naționalizată a lui
Constantin Omir, avându-i pe cei doi profesori, Domnul Marius petrecea ore în
șir cu Domnișoara Drăcea, dar, după expresia Doamnei Brehui, ,,îi mai trebuia
puțină îndrăzneală”!(…).
Ziua
au venit colindătorii. În Bârda colindatul este mixt: de dimineață se colindă
în fiecare mahala de către ,,cei mici”, iar seara în tot satul de către ,,cei
mari”. În Malovăț se colindă în tot satul doar seara. Anul acesta au venit
foarte mulți colindători în Bârda. Pe lângă copiii satului, au venit nepoți și
rude din oraș. Simt copiii ceva fascinant în aceste obiceiuri străvechi.
Colindul înseamnă ceva din lumea lor, a copilăriei. Seara au venit stelarii. La
Bârda se colindă cu steaua în trei seri: în Ajun se colindă în Dealul Corbului
și Linia Cocoanei, iar în prima seară de Crăciun în Luchești și Rolești, iar în
a doua seară în Memești și Mucești. La noi au venit trei echipe. Copii ca
vârstă, uitând din an în an colindele de stea, fără a fi organizați și
supravegheați de cineva, stelarii au stricat cântecele și colindele. Cântarea
este de cele mai multe ori falsă, semănând a urlet uneori, dezorganizată,
polifonă. Colindele au devenit tot mai scurte și mai puține, inventivitatea a
dispărut, colindele transformându-se, ușor-ușor, într-un val de margine, tot
mai pierdut. Aceasta cred că se datorează faptului că acești copii-colindători
cântă și vestesc un dumnezeu străin. S-a pierdut sensul primordial al noțiunii
de colindă, ca fond și formă. Totul a devenit un fel de mijloc de distracție
ușoară și de câștig…
Cred
că un preot, dacă i s-ar da voie, ar putea face mult în sensul reînvigorării
obiceiurilor de iarnă. El ar putea recruta colindătorii și, cu câteva săptămâni
înainte de Crăciun, să facă pregătire cu ei. În același timp, ar putea forma,
de la bătrânii satului, un repertoriu de colinde, pe care să le copieze și să
le cânte colindătorii. Ar putea invita la aceste repetiții pe bătrâni, pentru a
se prelua melodii autentice. În felul acesta, nu numai că s-ar reînviora niște
obiceiuri străvechi, dar ar fi ferite de dispariție și degradare, iar lumea
satelor ar deveni un univers de neuitat pentru cei care ar trece prin el.”
*
Pensionarea.
Tot mai mulți enoriași mă întreabă dacă ies la pensie. Își exprimă
părerea de rău prin cuvinte și priviri. O enoriașă a mers mai departe, spunând
că ,,Se roagă la Dumnezeu să moară, înainte de a ieși preotul la pensie,
fiindcă va veni altul și-i va jupui copiii cu taxele!” Pe lângă legătura
sufletească ce s-a creat între noi timp de aproape 40 de ani de când suntem
împreună(1979-2017), teama de schimbări majore în ,,obiceiurile” din parohia
noastră își are o justificare logică. Ne-am putut permite să lăsăm contribuția
de cult la vrerea și aprecierea fiecăruia, să lăsăm serviciile religioase
gratuite, să donăm pâine enoriașilor participanți la slujbe, să donăm câte o
carte fiecărei familii la sfârșitul anului, să dăm ajutoare de Paști și de
Crăciun, cât și în timpul anului unor familii sau enoriași cu situații grele, să
executăm lucrări la biserici și cimitire fără să vă solicităm contribuția, datorită,
pe de o parte ajutoarelor ce le-am primit din afara parohiei, de la creștini
care au avut sau nu vreo legătură cu parohia noastră, dar cu care am intrat în
legătură prin publicațiile parohiei noastre; în al doilea rând, am putut să
facem acestea datorită cărților pe care le-am publicat și le-am răspândit în
țară și-n străinătate. Prin eventuala pensionare forțată a subsemnatului, atât
ajutoarele, cât și publicațiile vor înceta, iar principalele surse de venituri
ale parohiei vor rămâne contribuția de cult și plățile la servicii. Preotul
care va veni va avea viață grea. Pe de o parte, nu va mai dispune de banii
necesari ca să păstreze rânduielile de până acum, iar pe de alta va trebui să
introducă taxe la servicii și o anumită sumă pentru contribuție.
Există o soluție. Personal, mă simt
foarte tânăr, în deplinătatea facultăților mintale(atâtea câte sunt!) și
fizice. Am planuri pentru șapte vieții, dar depinde cât mă va mai răbda
Dumnezeu pe acest pământ. Pensionarea e o invenție a veacului acesta. Preotul
nu este preot doar până la data de…, ci el este hirotonit preot pentru toată
viața. Sfinții Apostolii și Sfinții Părinți nu au avut nici unul pensie! Atâta
vreme cât poate să-și împlinească îndatoririle de preot și enoriașii sunt
mulțumiți de activitatea lui, iar lui
nici prin gând nu-i trece să se pensioneze, fiindcă mai are multe de făcut,
ierarhul locului poate să ia act și să facă derogări. Deja, în alte eparhii nu
se mai respectă cu strictețe această directivă privind pensionarea la 65 de ani
a clerului. Deja, am avut și avem ierarhi, care au condus cu succes episcopii,
arhiepiscopii, mitropolii și chiar
patriarhia până au trecut de 90 de ani. Donald Trump a luat conducerea
celui mai puternic stat din lume la 70 de ani! Ori, este ceva mai greu să
conduci și să slujești o eparhie sau o țară ca America, decât o parohie ca
Malovățul! Păi, nu? Omul la vârsta de 70
de ani este în floarea vieții!
Repet, personal, nu vreau să ies la
pensie. Am făcut cunoscut acest lucru Prea Sfințitului Episcop Nicodim și l-am
rugat să țină seamă de dorința credincioșilor din parohia noastră și să mă lase
să-i slujesc în continuare. Prea Sfinția Sa a înțeles situația și mi-a promis
că mă lasă în plata Domnului, să-mi fac misiunea mai departe, nestingherit.
Pentru faptul acesta îi mulțumesc cordial în numele meu și al Dumneavoastră. Vă
rog, ca atunci când Prea Sfințitul va veni în vizită pastorală în parohia
noastră, să participați și Dumneavoastră în număr cât mai mare și să-i adresați
aceeași rugăminte. Și în fața lui Dumnezeu rugăciunea spusă de unul are o
putere, cea rostită de câteva sute are altă putere de convingere. Dacă va fi
cazul să facem și un memoriu în acest sens, veți fi solicitați să-l semnați și
Dumneavoastră. Prea Sfințitul Episcop Nicodim a dat dovadă de multă
înțelepciune, tact pastoral și înțelegere în relațiile cu preoții și enoriașii
din eparhia sa. Dovadă în acest sens sunt cei peste zece ani de când există
episcopia noastră. În această perioadă, în Mehedinți nu am avut scandaluri,
dispute între preoți și ierarh, între ierarh și credincioși. În județul nostru
nu au fost biserici blocate de enoriași, consilieri eparhiali păruiți sau
zburăturiți de enoriași, cum vedem la televizor că se întâmplă în alte județe.
Dacă vom fi împreună și ne vom strădui, vom reuși, așa încât voi fi aici până
la adânci bătrânețe, spre binele Bisericii, al Dumneavoastră și spre mulțumirea
lui Dumnezeu. Când voi împlini o sută de ani, îl vom ruga din nou pe Prea
Sfințitul Episcop Nicodim și, poate-poate, îl vom convinge să mai prelungească
pensionarea! Amin.
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a obținut câteva ajutoare și donații, astfel: Domnișoara Mârza Simona din București,
fiică a satului Malovăț: 100 lei; Doamna
Costache Fevronia din Odăile(PH): 55
lei; Domnul Ile Teodor din Sânicolaul Mic(AR), fiu al satului Bârda: 50 lei;
Domnul
Iordache Gheorghe din Malovăț a achitat pentru
contribuția de cult 50 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii aprilie am donat pâine
credincioșilor care au participat la slujbe, astfel: 2 apr.(Bârda): 152 pâini; 9
Apr.(Malovăț): 323 pâini; 20 Apr.(Ilovăț):
100 pâini; 23 Apr.(Bârda): 130 pâini; 30 Apr. (Malovăț): 208 pâini. Așadar, în luna aprilie au
fost donate 913 pâini. Precizăm că
nu am donat pâine în perioada 10-19 apr., fiindcă brutăria nu a
lucrat în această perioadă. Copiilor li s-au donat și ciocolate.
În cursul lunii aprilie am vândut
pâine credincioșilor cu prețul de 0,60
lei/buc., astfel: 2 Apr. (Bârda):
673 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 277 pâini; 23 Apr.(Bârda): 770 pâini; 30 Apr.(Malovăț): 392
pâini. Așadar, în luna aprilie s-au vândut, la preț redus, 2.112 pâini.
*
Joi, 20 aprilie, cu un grup de 20
enoriași, am organizat o deplasare la Azilul de bătrâni din Ilovăț (MH). Firma
de transporturi, cu care am organizat excursii-pelerinaje până acum, ne-a pus
la dispoziție, gratuit, un microbuz; brutăria de la care ne aprovizionăm cu
pâine pentru slujbe ne-a donat 100 de pâini pentru această acțiune. Doamnele Borugă Norica, Paicu Domnica și
Tărăbâc Georgeta din Malovăț au
gătit 380 sarmale, 8 kg friptură de porc. Domnul
Primar Michescu Ion a donat aprox. 70 kg. alimente neperisabile și fructe,
alți enoriași au adus diferite alimente, peste 300 ouă roșii, prăjituri, suc și
apă minerală, haine, cărți și icoane. Au fost peste 350 kg alimente calde și neperisabile. A fost o adevărată bucurie
și pentru cei ce-au donat și pentru cei ce-au primit, mai ales când am cântat
împreună Hristos a înviat!
Această acțiune o înscriem în alta
mai mare, organizată de Prea Sfințitul
Episcop Nicodim și intitulată Coșul
de Paști la nivelul Episcopiei Severinului și Strehaei.
După ce ne-am luat rămas bun de la
prietenii noștri din azilul de la Ilovăț, am mers la Mânăstirea Coșuștea-Crivelnic din apropiere. Într-un cadru natural
mirific, înconjurat din patru părți de munți împăduriți, locul mânăstirii e ca
un cuib de vulturi. Acolo a construit, în jurul anului 1390, Sfântul Nicodim
mânăstire, după ce a plecat de la Vodița. Acea mânăstire a dăinuit câteva sute
de ani, fiind menționată în documentele medievale emise de cancelariile domnești, apoi a
dispărut. Se mai păstrau pe acea poiană doar niște pietre, care se încăpățânau să
stea mărturie unor vremi demult apuse. Prea Sfințitul Episcop Nicodim s-a
străduit și a înălțat aici un complex monastic impresionant. Parcă ar fi un
centru internațional de studii, sau ceva de genul acesta. Sperăm că în curând
să se înalțe în mijlocul acelui complex și biserica viitoarei mânăstiri, la fel
de frumoasă, ca o minune rătăcită-n munți. Dumnezeu să-i ajute ierarhului
nostru!
*
Plăți.
În luna aprilie am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 5.550 lei tipografiei pentru tiraj
suplimentar la Călăuză patristică, pentru
cartea Doamnei Bordeiașu, Poezii și
acont la vol. II din Dicționarul
proverbelor religioase românești; 1.755 lei brutăriei pentru pâinea donată
și vândută în cursul lunii; 1.455 lei
ajutoare de Paști(plus taxele poștale); 842
lei impozit; 260 lei poștei
pentru colete; 193 lei carne pentru
sarmalele și friptura dusă la azilul de la Ilovăț; 175 lei protoieriei pentru cărți; 130 lei salam și brânză pentru aperitivul dus la azilul de la
Ilovăț; 118 lei cartușe pentru imprimantă și toner; 116 lei protoieriei pentru chitanțiere;
109 lei pentru sucul și apa minerală
duse la azilul de la Ilovăț; 104 lei transport cărți de la Craiova; 100
lei protoieriei pentru icoane; 60
lei ciocolate pentru copiii de la Malovăț; 50 lei internetul; 50 lei pentru
curentul electric, cât și altele mai mici.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: Iconomul
nedrept, în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 12 apr., ediție on-line(http://www.omniscop.ro);
Scrisoare
pastorală” – 347 în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 30
apr., și on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2017, 1 mai, ediție și
on-line (http://www.observatorul.com);
Leac pentru hoție, în ,,Apollon”,
Urziceni, 2017, 4 (apr.), p. 24, ediție on-line (www.revista apollon.ro).
*
În această perioadă, parohia noastră a publicat o nouă
carte a Doamnei Ecaterina Bordeiașu din București, Poezii(228 pag). Autoarea și-a cumpărat întreg tirajul.
Nu sunt critic literar, ca să-mi
permit să fac aprecieri privind calitatea literară a creațiilor Doamnei
Bordeiașu. Ceea ce observ, ca simplu cititor, este abundența de
sentimente puternice exprimate în aceste versuri. Pe primul loc aș menționa
dragostea: de părinți, de copii, de soț, de școală, de țară, de eroi. Toate
acestea zugrăvesc portretul spiritual și moral al unui om crescut în cultul
familiei, muncii, demnității și cinstei. Asemenea oameni au reprezentat elita
intelectuală a lumii rurale și tot ei au fost cei care au oficiat de
la catedră liturghia zidirii sufletești a tinerelor generații.
*
Lucrări la biserică. După ce au trecut Sărbătorile Sfintelor
Paști și Săptămâna Luminată, în cele două biserici ale parohiei noastre s-a
făcut curățenie generală. S-a spălat pe jos, s-au spălat covoarele și toată
lenjeria, s-au curățit sfeșnicele și toate celelalte obiecte, așa cum s-a
obișnuit să se facă în fiecare an.
a)
La Malovăț au
participat la această lucrare următorii enoriași: Pera Dumitru, Popescu Ion, Pera Maria, Popescu Niculina, Oproiu
Elisabeta, Popescu Sandica, Popescu Elena, Haidamac Miroana, Dima Cornelia, Cotea
Dorina, Geaucă Dana, Glavan Ioana și
Glavan Cristina.
b)
La Bârda au
participat la această lucrare următorii enoriași: Ivașcu Ion, Luca Mihai, Ivașcu
Domnica, Luca I. Ana, Draghia Maria, Avram Polina, Mema Ana, Petolescu Elena,
Luca Virginia, Gheran Paraschiva, Tănase Maria, Coman Elena și Luca D. Maria.
Le mulțumim cordial tuturor! Dumnezeu să le
răsplătească efortul!
*
Lucrări la cimitir. A venit vremea ierbicidatului. La Bârda
am reușit să ierbicidăm cimitirul. Lucrarea a fost executată de Doamna Ivașcu Domnica. În Malovăț nu
găsim om care să facă această lucrare. Avem substanțele necesare.
*
Mulțumiri.
Mulțumim cordial tuturor enoriașilor și mai ales
copiilor și tinerilor care au participat la slujba Învierii și cele din
Săptămâna Luminată. Au avut o comportare exemplară, nu s-au înregistrat acte de
indisciplină, au păstrat liniștea și ordinea în biserică și în afara bisericii.
A fost, într-adevăr, o săptămână de intensă pregătire sufletească.
Dumnezeu să vă ajute tuturor!
*
Zâmbete. ☺Spicuiri
din Jurnalul unui român normal: 1. ,,Azi am lăsat un șofer să intre în trafic
de pe o stradă laterală. Mi-a strigat: „-Bă, boule, nu vezi că ai prioritate tu
?” 2. Azi am dat un leu unui cerșetor. Mi-a zis să-mi iau lumânări de ei…! 3.
Azi am lăsat o femeie înaintea mea la coadă. Cei din spate m-au înjurat:
„-Băăăă, e și înaintea noastră !”… 4. Azi am mers cu 50 km/h prin localitate. M-au
claxonat alții de nenumărate ori și mi-au strigat: -Ai murit la volan, bă?” 5.
Azi l-am sunat pe un amic să-i spun ca îl iert de datoria de 1.000 de lei. Mi-a
zis: „- Bine, poți să-mi mai dai încă 1.000?” 6. Azi am adunat 3 (trei) hârtii
de pe strada mea, de pe jos. Un vecin mi-a zis „-Hai și adună și la mine, că
uite ce mizerie e!” 7. Azi le-am zis
gunoierilor că nu le mai dau bacșiș. Mi-am găsit tomberonul aruncat 50 de metri
mai încolo!” 8. Azi am claxonat un trecător neatent, să nu-l lovesc. Mi-a
arătat pumnul și m-a înjurat de toți morții mei!” 9. Azi am cumpărat o pâine.
Am dat un leu și am cerut restul, 20 de bani. Mi i-a dat, dar mi-a schimbat
pâinea cu una mai veche”10. Azi l-am atenționat pe un domn, că i-a căzut
chiștocul pe trotuar. Era să mănânc bătaie!”
*
Excursie-pelerinaj. La o dată pe care o vom stabili
ulterior(de preferat în luna iunie), dorim să organizăm o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Bârda-Malovăț-Motru-Mânăstirea
Tismana-Baia de Aramă(orașul și mânăstirea)-Obârșia Cloșani-Băile
Herculane-Orșova (Mânăstirea Sfânta Ana)-Mânăstirea Vodița- Tr. Severin –
Malovăț – Bârda. Se poate face într-o zi. Costul va fi în jur de 30 lei/pers. Așteptăm înscrieri.
*
Licitații. Duminică, 4
Iunie, ora 11, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc licitația
fânului și fructelor din curtea bisericii din Malovăț, iar duminică, 11 Iunie, ora 11, în incinta bisericii din
Bârda, va avea loc licitația fânului și fructelor din curtea bisericii din
Bârda.
*
Botezuri.
Nunți. În ziua de 29 aprilie am oficiat Taina Sf. Botez
pentru Stănciulescu Sara-Gabriela, fiica
Domnului Stănciulescu Florin-Cristian și
a Doamnei Stănciulescu Simona-Dorina
din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 29 aprilie am oficiat Taina Sfintei
Cununii pentru Domnul Stănciulescu
Florin-Cristian și Doamna Stănciulescu Simona-Dorina din
Tr. Severin. Dumnezeu să le ajute!
*
Program.
În cursul lunii iunie avem următorul program de
slujbe: 3 Iun.(Malovăț-Bârda); 4 Iun.(Malovăț); 5 Iun. (Bârda); 10 Iun.(Malovăț-Bârda);
11 Iun.(Bârda); 17 Iun. (Malovăț-Bârda); 18
Iun.(Malovăț); 24 Iun.(Bârda –
Malovăț); 25 Iun.(slujbă la Bârda;
pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Iun.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi
găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de
e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Sfintele Sărbători ale Paștelui să
vă aducă sănătate, pace și bucurii!
Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu