marți, 23 mai 2017

Amazoanele din Dacia






AMAZOANELE-PREOTESELE DACE
….”Amazoanele,preotese-prezicătoare din Dacia?

 După cum spune legenda, amazoanele erau femei războinice, redutabile arcaşe şi călăreţe, care îşi tăiau sânul drept pentru a mânui mai uşor arcul. Despre ele ne dau veşti scriitori ai Antichităţii şi sunt redate, uneori pe vase sau sculpturi greceşti. Au fost reprezentate de Fidias şi Policlet, după părintele istoriei, Herodot, cultul amazoanelor fiind foarte răspândit în Grecia Antică, cult ce era celebrat la Atena într-un sanctuar, “Amazoneion”, situat pe o pantă a areopagului. În timp de pace, amazoanele – care-şi aveau regatul la Thermodon, în nord-estul Asiei Mici – se îndeletniceau cu vânătoarea sau cu exerciţii războinice, iar băieţii erau omorâţi, schilodiţi sau trimişi la taţii lor. Amazoanele îşi apărau patria, dar întreprindeau şi incursiuni în afara hotarelor, până în Tracia sau Siria. După Herodot, după ce au fost înfrânte de greci, amazoanele s-au refugiat la sciţii liberi, şi astfel a luat naştere neamul sauromaţilor. În opinia marelui istoric Gh. I. Brătianu, “mitul respectiv, adesea reprodus de autorii eleni, poate fi considerat ca simbolul fuziunii iranienilor ieşiţi din marea familie indo-europeană, cu aceste populaţii de o origine mai veche”. Procesul de indo-europenizare este complex, îndelungat şi controversat, iar perioada de tranziţie de la calcolitic (eneolitic), la epoca bronzului (cca. 2700/2500 până la cca. 2000/1900 î.Hr.), când are loc interpenetrarea comunităţilor autohtone cu cele stabilite în Carpaţi, la Dunăre şi pe ţărmul nord-vestic al Mării Negre, constituie doar o etapă. Reputata Renate Rolle, arheolog german, care a văzut la faţa loculuiosemintele, în mormintele-movilă din stepele pontice ale tinerelor femei războinice, foloseşte cuvântul “amazoană” fără nici un calificativ. Cercetătorul englez N. Ascherson menţionează că “reprezentări de figuri magice, androgine apar într-adevăr pe ornamente scite, sarmate şi indo-europene. O tiară dintr-un mormânt din Kuban înfăţişează o astfel de figură slujind-o pe Marea Zeiţă, iar alta apare pe un corn de băut găsit în România”. Istoricul Dinu V. Rosetti menţioenază că, în mijlocul aşezării geto-dacice de la Cetăţuia, de pe malul stâng al Dâmboviţei, nu departe de Câmpulung-Muscel, săpăturile arheologice au scos la iveală, în locul ce avea să fie denumit “Sanctuarul dintre stânci”, printre altele, fragmentul unei calote craniene umane, în care descoperitorii văd ră,ăşiţele unei cupe de băut, folosite cu prijeul libaţiilor, folosire ce este atestată de autori greco-romani precum Strabo, Orosius, Livius. Istoricul menţionat arată că sanctuarul respectiv conţine o stelă ce aparţine se pare cultului Soarelui, iar prezenţa scheletelor a trei copii, în parte ciopârţite şi înconjurate de ofrande vegetale, ar putea fi fost hărăzită unei divinităţi, putând fi folosită, ca în vechea Grecie şi în Tracia, drept mijloc pentru facilitarea prezicerilor. Pe malul drept al Dâmboviţei, au fost descoperite osemintele calcinate ale unui trup ars pe rug, ce poate fi tot atât de bine bărbat sau femeie, având alături o cămaşă de zale sau podoabe, printre care mărgele de sticlă. Vestigiile de lângă Cetăţeni l-au făcut pe Dinu V. Rosetti să se ducă cu gândul la rămăşiţele unei preotese-prezicătoare, care putea fi prezentă foarte bine în lumea geto-dacică într-o vreme în care matriarhatul apusese de mult. Monedele de tip Jiblea, asemănătoare imitaţiilor geto-dacice după tetradrahmele regelui Macedoniei Filip al II-lea (359-336 î.Hr.) poartă pe reveră reprezentarea unei femei ţinând în mâna stângă o ramură de brad, călărind un cal, imagine redând după unii cercetători pe zeiţa Bendis, divinitatea feminină a pădurilor şi munţilor Tracilor, unde un misterios trib al bessilor îngrijea un oracol de tip dionisiac, unde profeteasa ghicea viitorul în “extaz”. O cupă de lut, descoperită în aşezarea geto-dacică de la Popeşti, o reprezintă pe aceeaşi Bendis, iar în cetatea dacică de la Piatra Roşie s-a găsit bustul zeiţei respective, ce la amazoane purta numele de Artemisa. Toate acestea subliniază rolul pe care femeia l-a jucat în cult, şi întăresc convingerea că, descoperiri viitoare vor confirma prezenţa în Dacia a unor preotese-prezicătoare ce vor fi ştiut să mânuiască şi armele, ca urmare a contactelor cu amazoanele care au supravieţuit Potopului de la Marea Neagră”….

http://carlakia.wordpress.com
Publicat de pintilie nicolae
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com.au/2012/01/amazoanele-preotesele-dace.html








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu