PACE CELOR CE VIN
BUCURIE CELOR CE RĂMÂN
BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ
Luni, 12 martie 2018
Service must spring out of Love and
should scatter Love in profusion.
Long ago,
there was a person who had three friends. Quite by accident, he was charged for
some crime and a warrant was issued against him by the court. He approached one
friend and asked him to bear witness to his innocence. He said, "I will
not move out of this house; I can help you only from within this." The
second friend said, "I can come only upto the porch of the court. I will
not enter the witness box." The third friend said, "Come, I shall
speak for you wherever you want me to." The first friend is the 'property
and possessions' which can bear witness only from within the house. The second
is 'the kinsmen and the members of the family’, who come as far as the cemetery
but would not accompany the person to the seat of judgement. The third friend
is the fair name earned by one's virtues and service. These persist even after
death and burial; they stand witness for ages, and announce the innocence and
greatness of the individual. They decide the nature of the next birth too.
(Divine Discourse, May 24, 1973)
Slujirea celorlalți (voluntariatul)
trebuie să izvorască din Iubire și ar trebui să difuzeze o Iubire profundă.
A fost odată
un om care avea trei prieteni. Dintr-o eroare, a fost acuzat de o încălcare a
Legii și s-a emis mandat de arestare pe numele său. L-a rugat pe unul din
prieteni să depună mărturie în favoarea nevinovăției sale. Acela a zis: „Nu pot
ieși din casă, eu te voi ajuta numai dinăuntru.” Al doilea prieten a zis: „Pot
veni doar până la intrarea tribunalului, dar nu pot intra în boxa martorilor.”
Al treilea a spus: „Vino, pot vorbi pentru tine, oriunde dorești!” Primul
prieten este reprezentat de „avere și proprietăți”, care pot mărturisi doar din
casă. Al doilea este reprezentat de „prieteni și rude”, care vin doar până la
cimitir, dar nu ne pot însoți la Judecată. Al treilea prieten este faima pe
care am căpătat-o prin virtuțile noastre și slujirea celorlalți. Acestea
persistă și după moarte și înmormântare, rămânând mărturie peste timp și grăind
despre curăția și măreția individului. Acestea decid și natura următoarei
încarnări. (Discursul Avatarului, 24 mai 1973)
Sathya Sai
Baba, www.radiosai.org
Evaluarea numerologică a zilei
„Numărul constituie substanţa tuturor
lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)
Configurația
zilei de 3 martie se repetă astăzi, într-o octavă mai înaltă, orientându-ne
spre aspectele materiale, concrete, care țin de proprietăți, finanțe. Există un
exces în zona comunicării, care ne poate face să vorbim mai mult decât trebuie
și să ne deranjăm partenerii, rudele, prietenii, colegii. Cu cât ne vom simți
mai vulnerabili, mai neajutorați, mai „săraci”, cu atât vom vorbi mai mult… și
fără folos!
Manifestarea
pozitivă a potențialului curent constă în eliberarea energiei comunicării
verbale prin creativitate: vorbele zboară, nu le mai putem aduna la loc, în
timp ce o creație durează. Vorbele prea multe pot fi înțelese greșit, în timp
ce o creație poate arăta mai exact, mai clar ce simțim și ce gândim.
Vulnerabilitate:
stomacul şi nervii. (A.D.)
CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX
Luni, 12 martie 2018
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf.
Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon, Noul Teolog
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfântul-teofan-marturisitorul-108101.html
Sfântul
Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza),
din părinţi cinstiţi, Isaac şi Teodotia. Tatăl său a fost rudă cu împăratul
Leon Isaurul (717-740) şi a murit pe când Teofan avea trei ani.
La vârsta de
12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la
împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea împăratului şi a
socrului său, îşi va împărţi averea săracilor şi va intra în monahism împreună
cu soţia sa. Soţia se va călugări la Mânăstirea Princhipos şi va primi numele
de Irina, iar el se va călugări în Mânăstirea Polihroniu din ţinutul Sigrana.
Timp de şase ani a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mânăstirea.
Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mânăstire şi apoi va reveni în
Muntele Sigrianei.
Participă la al VII-lea sinod
ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde luptă împotriva celor care
respingeau cinstirea sfintelor icoane.
Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan
harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile, şi mai cu seamă toate
formele de nebunie.
Când erezia
iconoclastă a izbucnit, iar sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost
adus la Constantinopol şi aruncat în temniţă. Aici a zăcut timp de doi ani.
Apoi împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace, lucru pe care îl proorocise
mai înainte temnicerilor lui. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai
trăit douăzeci şi trei de zile.
Frescă din anul 1547
aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia
Sfantul
Grigorie cel Mare–Dialogul, născut în jurul anului 540, în Roma, a fost primul
călugăr ales episcop (papă) al Romei. În calitate de episcop, el a condus
Biserica vreme de peste treisprezece ani, parcurgând o perioadă marcată de
invazii păgâne și calamități naturale.
Sfântul
Grigorie cel Mare este socotit între cei șase Părinți apuseni ai Bisericii,
alături de Sfântul Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Fericitul
Ieronim, Tertulian și Sfantul Ciprian din Cartagina. Sfântul Grigore a fost
singurul papă care a mai primit supranumele de „cel Mare”, după Sfântul Leon
cel Mare, prăznuit de Biserică în ziua de 10 noiembrie.
De la acest
Sfânt Părinte al Bisericii ne-au rămas următoarele lucrări: „Comentariu la
Cartea Iov” (scrisă pe când era în Constantinopol), „Omilii la Iezechiel”,
„Regula Pastorală” (adresată slujitorilor Sfântului Altar), în jur de 848 de
scrisori și multe alte predici. Sfântul Grigorie Dialogul este pus în legătură
și cu metoda apuseană de cântare bisericească numită „gregoriană”. Pentru
aceasta, el este socotit ocrotitorul muzicienilor și al cântăreților, dar și al
studenților și al învățătorilor.
Sfântul
Grigorie cel Mare–Dialogul a trecut la cele veșnice în ziua de 12 martie 604,
în Roma. În pofida averilor aflate oricând la îndemâna sa, Sfântul Grigorie a
fost caracterizat toată viața de iubirea sărăciei de bună voie. El a fost
recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa. Cinstitele sale Moaște se află în
Catedrala Sfântul Petru, din Vatican.
„Cel ce de
sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, mărite Grigorie, și cu puterea
aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de
la Care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite; pe Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre."
Sf. Simeon Noul Teolog
Tot astăzi, facem pomenirea Dreptului
Finees; a nouă sfinţi mucenici şi a Sfântului Simeon Noul Teolog.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Prof. Dr. Alexandra Dogaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu