MEREU ŞI MEREU DUMNEZEU, MESIE A
IUBIRII PENTRU OMENIRE
~*~
Dacă m-ai găsit în vorbe Eminescu
înseamnă,
că nu ni minimă treaba spargâmd
liniştea cu toaca bătută la urechea surdului,
când pe copita calului pentru foamea
lupului e scris prețul mânzului
trăncănind cu voba, că nu ni degeaba
măsura lucrurilor,
în propria-i linişte de culori, comori,
care-n zori misteris-Hristos creşte
iarba cântare a cântărilor
cu flăcări domolite de tălmpi, domolite
din zbor,
ca efemerii fluturi de lămpi, domolite
de nepăsări omeneşti cu veşti-poveşti
şi social-umane vraişte disperări
de canguguri din depărtări de mări şi
țări...
Dacă, tu, m-ai găsit miez de pâine-n
vorbe, în verbe, superbe proverbe
şi dacă ramuri bat în geam de țară şi
neam
Întru răsăsărit de soare e ca în minte
să-L am
pe Eminescu laudă de zestre, floare a
florilor albastre
şi să te am şi pe tine stare de bine
de pe natale plaiuri mioritice ale noastre
meleaguri de dragoste şi dor cu
prosper izvor
de la curți Coşbuc de dragoste şi dor
cu iz de glie, de România
şi de infonia cu falnic viitor,
cu necurmat şir de voevozi cu drept
de a fi zi de zi de zi
prin Dumnezeu şi iubire să mă
capacitez culme pentru lume
pentru a purta ca Eminescu nume, că-L
am:
frunte, granit de munte şi inimă
ferbinte cum nu fu altu mai luminos şi frumos în pâine,
subiect şi predicat trasă adăpost şi
rost în mâine:
aur cenuşiu strecurat cum Dumnezeu
omenirii liturghie de pace-n spice
ne-a dat în luminat şi curat să
candidăm la fericire,
că năframă vărgată peste mare-i
aruncată
de Dumneze mereu şi mereu pentru a se
bucura lumea toată
ştiind-o pe fiecare aparte după nume,
după sufletul în care aur poartă
Iisus mai Isus de cuvinte,
mai presus de moarte,
ca şi Carpații care-n pântece averi
inestimabile poartă,
ca frații să fie frați, uniți şi
numai iubire unii pentru ceilalți,
laudă de zestre, iubire din fire cu
înviere întru binecuvântare sub proprile zări albastre,
că românul nicicum nu piere, din zi
de zi de zi având drept de a fi "laudă de zestre"
şi cu dreptul de a candida pâine de o
ființă la fericire,
prin Dumnezeu mereu şi mereu în luptă
cu drgoste şi dor,
în mare trecere de înviere
întru răsărit de sore şi de
binecuvântare,
la curți de dragote şi dor, vrere şi
plăcere într-a binelui izvor
de pace şi pâine pentru omenire trasă
în mâiine
adăpost, folos şi rost, Mesie a
iubirii.
~*~
PAVEL
RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu