NIMENI NU NE POATE OPRI
DE LA BINE
ȘI DE LA CE NI SE CUVINE
~*~
Da, aici, e vorba de un eu,
io-ul nostru istoric, dialectic,
un sfânt și scumpă, intru sfântă
treime,
un sfânt,
sfânt trio istoric,
în mărime, de noi depinzând ce zîci
și de ce faci,
un, cum doar, în spațiul istoric
imemoriam a fost nemaiîntâlnit la noi,
cu precedent de conștiință testament
Avram Iancu, străduința ca națiunea să ne fie fericită și neamul și țara,
cu gura de oxigen fericită,
în lanul de pâine și artă,
cu liturghia păcii-n muncă și
cugetare adâncă,
așa cum specific și tradițional,
național,
unic
doar la noi a fost, așa, cum a fost,
cum vine vorba,
că vorba bună, vorbă aduce, vorbă
dulce de doină și de pomină,
de icoană a iubirii de patrie limba
română,
al durerii facerii,
cu îndemână în pace,
cu muncă, cum doar la noi este de
poveste cugetare adâncă, în soare
și de bună veste,
când Maria a născut pe Mesia,
veșnicie, în veșnicie,
cu drept la veșnicie, în omenie de
Românie,
că nu ne neglijăm istoria,
în marea satifacție în ciudă, din
istorie unică, de biserică și legendă,
cu frescă poezască,
în bonomia și calmul nostru fără
precedent de trio sfânt românesc,
cu mult soare și multă căldură de om
și înfloriire de pom,
în Dom,
pe pământ, cu drag și făinoșag,
mireasă trecută peste al casei prag,
că era necesar de nevastă, în Romània
noastră albastră,
că de la bine,
nimeni nu ne poate opri,
nu ne poate opri de la ce ni se
cuvine.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu