luni, 8 martie 2021

Marian Ilie - Femeie, eşti minunea

 



Femeie, eşti minunea

 

 

~*~

 

În primăvara care stă să vie

Iubito – mamă, soră, ori soţie

Ori pur şi simplu gingaşa pereche

Pentru bărbat, din vremea cea mai veche

Şi pâna-n timpul ce va fi să fie

De-mi eşti aici sau mi-eşti la mii de leghe

Azi te răsfăţ cu-această poezie

 

În care-aduc lui Dumnezeu slăvire

Că-ntr-un moment când fost-a să respire

În mijlocul splendorilor create

A intuit ce grea singurătate

Tăcere îndelungă şi uimire

Se-nvălureau din lucrurile toate

Peste Adam, în proaspăta-i fiire

 

I-a pus pe coaste Mâna şi-a simţit

Cum inima-i tânjea spre infinit

Cu zbateri sacadate şi egale

Ce se pierdeau în hăuri siderale

I-a luat o coastă, dar, şi-a plăsmuit

Însufleţind cu câteva vocale

Perechea lui - femeia  de iubit

 

Alături ei să intre-n nemurire

Să toarcă împreună timpu-n fire

Pentru ţesut din cer pân’ la pământ

De la coroana-ntâiului Cuvânt

La firul ierbii o perdea subţire

Sub care gintile să se răsfire…

Femeie, eşti minunea care sunt!

 

 

~*~

Marian Ilie, zis Poetul de Mov







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu