ION CHIRIAC – ÎN MEMORIAM
1963-2021
”Nu vorbi, scrie despre toate câte ai văzut,
și frumusețile ce te-au
desfătat acolo
vor
deveni veșnice și adevărate”
Este îndemnul pe care omul,
întors din rai din nou pe pământ, îl primește de la primul trecător căruia, în
nerăbdarea lui, a vrut să-i povesterască despre frumusețile văzute acolo.
Întâmplător acel trecător era Domnul (Ioan Gh. Pricop din Prefața ”130 de ani
de învățământ în Ghermănești, Ed MONDOGRAF, Constanța, 1995, autor prof.
Constantin Partene).
Ion Chiriac nu a vorbit, el a cântat cu vocea lui inconfundabilă, cu
chitara lui măiastră; iubirea, omul, orașul, patria, neamul, bucuria și tristețea
și, nu în ultimul rând, înveșnicirea omului prin credință și omenie. Și toate
acestea până în ziua aniversării sale, 20 februarie 2021, pentru că misterul
morții, ce ne înconjoară pe fiecare dintre noi, s-a abătut de data aceasta,
mult prea devreme, asupra unuia dintre simbolurile culturii vasluiene, Ion
Chiriac, plecat dintre noi la vârsta când ar fi putut să ofere încă mult
spațiului nostru cultural.
58 de ani, vârsta la care
Ion Chiriac ne părăsește pe neașteptate, pentru un creator înseamnă maturitate
creatoare, înțelepciune în alcătuire, experiență în mânuirea versului și a
instrumentului său, chitara, de care nu s-a despărțit niciodată. Ivit din vatra
multimilenară a acestui popor, din zona de temelie și veșnicie a satului românesc,
Ghermăneștii vasluiului, întreaga sa evoluție și creație avea să se centreze pe
folkul românesc, gen muzical care își trage seva din balada și doina
strămoșilor noștri, dându-i prin arta sa substanță, consistență și valoare.
A văzut lumina zilei în data
de 20 februarie 1963 în străvechea așezare românească de pe valea Prutului,
Ghermănești, astăzi sat component al comunei Drânceni, județul Vaslui, în
familia gospodarului Vasile și Mărina Chiriac, Ion fiind al patrulea copil din
cei șapte frați și surori, toți cu înclinație pentru învățătură și muzică. Clasele
primare și școala gimnazială le va absolvi în localitatea natală, iar cursurile
liceale la Liceul ”Emil Racoviță” din Vaslui. Spre cinstea comunității
Ghermănești, exista acolo o adevărată mișcare culturală, susținută de școală și
căminul cultural, prin existența unei formații de mandoline, cor și dansuri în
școală, formație de țitere cu soliști adulți la căminul cultural și chiar un
ansamblu folcloric, aspect ce în zilele noastre pare o curiozitate de vreme ce
căminele culturale s-au închis, iar preocupările în școli sunt doar la
latitudinea unor profesori, învățători sau educatori entuziaști. Iată contextul
fertil în care Ion Chiriac și fratele său Gelu, cu un an mai mic (n. 23
februarie 1964), au crescut și dezvoltat până la absolvirea gimnaziului,
participând la tot felul de concursuri și evenimente culturale, duetul lor
acompaniat de chitară cucerind publicul oriunde ar fi apărut.
Ion Chiriac și fratele său
Gelu vor fi puși în valoare de talentații lor profesori; Teodor Lemnaru și
Anton Gheorghe Ieremia (care le vor versifica și pune pe muzică interpretările
lor de început; ”Torna, torna fratre”, ”Decembrie” pe versurile lui George Bacovia
și ”Moartea căprioarei” pe versurile lui Nicoale Labiș), într-o perioadă când
fenomenul cultural în România cunoștea un avânt cu totul deosebit (prin
mișcările culturale de masă), greu de egalat în istoria noastră contemporană.
Timp de 10 ani (1976-1985) vor încânta sute de mii de români, adunați pe
stadioane sau lăcașuri de cultură în inegalabilele spectacole de masă ale
cenaclului ”Flacăra” sub genericul ”Antena vă aparține”, spectacole care făceau
să tresalte spiritul național, să vibreze patriotismul, istoria și tradiția
românească, sub bagheta inegalabilului Adrian Păunescu.
Vocea lor candidă, patetică,
dar și pătrunzătoare, cu acele terțete extrem de melodioase, făceau să vibreze
coarda cea mai sensibilă a sufletului românesc, aducând oamenilor și îndeosebi
tinerilor pacea, liniștea și speranța în mai bine. Prin prestațiile lor scenice
în cele peste 9000 de spectacole, prin aparițiile lor emoționante cu
interpretări originale, accentuate și de inocența și candoarea vocilor lor, numele
”fraților Chiriac” (Ion Chiriac și fratele său Gelu), vor rămâne adânc
încrustate în memoria culturală a neamului nostru. Piese precum ”Moartea
căprioarei”, ”Trandafirul albastru”, ”Actorul”, ”Voi cânta iubirea”, ”Un om în
amurg”, ”Prea târziu”, ”Ți-am adus un oraș” și multe altele la fel frumoase,
vor rămâne în fonoteca de aur a culturii
române.
Nu știu câte orașe din țară
s-au bucurat de privilegiul de a avea un cântec sau imn dedicat lor, dar știu
sigur că nici unul nu a avut parte de o linie melodică mai frumoasă, sau un
mesaj mai onorant precum are Vasluiul, pe care Ion Chiriac l-a iubit cu inima,
sufletul și muzica sa;
Te iubim scump oraș / Liniștit,
drag și blând, spune cantautorul
și continuă cu refrenul
Timpul
trece-n statui / ca lăstarul spre rod
Orice om din Vaslui /
e-un străvechi voievod
El înalță cetăți / de
lumini și iubiri
Și deschide noi porți
/ către mari împliniri
Ca să citez doar câteva versuri din mărturisirea sa artistică.
Va continua cariera artistică și după încetarea spectacolelor cenaclului Flacăra,
participând cu muzica lui alături de artiști și formații celebre ale timpului
până în 1990, moment care îl va determina pe Ion Chiriac să insiste în
repertoriul său pe latura naționalist-patriotică, cântând mai ales drama
românilor din Basarabia și Bucovina. Memorabile au rămas spectacolele de la
Chișinău când celor patru Ioni din Vaslui (Ion Iancu Lefter, Ion Enache, Ion
Parfene și Ion Munteanu), li s-a alăturat și Ion Chiriac ridicând în picioare
săli de spectacole arhipline, atunci când apăreau înfășurați în tricolor, rostind și cântând nația română și unitatea
ei.
Va urma o perioadă de liniște în ceea ce înseamnă prestație publică,
perioadă în care își va desăvârși studiile de canto la Conservatorul din Iași
și va începe o lungă perioadă de activitate în inițierea tinerilor în tainele
muzicii și chitarei, de activitate creatoare în domeniul compoziției,
alcătuirii textelor și înregistrărilor.
În ultimii ani s-a axat mai mult pe muzica religioasă abordând texte cu
profundă rezonanță spirituală cum sunt cele închinate Maicii Domnului. Ultimele
zvâcniri, sub aspectul spectacolelor de amploare, vor fi pe 15 iunie 2014 când
fiul celebrului Adrian Păunescu, Andrei, va organiza la Vaslui un spectacol
folk memorabil, în încercarea de a readuce în atenția publică celebrul cuplu
Ion și Gelu Chiriac. Într-o sală arhiplină, cu spectatori de toate vârstele
(tinerii de ieri sau generația în blugi și tinerii de azi – generația
internetului), s-au retrăit momentele de altădată, cu aceiași emoție și
participare entuziastă. După acest eveniment au mai fost participări la
festivalul ”Adrian Păunescu” și ocazionale la unele evenimente culturale locale
sau regionale.
Va păstra însă același patos în rostire, aceiași voce hotărâtă în textele
sale patriotice și duioasă atunci când cânta dragostea și istoria neamului.
Acum, la ceas de despărțire, e bine să reținem că pentru zona noastră, Ion
Chiriac împreună cu fratele său, a însemnat un adevărat fenomen cultural de
care trebuie să fim mândri, dar pe care trebuie să-l gestionăm cu grijă. Ceea
ce poate nu s-a reușit pentru el cât a fost în viață, ar trebui să recuperăm
acum.
În primul rând, ar fi o datorie de onoare ca tot ce a gândit, a scris, a
compus sau a cântat, să se regăsească într-un volum care să-i evoce viața și
talentul său. Restul va veni de la sine, pentru că odată personalitatea lui
conturată din perspectiva timpului, vom avea adevărata dimensiune a valorii
sale în planul culturii vasluiene și naționale.
Și asta cu atât mai mult, cu cât ținutul Vasluiului are o datorie față de
omul care ne părăsește atât de timpuriu, pentru că Ion Chiriac l-a iubit, l-a
cântat și i-a dus faima în lume.
Până atunci, corul îngerilor să-l însoțească în drumul său spre o lume mai
bună, așa cum muzica lui ne-a însoțit aici, pe pământ, în speranțele noastre de
mai bine și Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace printre drepții Săi.
Valeriu Lupu –
doctor în științe medicale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu