Poezia
zilei, Constantin Nisipeanu
Autobiografie
Sunt
frate cu câinele, cu măgarul şi cu şarpele.
Sunt
frate cu toate lighioanele de sub pământ şi din aer.
Sunt
fratele plantelor şi ale stâncilor.
Sunt
fratele planetelor.
Trupul meu este un vehicol, al vieţii
Care
stă cu chirie în el un număr limitat de ani.
Visele
mele sunt ca fructele coapte
Pentru
cei flămânziţi de Linişte şi de Adevăr.
Spre
ţara închisă în diamant
Din
cremene a izbucnit o pasăre
Cu
perdele de bambus la gât
Când
zboară se desprind umbre din ea
Ca
dintr-o sacsie cu flori de-ntuneric
O voce cu sandale de pâslă
Calcă
pe lumini
Mi-am
smuls pulsul de la tâmplă
Să
mă orientez cât e ora
Imediat s-a aprins un fluviu în mine
Timpul a derapat
Nouă
cai şi-au înfipt aripile
În
sângele meu
Eu sunt absent
Am fugit să mă regăsesc
Într-o
altă sevă
Femeia
de aer
1
Am dus mâna uşor pe deasupra capului
Şi
aerul a luat înfăţişarea unei femei
Cu
mâini de aur şi părul de smoală.
Atunci am mai dus o dată mâna prin aer
Şi
am rupt o bucată de suflet
Pe
care am legat-o fundă
În
părul femeii cu trupul de aer.
Deodată din braţul meu au început să cadă
Cascade
luminoase
Pe
care femeia de aer le culegea în palmă
Şi
le lăsa să zboare păsări către suflet.
"O, Ranna, niciodată nu te-am presimţit
Atât
de frumoasă
Şi
niciodată n-am bănuit că te vei naşte
Din
visul meu ca dintr-o scoică."
O ameţeală de frunze uscate mi-a trecut prin vertebre
Şi
toţi au înţeles că numai sânul frumoasei Ranna m-a turburat
Aş
fi vrut ca sânul să fie un pian,
Dar
sânul era o algă,
Aş
fi vrut ca sânul să fie un munte sau un ocean,
Pe
care să-l închid în suflet ca într-un sertar,
Dar
sânul era de oglinzi.
Atunci am ridicat din inimă o sabie
Şi
am despicat tăcerea care urzea pânzele de in
Din
vocile noastre.
Deodată am cuprins-o în braţe şi am sărutat-o lung
Până
când toate pădurile s-au scurs prin sângele nostru.
2
Apele sunt mai verzi când cerbii se înfăşoară în oglinzi.
Din
oglinzi apele fug cu pădurea în braţe
Şi
înşiră şerpi pe la fiecare casă.
Ranna
cunoaşte şerpii după felul frunzelor
în
care inima se lasă adormită.
Eu sunt totdeauna pe aproape.
Mâinile mele simt când iubirea se apropie.
Un felinar a căzut pe o frunză.
Un
domn trece şi îl salută respectuos.
*
De
pe Blogul Ion Lazu: STIRI
Am
pus o placă memorială pentru poetul C. Nisipeanu, pe Bdul Ion Mihalache, nr.
331, S.I..
Alţi scriitori:
Radu Ionescu n. 1834 (m. 1872)
Ioana Petrescu n. 1906 (m. 1996)
Manole Auneanu, n. 1935
N. D. Fruntelată, n. 1946
Ana Selejan, n. 1946
Dana Dumitriu, m. 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu