Independența
justiției - concluzii scrise
Col.
(r) Marin Neacsu
02
August 2023
Despre independența justiției am tot auzit
vorbindu-se de 13 ani incoace de mi s-a acrit. Sintagma este de cele mai multe
ori folosită, de către magistrați sau cei care le fac jocul, atunci când unul
din ei e prins cu pantalonii în vine, află presa, sau mă rog, lumea, și toată
breasla dă fuga să îi ridice nădragii să nu se vadă rahatul din lenjeria intimă
a justițiarilor. Face un magistrat un accident de mașină soldat cu victime, sau
e prins cu șpagă, sau dă o decizie pe un caz politic și politizat, conform
instrucțiunilor de partid? Totul se sigilează, nu mai ai voie să faci referire
la caz pînă la finalizarea dosarului, adică până când se prescrie fapta și
astfel făptuitorul scapă cu lenjeria albită.
În plus, orice referire la caz se consideră atac la demnitatea, onoarea
bebelușului și implicit la independența justiției. Se dă o lege care încearcă
să mai domolească setea de averi acordate de instanțe sau de legi vădit
părtinitoare magistraților? Sare toată crema magistraturii în frunte cu C.C.R.
și declară că este lovită independența justiției și că vai, biata oarbă nu mai
vede pe cine trebuie să protejeze, societatea este în pericol.
Ce înseamnă însă independența justiției?
Se spune că „independența judiciară presupune că justiția trebuie să fie liberă
de orice influențe ale guvernului, parlamentului, sau a altor interese private.
Independența sistemului judiciar este esențială și importantă pentru ideea de
separare a puterilor în stat”.
Teoretic așa ar trebui să fie. Practic
însă nimic nu este mai legat de puterea legislativă și executivă decât puterea
judecătorească. În plus, corupția din societate, din lumea politică, din
sistemul de guvernare nu ar exista dacă însăși justiția nu ar adăposti,
încuraja și proteja acesată cangrenă. Argumente:
- Membrii C.C.R. sunt numiți de partide;
- Șefii instanțelor și instituțiilor
juridice sunt propuși, numiți, validați, dirijați de un președinte ales
politic, dirijat nu doar de clasa politică ci și de structuri străine nu doar
de justiție ca principiu ci și de interesele statului.
- Instituțiile juridice sunt conduse,
dirijate și instrumentează dosare conform instrucțiunilor primite de la
servicii de forță, cu care semnează protocoale secrete;
- Dosarele marilor capete politice se
soluționează sau păstrează la sertare până se prescrie fapta, după cum dictează
interesele de partid;
- Magistrații sunt mânjiți din cap până în
picioare iar când unii sau alții, magistrați sau guvernanți, ies din rând sau nu respectă
”regula” nescrisă a protecției bilaterale, se ajunge la șantaje pe față,
inter-instituțional, ca în cazul mult prea amânatelor decizii ale C.C.R. pe O.U.G. 59 sau Plx 244
și multe alte cazuri mai puțin cunoscute dar cu aceleași efecte.
Dovezi? Numai în ultima lună au fost date
de către diferite instanțe, decizii care
frizează nu doar ideea, noțiunea, principiul de justiție ci orice normă de bun
simț.
Șef Secție Tribunalul Constanța: O doamnă
judecător, șef al unei secții a Tribunalului Constanța este prinsă și
condamnată în primă instanță pentru că a primit mită de la un primar. Nu
contează prejudiciul, cauza judecată pe fond a primit decizie de condamnare.
Bineînțeles doamna judecător a fost suspendată, a făcut recurs până la
I.C.C.J., adică la madăr and fadăr al justiției române, care primind dosarul în 2021 l-a târât prin
sertare 2 ani până ce s-a îndeplinit termenul de prescriere a faptei. Drept
urmare I.C.C.J. a decis:
- „Constatarea încetării suspendării din
funcţia de judecător a doamnei judecător Jianu Corina Eugenia, începând cu data
rămânerii definitive a hotărârii referitoare la aceasta, respectiv 21.07.2023;
- Constatarea încetării suspendării din
funcţia de preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa,
începând cu data 25.07.2023.
- Repunerea în situaţia anterioară în privinţa
vechimii în funcţia de judecător pentru perioada cuprinsă între data
suspendării din funcţie a acesteia (29.11.2014) şi până la data repunerii
efective în funcţia de judecător, respectiv 21.07.2023.
- Repunerea în funcţia de conducere de
preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa începând cu data
de 25.07.2023 pentru restul de mandat neexercitat de 1 an, 4 luni şi 26 de
zile.
- Înaintarea măsurilor dispuse către
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii şi acordării
drepturilor băneşti cuvenite”, se arată în decizia secției pentru judecători a
C.S.M. de luni. Asta înseamnă
bineînțeles independența justiției.
Ala-bala
Portocala. Celebrul caz „Portocală” a fost rezolvat de aceeași I.C.C.J.
tot în spiritul JustiȚiei Române, adică prin apărarea libertății și
independenței... procurorilor corupți. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie au dispus, pe 21 iunie, achitarea fostului procuror şef al Serviciului
Teritorial Ploieşti din cadrul DNA, Lucian Onea, şi a fostului procuror D.N.A.
Mircea Negulescu. Fostul procuror DNA Mircea Negulescu, poreclit „Portocală”, a
fost achitat pentru infracțiunile de care era acuzat, respectiv de cercetare
abuzivă, inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă și
alte fapte. Judecătorii instanței de fond au stabilit că aceste fapte nu au
fost comise, așa cum apar în plângerile formulate de afaceristul Sebastian
Ghiță. Au fost comise altfel. Trăiască
independența Justiției!
„Ursul” păcălit de justiție. Dacă despre
cazurile de mai sus se poate spune că ”se justifică” cazul Gheorghe Ursu nu are
nicio șansă să fie acceptat/înțeles așa
cum l-au „rezolvat” trei tineri magistrați de la aceeași I.C.C.J., care au
decis că fapta nu există, că nu a existat pe timpul lui Ceaușescu nicio
confruntare sau antagonism între sistem și populație, iar modul în care au
acționat organele de cercetare penală, securitatea și lucrătorii din
penitenciare este folosit și astăzi în justiția și societatea română. Ca
urmare, foștii ofițeri de securitate Marian Pîrvulescu și Vasile Hodiș, dar și
fostul șef al Securității, Tudor Postelnicu (decedat) au fost declarați
nevinovați deși alte persoane au fost găsite vinovate și condamnate pentru
aceleași fapte. Colegul de celulă, care îl bătea la concurență cu agenții din
penitenciar nu a beneficiat de „circumstanțe” similare, în cazul lui nu s-a
spus, drept justificare, că „aceleași
metode sunt folosite și astăzi”.
Mă aștept ca și în cazul azilelor de
bătrâni, cei care au înfometat bătrînii și i-au ținut în condiții mizere prin
beciuri și spații insalubre, să
beneficieze de aceeași judecată și să fie exonerați pe motiv că aceleași metode
erau folosite și în lagărele de exterminare, deci nu e nimic nou sub soare.
Nici nu știi ce este mai absurd să afirmi/constați/
consfințești/legiferezi, că securitatea
a fost mama bună, sau că actualul sistem folosește aceleași metode și nu se ia
nicio măsură, totul se face cu îngăduința justiției, tinerii magistrați
consideră că este normal să fii ucis în bătaie în penitenciar?
Cazurile Elenei Udrea, Alinăi Bica, Ioanei
Băsescu, al lui Piedone și multe altele neaduse în fața opiniei publice pentru
că nu reprezintă „nume celebre”, nu sunt
altceva decât dovezi că în România Justiția este doar o vorbă în vânt,
„independența justiției” este o expresie cu ajutorul și în numele căreia
magistrații își fac de cap și fac ce vor ei, ce li se dictează, sau ce „trebuie”
pentru ca ei să își păstreze privilegiile, să își apere averile, libertatea și
să își facă efectiv de cap.
Și peste toate tronează C.C.R., această
Cosa Nostra a justiției române care amână fără nicio justificare (dacă nu cumva
incompetența poate fi considerată o justificare), decizii cruciale pentru
populația României până când guvernanții binevoiesc să înțeleagă că nu trebuie
să se lege de pensiile specialilor din
Justiție. Pentru a-și atinge scopul, magistrații sunt gata să sacrifice orice,
inclusiv securitatea și independența statului, existența acestuia, dirijând
loviturile și măsurile Plx 244 către militari așa cum au cerut C.S.M. și
asociațiile magistraților. Loviți-i pe militari, spun magistrații la un ison,
deciziile C.C.R. nu apără independența țării și armata, ci doar averile
magistraților. Și pentru că, așa cum
spunea și Păunescu în una din poeziile sale, „nu se-ajunge pân la gâtul
voievodului de țară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară”, s-a găsit și
un gornist să se bage ”amicus curiae”în ciorba Plx 244, dând ocazia
magistraților C.C.R. să îndrepte lovitura principală spre pensiile militare
exact așa cum s-a întâmplat în Decizia 900.
Dar pe cine mai interesează acuma amânunte
de acest gen, când dovada supremă a „Independenței Justiției” o constituie
cererea Curții de Apel Brașov care a solicitat Curții de Justiție a UE
instrucțiuni privind modul în care ar trebui
să soluționeze cazurile de prescriere
ale unor fapte prin care au fost prejudiciate fonduri europene, dacă
trebuie să aplice deciziile C.C.R. sau nu. Deci, magistrații români, cei care
când li se taxează pensiile se plâng că nu își pot exercita liber și
independent actul de justiție și că taxarea este un amestec în luarea
deciziilor, cer altora să le spună cum să soluționeze cazurile pe care EI trebuie să le rezolve independent și
neconstrâns, cerând voie să încalce Constituția României.
Asta nu e justiție, asta e bătaie de joc.
De azi încolo, astfel de solicitări se vor înmulți, pe diferite spețe, până
când Constituția va ajunge pe post de hârtie igienică prin azilele de bătrâni.
Bibliografie
web:
-
https://www.stiripesurse.ro/halucinantul-caz-al-judecatoarei-care-dadea-solutii-doar-pe-spaga-cutremur-in-justitia-din-romania_3004908.html
-
https://romania.europalibera.org/a/mircea-negulescu-portocala-a-fost-achitat/32469264.html
-
https://romania.europalibera.org/a/achitare-caz-ursu/32522927.html
-
https://www.juridice.ro/697060/cjue-c-107-23-ppu-lin-combaterea-fraudei-care-aduce-atingere-intereselor-financiare-ale-uniunii-europene-normele-nationale-privind-prescriptia-in-materie-penala-trebuie-sa-permita-o-prevenire-si.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu