STRĂINI
ÎN ȚARĂ STRĂINĂ
~*~
Cine
simte DORUL ȚĂRII, find pribeag prin alte state,
El
STRĂIN mi-o fi de-apururi în acea străinătate,
Cine
simte o ARSURĂ, când de țară se vorbește
Mai
în râs, mai pe la colțuri, și cea lume-l ocolește,
Cine
încă nu uitat-a dulcea LIMBĂ, românească,
Și
vorbi-va românește cu copiii ce-o să-i crească,
Cine
doarme-n miez de iarnă tot cu GÂNDUL la colinde,
La
cârnați și la sarmale și-atunci dorul mi-l CUPRINDE,
Cine-ar
vrea ACASĂ-mi fie de o mare sărbătoare,
La
BISERICĂ cu neamul, sărutând sfinte icoane,
Cine
încă mi-e cu gândul în a lui COPILĂRIE
Cu
mai alții copii de-o seamă în a jocului robie,
Cine
GUSTUL îl mai știe la frăguța din cărare
Și
în seri aude-mi încă POVESTINDU-I Maica Mare,
Cum
cândva, demult, odată,fostu-mi-a un Făt-Frumos
Și-o
Ileană Cosânzeană, și-un Balaur furios....
Și-ncă
dacă el, acela, de pe genele-i uscate
PICURA-VA
calde lacrimi care-mi sunt adevărare,
Apoi
el ROMÂN ÎMI MOARE orișiunde-ar fi în lume,
Și
în gându-i de pe urmă de-ar dori să se-MPERUNE
Cu
ȚĂRÂNA țării sale, ce pe el să mi-l UNEASCĂ,
Pentru
lunga cea vecie, cu-a lui țară, ROMÂNESCĂ,
Apoi
unul ca acesta MAI ROMÂN îmi e ca noi,
Ce
pe-aici, prin românime suntem vii, da-n suflet GOI.
*
Nu
tot CEREȚI țării ăstei, ca ea, dânsa, tot vă dea
Și
săraca-n a ei brațe ține-vă cât voi ați vrea,
Voi
să-i DAȚI din ce-i al vostru țării, Maică iubitoare,
Că
în poala ei vă ține, cât trăiți sub sfântul soare.
De
n-o ȚÍNEȚÍ voi în fală și de ea n-o să vă DOARĂ,
De-o
lăsați în VOIA sorții când necazuri o-nconjoară,
De
PLECAȚI prin lumea largă și pe-acol’ vă aciuiți
Lăsând
vatra ei săracă și pe noi mai CALICIȚI,
Apoi
când N-APOI vă-ntoaceți din acele alte părți,
Ea,
sărmana, poate fi-va, împărțită-n alte HĂRȚI.
~*~
23.08.2023
Mircea
Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu