Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 2024-2

 

MERE PADURETE 2024-2

 

Tu, și io, suntem îngerul păzitor al egalității, Mare paznic de far, de Mere pă durețe, cu tandrețe, noblețe și gentilețe, cu Vica și poale crețe, cu cipcă, în duminecă de clacă și horă la bunicul, Viorel, în ocol și șură, că-i clacă pentru muzicanți niște oameni botezați și responsabilizați. Cu Vica-s scufundat, în dragoste, de poveste, cu bună veste și lucru bun, lucru nebun de poveste și memoria nu ni scurtă, foarte scurtă. Îmi amintesc, în memoria celor de la Moisei și în amintirea, imemoriam, Vica, frumusețea și dragostea mea din Ciubăncuța, din drag de Ciubăncuța-Clujului, un sat de dincoace de Vultureni și de Dealul Clujului, de pe unde au mers, s-au preumblat carele Iancului spre Dealul Feleacului, că am un drag de România și de Maria, cu ciocârlia a lui foe verde, în verde albastru, din pstrimoniu cultural firesc, bisericesc, al nostru terestru. Noi dacă am ales, hai să nu ne mai mințim, că pe Vica am ales, nu mai te stresa, nu face stres, că nu mai avem, acum de ales, c-am ales. Poalele are cipcă no pe la poale o refăcută de petiș ca baba harnică și îndemânatică, cu aplecare, Vica care se silea să facă lucru curat și nu încurcat, că-i plăcea lui Vica lucru de mână să nu-l motroșască și facă de mântuială, fușărit. Ce făcea, făcea cu îndemânare muieresc, îngrijit, calculat, că era binecuvântat și Vica nu făcea lucru fără răbdare, ițit și grăbit, nici cu furca, țesutul pe lângă casă făcând mâncare pentru căsenii ei sau, când era chemată socăciță pe la nunți, îmormântări și botezuri, că și atunci, cu picioarele iuți, purtându-se ca sfârnelul și mâinile ei harnice, îndemânatice se descurca, gospodărește socăcea ca socăciță, bucătăreasă la obștea satului și nu era colofâsă de lăpădat în, nu lucra în sat contra bani, pe bani ci de plăcere din hărnicia ei sinceră și dezinteresată. Încă de fătucă, de fetiță cu părul împletit în două codițe ori în una ca o coada de cal se ducea Vica mândrețe de fată pe la Unirea, pe lângă Turda și fiind frumoasă și cruduță cum sunt unguroicele coperatoare, agriculoare o luau pe lângă ele la gătit la bucătărie și Vica se deprindea și cu gătitul și prețuită era și-n sat străin pe la Unirea, pe lângă Turda și nu se făcea de rușine Vica, că era ciubăncuțeana muierușcă de cinste. Pe acolo prea puțin lucra în hotar, ea ducând la lucrători la hotar, câmp în bidoane de lapte mâncare - la tractoriști, săpători, cosași, la cei care lucrau la fân, de uscau iarba. Tipule, Vica nu era o sclifostă ca gospodină, gătea mai ales că țărancă era universală ca tractorul universal, cu caii putere. Mulți chiar aiasta nu înțelegeau, ce vreți? Avea protocolele ei de țărancă, cuminte ascuțită.

- Sunt alte vremuri azi cu mult mai catastrofale care ne pasc.

- Ce catrastofă ne paște? Unde ni calitatea vieții ca pe vremea lui Ceaușescu și Vremea lui Vica? Încătro facem excuria sufletească fascinată pitorească, cu toropeala ființii Danielei Zeica Buzura care se pune în scenă și are mize, ecuații și reacții sociale pe pârleaz ca Prâslea cel voinic cu Merele de aur/pădurețe că de ce să disprețuiești iluzia mere pădurețe, inteligența diamantelor artificial natural cu autenticul lui Aurel Bălășescu ori ce ni o nereușită din operaomnia lui Daniel Zeica de  binecuvântare, că înspre ce trecem grozav doamnă de la Mic Dejun, cu un campion care-i teleportarea spre cunoașterea a noi înșine, cu metoada lui Eminescu corect geniu infinit apropiat absolut de obiect, de Dumnezeu de la început sfânt, cu susținere și fericire, cu iubire în confort cu performanță și românească conștiință? Eu scriind mă simt discret și grozav. Doar după ce-ai făcut rău, culme să exclami: -"Îmi pare rău, te-am iubit?!"/ N-am vrut naibii ce să fac? Nu-i de vină Dumnezeu, dar de Dumnezeu și nu de dracu, de Mamona, de Lucifer înjurăm. Care ni explicația? Nu vezi Blestem al pământului, în blestemul iubirii- Ioan de Liviu Rebreanu cearta popii Belciug cu a învățătorului Herdelea. Ce tradiție? Că la mine când, în Mere pădurețe Petru Ferghete învățător e trimis pe front se ceartă notaru de ungur cu jandarul de ungur cu pană și din cauza lui Leontina, nevasta faină a învățătorului Petru și pentru asta Petru dascalul e trimis pe front unde și moare după un an 1915. Chiar dacă moare pe front de ciumă tot ca erou moare unchiul Petru Ferghete, fratele bunicului care-n Sâmpetru e bătut de notar și de jandarul de ungur, că el preda în limba română, deși legea Apony, în 19o7, îi înterzicea. Sunt încrezut, că ai profesiunea de credință, cu coștiință, că crezi și ai crezut în mere pădurețe și mereu, mereu, în suflet cu Dumnezeu, în mine, că tu men Ben care n-a cedat continuând să credă, în mine, așa ce să comentez, Ben și ce să zic mai departe men, la nesfârșit că te înghesuiam cu vorbe aiurit, uneori veșnic fără noimă, dar tu mă contrazici mereu sustinând la nesfârșit, că-ți place cum scriu, cum mă exprim, genul, cum de fapt sunt inedit, original, cum zice și scumpul Mihail Duțescu care zice în scrisul românesc (revistă a uniunii scriitorilor), zice cu suflet, în cuget firesc românesc, zice cu mâna pe inimă zice din suflet, zice că-s original, nu-i așa Drept Dumnezeu? Corespuzătoare sunt niște texte a lui Daniel Criste-Enache ca Ianche și tache, scrisoare perdută, în artă pictată și melodie preferată, adorată. Să facem din România nu o dată mai bună, ci de 100 de ori mai bună, că pentru aiasta avem esența, conștiința și știința de a exista o sumă, om bun, Ben și men Drept Cristos frumos, sănătos, luminos și suflet frumos, făt-frumos! Ești unic și specific, cu cu profilitate, real, rațional, în realitate, cât mai verde cu undă verde. Mecanismele de la sine nu rezolvă slavă și laudă, laudă de zestre e asumarea noastră energetică, că cu toți ne asumăm predilictăți, cu responsabilități rezumat la a fi harnici ca să fim buni praznici (dacă mucești, trudești mânci și trăiești, cum zice divin și Darwin mai catolici și ca papa, ca buni, practici si fizic pragmatici și dialectic, că fără mișcare ești pierdut, mort și știi că pe tine poți conta, că nu-s prescripțiile de pe ambalaj, prospectul ce dă niște utile indicații, din socio-umane ecuații. Ești  mega, alfa, beta magna cum laude cu meritrocrație laudator temporis acti.

IAI IDEEA TRĂSNITĂ

~*~

Uneori ce scriu: scânteri, fărămițări-firimituri de idei fără noimă-fără sens,

tu avid le iei ca idei, din univers le iei ca scriitor divin din univers/viceversa, din abis, le iai din zbor, cu aripile de vultur golaș transilvan, someșan și eminescian le iai cu aripile întinse-n zbor și le dăruiești orbitor spre desfătare

și, în binecuvântare pro pace, liturghie, în lanul de spice,

semănătură, hrană, Mană cerească-n mâine, desăvârșire,

că cea mai bună țară, de veste și zână bună e aici luminița și arici pogonici, în fericire iubitor a tuturor, carpatic, monumental mioritic ca materie primă o iai ideea trăsnită, de seamă, pentru narațiunea ca să-i dai noblețe iei ideea, în Mere pădurețe/e vina mea că scriu, pentru  prestigiu cu mândrie și cu orgoliu scriu pe cont propiu!? Scriu snob și orb ori din aventură cu aură și nimb?

~*~

 

Te lași în seama acestor trăiri, prin priviri, prin parfumuri și mișcări, surprize și aventuri, val-vârtejuri, conjurații și bio-combinații, biochimii cu principii de biblii, cu socio-ecuații, cu ce ai actual, național-universal, că sunt ale mele revelații. Datoritâ ție zbor cu aripile mele pe scut și sub scut. Durere, dar o duc pe piciare suferind pentru adevăr, dar și scriind ca păstorul blànd, iubind și profund, pe melodia pildelor lui adevărate, satifăcut că-ascult, că lumea care-l însoțea, în puste ca pe Ion înainte-mergător, ca tine Ben, crucial ești un supravețuitor, cu brațele aripi, în divin și în abis, un om absolut a două lumi, a două culturi, men As. Nu te stresa, că-i în regulă. Ținuta, îți vine mănușă și ești un domn bine. Ești fin și, sclipitor și, chiar și lucu îți vine bine ca unui om-domn bine, ești pe barba ta îngrijit, că ești smart-artist și pari altruist, optimist, ești om cu ținută, cum am mai zis pare se, și cu viața ca in Coșbuc; e o luptă și deci te luptă, în continuare, binecuvântare, că ești un domn bine, un tip Iancu din poveste. Ai o bucurie care se ridică la cer, care-i bucuria de Romània, care are probleme care contează. Eu cred în tine, Ben și în voi, prieteni de pretutini, cu poveste Mere pădurețe, de oțet, licoare îmbătătoare și învioarătoare care prin lecturare te face din țânc, fițingău și apoi om mare, cu cea mai bună de pe orizontală, pe verticală, binecuvântare cu cea mai bună, maistră, lucrare. Bată-vă norocul și sănătatea, ca peste tot Donul savaot viață îmelșugată, cu cornul, abundenței peste tot nealcoș și temerar cu har și extraordinar ca un general, național-monumental, universal-homo sapiens, rug aprins în sens, cu sens, în univers.

- Ce facem e un trend?

- E o nebunie, în Românie, cu formulă chmică de omenie de foto-.(cremă de foto protecție). Mă pot da cu ea pe chelie, e pentru pele sensibilă, că și eu sunt ca un copil, că-i alt soare, nu ca pe vremea copilărie noastre,t u știai amicule tinere phonex? Nu știam câte învățăm într-o viață de om că ciocolata kinder e ce-i în alb și negru (nu, metaforic ca Fănuș Negu, chiar dacă-l contram, nu știu de ce zicând, că-i un plagiator Eugen Barbu, deși e în felul lui, cum și eu uneori drept Dumneze mă joc brav, râs și turcă ca Don Quijote luptându-se cu morile de vânt (care-i prețul iubirii adevărate, când rămâi fără replică?) Va fi veni ploae cu bulbuci, zice bravos Busu, Florin Busuioc, da cel pe care-l știți ca actor, cu plăcere vinovată, că a mâncat biban și focace... (eu, a ce?). A intrat la Facultate după cinci examene la teatru, ceva de genul ăsta. A jucat remi cu familia. Nu-mi plăcea că fumam ca Truman în facultate. Multi aveam cult pentru tutun ca tata, ca Dragomir, că eu atunci am dato-n bară, că eram un pârlit. Eu niciodată nu voi mânca greieri cosași, râme, ...mai zicea Busu, Gică, Gheorghe Hagi, fotbalist, așa cum zicea:

- "Fotbalul a fost viața mea". În Aghireș-Fabrici, la terenul de fotbal jucam și eu cum jucau și colegii mei.

- Salut Pavele! Te bucuri de avantajele unui program de loialitate chiar si cu cartela ta OrangePrePay. Cu Orange Phone Credit, la fiecare reincarcare de minim 6 euro credit, vei acumula credit pe care il vei putea folosi la cumpararea unui telefon; cu cat valoarea reincarcata va fi mai mare, cu atat vei fi mai aproape de telefonul dorit! Afla cum iti poti modifica preferintele de prelucrare a datelor personale pe...

- Si am aflat ca si astia sunt niște mincinoși ca politicienii care-s viceversa, că or omite, promite mereu, că-i face, că-i drege, dar nici cel care promite, nu crede în prisiune, în ce promite. Că-s ca naiba, nu se țin de cuvânt. promit, dar nu cred nici ei în realizarea promisiunii. Îmi mențin echilibru, între muncă și ce am de gând.

- Beneficiile din optiunea ta de 5 euro credit expira maine. Nu uita sa reincarci cu o optiune pana la aceasta data. Cum reincarci simplu si rapid? Intra in contul My Orange si plateste cu cardul bancar.

- Tu, poț o face pilates, tu n-ai fost însărcinat, dar Ming a fost lăsată groasă. Maja  a jucat, în filmul..., nu i-am reținut titlul, câ-s mare prost și de m-ar face, un altul, m-aș supăra/nu crezi bre maistre?

- Ca să înțeleg ce anume, că tu ca Eminescu, ai un renume ca mâțul.

- Care are pe el, căpușă pentru a-mi da de lucru ca veterinar/ specialist, în domeniul animale domestice pentru care am domnule mare grijă și-i OK, că am/nu nevoie de imaginație sau multă știință de medicină veterinară și să-mi iasă rezultate și auzi tu să mă mândresc, fiind drăguț și nu răruț fără a mă scoroji fabulos ca-n literatura lui Fănuș Neagu, era imbatabil fabulos, hiperbolic boreal. Cu Busu, Florin Busuioc era altfel, dar și el și nu în ultimul moment era om bun ca om și nu doar la televizor, ci și actor, având vorba el/ un altul ca Șurubel de la vorbește lumea ca e scos în oraș, însă Busu pe lângă Meteo comentează cu strălucire și tenul cu strălucire și cu expresie și foarte potent, cu rutina de dimineață cum spune și Lili și Ozana specialista.

- Se pricepe în cosmetică?

- "Pe cine nu lași să se pensioneze, nu te lasă să trăiești," zice și Busu nu-așa zice în tri pași, zice artist în funcție de nevoaie, anevoaie într-un cadru foarte frumos cu aspect, cu multe așteptări, multe de la Daiana.

- Oare ce-i dulce acrișor la Vica?

- Tu, unde ești la spartul târgulu/la târgu de carte ca Lucian Gruia, criticul, nepotul care-l avea la Cluj pe Bazil Gruia, unchiul advocat, poetul cu versuri clasice și poeme, în versuri ca Lucian Blaga, cu vis măreț, cum era și mangalița, ca mangalița/ inginerul Mircea Tamaș din Nicula, cu fermă, zoo de porci, cu beneficii și cel care a sărit peste cal, de la Direcția agricolă de la casa agronomului de pe strada fagului tocmai la Câțcău instruindu-ne pentru APIA, INCREDIBIL, dar adevărat impecabil, mai multe zile fiind aici făcând naveta cu Ionuț Pop care, tot în Câțcău având la azil pe mamă-sa, în această frumoasă comună ca-n Recea fiind și azil de bătrâni de aici fiind și inginerul Mureșan Ionuț de la APIA Dej, aici în Dej făcând de acasă, din Câțcău ca om care de 3 ani lucrând, în sistem, cu revendicări ca tu în Australia cu portofoliul limbii române, materne și cu îndemână ca un Eminescu și tânaru care accidentează intenționat, în Râmnicu-Vâlcea intenționat având, un conflict agresiv, cu tentativă de omor, că era prostit ca un prostituat bolund, c- avea tânărul proaspat sostit ca un prost băgând pe mulți, nu la bal ca pal și Hal, ci în spital direct din strada orașului manevra orbitor ca scriitoru Mircea Cărtărescu, un cutarescu simpatic a literaturi, dar ca român doar nominalizat la premiul Nobel, că bolundu furios ca taurul pornit asupra toreadorului în Spania, că era un rău bolundul cu mașina parcă ținea serenadă ca Romeo Juletei la Verona/iar Avram Iancu, în micul Abrud unde și Mircea a fost ca la Prundul Bârgăului, la casa copilui, unde mergeam în vacanțe să-l aduc, cum i-am fost promis, ca pe timpul vacanțelor, că îl aduc acasă în Aghireș-Fabrici, satul natal a lui Puiu Sotelecan Vasile, învățător strălucit. Veștile-mi sunt amestecate, cu promisiuni de viață facute de cine nu te aștepți cum zice Neti Sandu, cel cu zodiile de la PROTV, că cineva-i cu cheltuielile făcute de cine nu te aștepți, dar viața se îmbârligă, că e cu încărcătură emoțională, că se fac cheltuieli publice, cu nereguli dibuite ca la Vâlcu primarul Slatinei de pe acolo din apropiere era și gorjeanu Matei Constantin coleg de pus pe rană și din Matei era alt coleg Platon Ioan care a ajuns în Telciu ca zootehnist, deși singur la părinți parcă venind ca inginer zootehnist la primărie Telciu, nu că de aici ar fi și Dumitru Lăcătuș zidar muncitor universal cu curaj și cinste pentru femei-sa. Platon și-a lăsat părinții să se prăpădească, în singurătate, făra a avea cine le da un pahar de apă, de parcă nu pe el Dumnezeu l-a repartizat, să le dea la nevoie un pahar de apă.

- Frate Benule, Ești albina noastră literară ( pe vremuri era și o revistă literară -Albina -) tare mult și din suflet doresc să-ți mulțumesc Benule, pentru tot ce faci pentru acest neam al românilor dornici de ARTE, și desigur între ei fiind și eu. Redarea cititorilor nostrii a versurilor mitologice  -Venus și Adonis, e tocmai o ferestruică prin care vedem trecutul și iubirea omenirii pentru copii ca drept viitor, și nu ce vedem azi cu aceste ucideri ce se vor legal aprobate. E ceva de necrezut. MULȚUMESC DIN INIMĂ AȘA CA ÎNTOTDEAUNA. Cu mult drag și aleasă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Cu toata dragostea si fratia mea,

- Și numai pentru a face un pas, omul are nevoie de un imbold lăuntric, de un scop, de un îndemn.

- În popor există credința că odată cu Înălțarea Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți. Mulţumim pentru mesaj; confirmăm primirea. Jucăm, pasăm? Că ce nu-ți trebuie, ce urci în pod, că milităria o cobori din pod la apelul de seară. Tu, iei taurul de coarne, că tu nu tai iarbă, frunze, la câini. Că tu răspuzi de Mere pădurețe muncind din greu, mereu, cu stres și cheltuieli, cu faptul că trăiești, să asuzi, să transpiri, să fii fesabil, să vii cu optimizare, să ostenești pentru nișe cu planuri naționale, că tu canalizezi narațiunea cu pretenții; bucuros și voinicos altruist ca om-artist ca artist-om. Dacă mă străduiesc firesc să fac lui Dumnezeu pe plac, dar aud că și dragostea trece prin stomac și atunci cu astfel de coarne, canone Doamne, Doamne, eu ce să mă fac, că dacă Dumneze mi-a crescut coarne, că eu e musai să le port cu onoare și cinste.

- Am evoluat.

- Nu-s eu atât de important să se facă, un film după mine, zice modest Busu, Busuioc. Sper, că întrebări ca aiestea nu te omoară, chiar dacă nu-s comode, că nu-s finuțe, șlefuite, că-s originale ca tocurile cui poartă pantofi, cu tocuri pe platforme, dar Teo Roz e perfectă, cu burtică (în serialul Clanul burta nu i s-a observat, dar are și carismă, e simpatică, ce mai zici ca să-ți stea bine pe colmea artistică. Ii scoasă bine talia, în evidență?) Mai jucăm, mai pasăm în Mere pădurețe?

- Cabal e cu chef de viață.

- Cine a trăit și mai trăiește degeaba? Miron aiesta din Sâmpetru/pardon că eu îs sâcăitor și bla, bla îi telefonez ca Eva, că era surdă era cu:

- "Alo, Alo ca la munte o vreme caldă, cu capra negră sărind de pe o stâncă, pe stâncă ca să coboare-n vale, ca să se adape." Ca un bărbat agresor care atacă o femeie-n stradă pentru că îi grijește copiii care s-a cerut la femeie, dar polițistu bandit contra umanității ca stalinistul bolșevic Putin un pornit, turbat contra tuturora... Mai se face și peteici, că unii au pitici în cap, în materia cenușie/în intestine, că și mațele pestrițe zice-se, c-ar fi  al doilea creier, dar ce zic ca Anțe-panțe bolundu, trage cu tunu ca Putin și pușcă la oameni, dar AnțePanțe, cu fițe gen, pușcă men la rațe și figură de ceară, mănâncă la mațe? Ce, se Atacă și în Australia și se fură bijuterii, că nu-i așa și în Belgorod  și rușii atacă tot la euro, în Rusia atacă, fac incursiune nemulțumiți de șmecheria nebunească și nemernică a lui Putin stroșitul, ei fiind opusul, deși mercenari-antihrisști, soldați a lui Dumnezeu, probinelui și a bunăcuvinței, nu-i așa bravule române?

- La noi sunt multe lucruri exagerat de acrabile.

- Coranul ne învață să ne îmbunătățim viața și să mergem înainte, din film aflu din ce film aflu, că nu din koran citesc? Când era să-mi cumpăr coranul n-am făcut-o și am pierdut, scumpule ocazia și altă ocazie, nu s-a mai ivit; (aflu din filmul Don Matteo). Se îndrugă povești incredibile, se îndrugă basme, fantezii și totul se pierde, în neant, că se dă pasărea din mână pe cea din gard, că gardu pe dinafară vorba lui George Arion și pe dinăuntru e stăpân al naibii, leopardul, dragonul din zodiacul chinez. Pe undeva e nasturele de la haina/ paltonul criminalului - ce explicație ai pentru teribila socio-ecuație Getge Arion, romancier de romane polițiste ca Haralamb Zincă? Că nu-s într-o dungă.

- Mai am și eu o părere, din principiu? Românismul meu e legat de limba română care nu înseamnă doar limbaj, ci o matrice complexă culturală în care încap emoțiile, reacțiile în fața necunoscutului sau a pericolului, valorile în care am crescut și pe care am încercat să le dau mai departe, lecția frumuseții prin simplitate pe care am primit-o de la părinți, încap toate obiceiurile bune și rele. Limba română e zestre și identitate, cordonul ombilical cu spațiul natal care oricât de departe ai fi, te ține ancorat în pământul tău.

- Omule, omul nu întodeauna e consola, că apatic își pierde, e avoid atat de speranță cat și de credință și se îndoiește de sine, deși n-ar trebui să se îndoiască, dar se leapădă de tot ce-i sfânt și nu c-ar vrea el dar e lipsit, văduvit de pofta de a fi, că parcă nici să trăiască ar vrea, natura parcă luându-toată forța, toată energia și e frânt, epuizat, fără nici o putere, fără nici un chef. Și mă afund iar în cuvinte, dar chiar și ele au ajuns la sfârșit. Nu e doar un pic halucinant, că-n vest est eu bravule sunt, modest artist.

- Alții-s cu traficanți de emigranți nu doar cu trafic de droguri, iar alții sunt îngropați de propriile canalizări săpate, că sapi groapa altuia și cazi tu în ea (ești cumva prost cu așa performanță?).

- Când, de ce nu azi mi se împlinesc visele, Ionica?

- Dragă Prietene PAVEL, ești la înălțimea scrisului românesc, subiect și predicat, cum zici adeseori. Citesc cu drag scrierile frăției tale. M-am întristat de acea durere de picioare, căci același necaz mă apasă și pe mine. Să ai grijă de tine dragă Pavele, căci  Doamne ce sfinte ne sunt și acestea., dăruite de mâinile lui Dumnezeu, Olarul Omenirii! Gepianu

-  Dragă doamnă Melania Rusu, ce mai faceți, nu-mi scrieți nimic, cum m-ați obișnuit și hop, cățelul șchiop de Farago ori Zdreanță a lui Tudor Arghezi, în drept de a fi zi de zi, cu Fuego în drag de România și Vica, draga de ea și draga mea cu dovada de decență, că mă înteresează și pentru mine contează, cuvantul dumneavoastră, că iș are sensul să-mi fac o imagine, ce mai faceți, veritabilă, iubire pe verticală, ce întâmpinați și cum o duceți cumva cu sănătatea?: cu dificultăți ca toți cu ostinență ca cei botezați, ca cei responsabilizați de adevăr și de viață cu aptitudini precare de... (ce-i aici stare de încântare serios, cu șanse de investire excrocă că Bodea va fi cu premierii printre premierii României, va rămânea, în istorie cu influiența de Luceafăr, cu acea una la părinți ciordită de corupți, de unde din ce postură morală, din șușoteală aflu (asta e impresia prostă și a lui Ponta, cu șușătela lor de Farfuride/ Dandanache, cum se spune la ziar, în presă ca esență Caragiale caragialesc cu mofturi de moftangii și crai de curte veche de Matwiu Caragiale, amiabilă stroșală de a lor amiabilă ca Șoșocă, senatoarea curat-murdară esterică, în parlament și în Senat obraznică, necioplită, dar ce să spun, tovarâși?) de natură și de aventură dubioasă că, ca femeie frumoasă Vica îi cunoaște pe politicienii buricoși, făloși și mincinoși, că domnii politicuenii plagiază, fac anțe panțe, că etică n-au, călcând moral pe bec, cu plagiat, cu comisia de etică de partea lor, cu toți ce vreți, jonglnd ca Eva cu plagiat, cu mărul discordiei din Raiul România ostilând cu armonia și omenia care cu drept se evocă impostura de doi bani, ceapă digerată, cu de plagiat, circ intelectual glongozola, că dumnealor beneficiază prin abuz de avantaje/ce mama draculu! ca stăpânii, ciocoii vechi și ciocoii noi, de Nicolae Filimon și Păturică... cu încurajări, curaj viciat de plagiat, de spărgători de bănci, da ce vrei, că tu, blegule PAUL a lu Parizianu, din Delirul profund viciat de dihotomie, lanț a slăbiciunii, lanț ce o au cei mai fetizi, putrezi conducători, pești împuțiți la cap și mortali prin grevă, necurățiți de la coadă, că peștii aieștea de comedie social- umană de la coadă nu se aută curăță, nu-s dau demisia, din funcții, cum zicea colegul meu din Cășei, măritat cu Ani din rațiuni politice la Banetu și Elena Mureșan, în Recea-Crustur, el Ghiță că mortăciunile puturoase nu-s curățiți ca pești Bluieri, nu-s curățiți ca pești împuțiți de la cap, nu-s curățiți de la coadă mama lor de împuțiți, ca politicieni că și instanța îi condamnă insenifiant, îi condamnă fir-ar să fie, îi condamnă, ca ca maca, rahat, cu suspendare! Fără educație, fără talent viața mea, dragilor, dragoste și dor, viața mea e adevăr, că cu adevăr vă supun vouă ca Miron și Crustos, un luminos generos și frumos Fat-Frumos sănătos. Ceva e și aiasta-i baiul, că tăcerea nu-s cuvinte la masa negocierii, Melania Rusu, ca-s conștient că trebuie să-mi spui cu rațiune, cu înțelepciune: ce mai faci? Te rog, nu mă fierbe cu vorbe, verbe-proverbe ca-n Morimeții/Las Fierbinți? Tăcerea nu-i politețe, nici noblețe nici în Mere pădurețe.

- Voi cu toți sfântă treime a sfintei românimi, Servus! Ce-i cu Melania, că mă îngrijorează, că nobila doamnă a poeziei, pentru, cu, nu mi-o mai scris neaoș, cum de obicei scrie îngrijit și cinaș, românește, rug aprins a românismului eminescian, cu graiul ei bănățea doinit, în hore și doină de pomină și de lumină lină, de lele, lele, Floare dă-mi să beau moare, că capul rău mă doare (de fapt, drept Dumnezeu eu sufăr de durere de picioare și de anevoiasă deplasare, cu crâșnirea din dinți de durere, de astfel de binecuvântare, că tare rău picioarele mă doare!). În drum spre prietenii inimii, vin dragă Gipianu, Ioan Miclău, cu ce-ț alină durerea cuplită de picioare, dragule?

REZONARE,ÎN NEUITARE

~*~

Cu o groază de probleme care ca om le am n-am cum să înfloresc firesc pentru că pro-rod ca să stare spiritual renasc național, în propriu-mi și pentru propriul norod,

când divin suspin, transpir, mă mă aventur și respir ca, firesc, cerescu a lui Vica trandafir,

cu sămanătură de mândrie și, cu proaspătă humă, bucurie, de adevărata și autentica valoare, parfum de Românie, cu adevărată culoare,

cu anumite probleme mă privesc omenec,

mă dolojesc, cu senin și blajin ca la paștile blajinilor, în rostul lor, cu iubire pe verticală-rânduială ca-n filme destin nostim, făurit de Iuliana Marciuc sublim,

că scumpule, în durere și tristețe, cu mere pădurețe am supețe, în ștință și noblețe, că-n tot am răsfețe mărețe cu mari bucurii, cu, de dragoste și dor,

că Mesia iubirii, îmi da să am dor la marginea mării, că nu știu de ce, nu știu de ce cogito ergo sum prin mesia iubirii și a durerii

ce-mi asum cogito ergo sum

ca să exist ca artist fudul și nu deștrept destul, dar altruist și optimist,

în drept Dumnezeu, ca fericit iubit să fiu și eu pretutindeni,

că eu ca scriitor sunt, cu lucruri, în sens bun  de sfinte Paști, a cuvântului, moș Crăcin,

de om bun-Hristos-luminos,

că mi-a șoptit o viorea, mi-a șoptit, minunea

în viața mea, de drag, în făinoșag,

cu Vica pe al casei prag

și, împrejur cu tei înfloriți, în ciudă, că-mi cade tensiunea, și-mi creștre diabetul și, în palpitații, aritmie la inima

care-mi desleagă, emoțional în lumea întreagă, îmi deslegă inima, limba-mi dezleagă,

îmi reânvie cuvântul care sparge tipare, dând apă, în izvoare pentru sete la căprioare, belșug, în apă și ierburi pentru înfometare,

la pași pernă moale, la dorul inimii, astâmpărare, pentru dor și amor de zimbru, pentru Eminescu poet, geniu și de iz de profet, că mă remușcă și mă pune, în mișcare, cu natura, Dumnezeul care independent mă poate face și neglijent și imprudent de mare, că din inimă facem, că facem să fim, că suntem ca țară și neam orice, liturghie, în spice,

eu răspunzând de mine și, Dan Pavăloiu, în natură și aventură,

cu adevărul, în strălucire în arătură ca-n fim ce-și imaginează preamult ca să-ți faci ca Ceaușecu, un cult de lucru și de conducător bun ca România-n bucate ca Păunescu cu vervă, viralitate, în vorbe superbe, proverbe

ca George Zanfir om cu nai de aur, c-avea cu el tot ce avea mai cu făinoșag, cu tot ce i-a fost mai drag, în forma de exemplificare și extraordinar, în exprimare, de cântare și de binecuvântare, în Gâiești, cu rezonare, Zanfir, în neuitare trăiește românește, cu propriul nai trăiește ca-n rai, trăiește, în culori de liniște și, de grai de plai.

~*~

Pe cine nu lași să moară nu te lăsă să trăiești, că faci bine și rău primești ca-n durere, să te prăpădești încărcat de istorie! Vica mă bucură pentr-o floare, că și viața cu Vica mi cu lună și cu soare, cu minuni cerești și omenești, de povești și când lacrimile ne îneacă și din greu ostenești, drept Dumnezeu, cu minuni cerești și minuni comediești, omenești și de povești ca-n povești. Scoți și mielul din cuptor și senin îl stropești cu vin și-l împodobești cu buruieni, bucătărești flori, comori... Cine o pus coada la prune și o scos naiba, zama din ea? Cine pune ban pe ban ca să-și cumpere oltean, cazan transilvan, că românul și în oaș, își partă portul, ca-așa poartă neamul meu, DreptDumnezeu? Când, de ce nu azi mi se împlinesc visele?

- Ar fi prea usor. Frumusetea vietii e atunci cand visezi. Tu esti in mijlocul acestui vis.

- Urmează o noapte cu înorări, că un prost ca toți proștii vrea să încojoare pământul cu o funie și înconjoară pământul, da, cât timp nu moare nimeni e OK, e bine, bre, maistre men Ben, și, cu mult respect mai urmează o zi de grevă și cu frământare socială, în băi de mulțime și Iohannis debitează încă prostii, dodii, aiureli/muțeli.

- Alții-s cu traficanți de emigranți, nu doar cu trafic de droguri, iar alții sunt îngropați de propriile canalizari săpate, că asa cum spuneai; sapi groapa altuia și cazi tu în ea (ești cumva prost, cu așa performanță?).

- Rămâi fără cuvinte, în fața prostiei, cu emoția momentului, ești fermecat pe altarul soarelui/cuvàntului, de ziua înălțârii Domnului, ziuă de pace Domnului, Drept Dumnezeu. Ești neglijent și mori de acest impediment, accident, c-așa se cuvine, că domnia și prostia e de poveste și se plătește, că nu mori flețule, c-ai avea inteligență în propria-ți lucrare. Bârfește, prostește cu vàrf și îndesat, trufaș diferent și indiferent, dezinteresat putând da și ortul popii din propia-ți indiferență și propria prostie, neglijență fi-ar să fie! Și eșecul face parte din reușită, doctor de bine, Ben? Asta ce ne arată nouă corect, infinit apropiat de obiect, dar nu știu dacă mai e dacă mori ca învățătură, dacă mai e cine să învețe ca Stan-Pățitul, că dacă nu ești bine la cap...

- Ce absolut e înfiorător să te doară și să nu poți umbla, important fiind să mergem mai departe, să mergem pionerește, fără dureri, șoimărește și tot înainte pionerește ca să ne demonstrăm calitatea de oameni.

- Uneori intenționat scârbit, cu doză de nebunie îmi încurc, încurc ițele exprimării și ancheta, analiza ca știrea să fie mai atractivă, mai de onoare, cu licență poetică, incredibil ca Noe pe propia pe Arcă-i sexy, cu suflu și răsuflu pur și simplu suficient de convingător. Pe tine ca vântul cam nervos ce consistent te preocupă, cum vântul la noi dă buznă în toată provincia România ca să o irite, ca să cânte la noi și la noi privighetoarea și bolundatic și nebună ciocârlia, cu Ion și Măria cu după noi potopul politic, vraiște, cu derizoriu, în culori de neliniște?

- Rareș Pescariu e grozav, bravo!

- Cum nu-nimic, că suntem ca nimeni și pe nicăieri prostiți de tolomaci pe care nu-i mai înteresează, că tu suferi, că nu mânci și cu neputința deplasării, tu, și casa ți-o strici. În eros, cu formulă eu la ce-s mai bun, nebun, că nu-s bun de nimic, nici ca flendură în natură și aventură, nuci cu chinezeasca picătură, cu zâmbuc pe coastă la Dunescu/laMircea lui Dărăbuc, singur cuc, peziș și de-a curmeziș, pe coastă la brădet naiv și poet.

- Rezonare in neuitare.

- Tu, nu reduci în capacitate, compatibilitatea cilindrică și ești incredibil, dar adevărat, un minunat, un om adevărat care, ca un om pur sânge nu m-ai subestimat, om cu bun simț și cu bun gust-mare artist, un genial altruist optimist, în limba română ești de discutat, de povești estimat. Îi fi necruțător, dar nu cu mine ca scriitor iubitor generos, în ce privește binele ca Hristos și minte brici ca un bic, minte luminată, vie și ageră ca înflorită primăvară. Sunt prins între ciocan și ca om între oameni și pentru oameni, că-s om dintre oameni, sunt om ca oamenii de acasă și de pretutindeni, un pretutindeni de prieteni (dacă-s pretenții și restricții în pandemii din principii, din principii de, din Biblii, că nu-s om de afaceri, că nu mă pricep la prostii/porcării, doar cu jocuri și jucării, șmecherii/sfârnării ca ce-i politruci pișcheri...).

- Mulțumesc! Mulțam fain prieten drag pentru mângâierea care mi-o aduci, îmburde-te Dumnezeu în Rai Pavaluț! Prieten drag, cu făinoșag privilegiat de Dumneze cu drag și sentimente nobile, gură de aur, Servus!

- Asta-i, să te însănătoșești și să mă însoțești ca să-ți spun, om bun, da, să-ți spun:-"Cine ești", om de veste bună, om de povești, fiind bine, să mă cunoști, cum îți închipuiești" (cu cine te asemeni, te aduni).

- Am inceput sa vorbesc ca tine: Ești un special național, că te zbați emoțional, că ce faci e meto colosal cu umor și dor declinat, diamant înclinat ca turnul din Pisa, cu instabilitate, în figurație la Barbierul din Sevila.

- Incredibil, tot timpul cu har și legendar sari peste cal, ca să ieși din banal și ești, colosal, monumental ești ca tine/mine, rămâi bine stăpân pe limba română de care, cu note înalte, visând la trofee ca faru și cu Cartea Oltului, cu secetă și apa evaporată. Nu mi-ai spus ce ai mai făcut drept Dumnezeu, decând a început, când Domnia sa ce a zis, a făcut, priceput cu Aron Pumnu, incrrdibil ca Eminescu visau în roz și chestia nu-i cu scor și realizezi cu pricepere, dragoste și dor dându-te rostogol. Roxana tu ai ieșit din găuace ca scorpion, campion, la micul Dejun la micul dejun cu Daniela Zeica Buzura. dându-ți, acordul.

- Eu daca as fi doamna Buzura ti-as lua un interviu. Sa patrunda in misterul Merelor tale padurete.

- Frumos !

- TELEGRAME de Ben Todica, versuri PAULA ROMANESCU - Un videofotocliprecitare montaj la versurile poetului dupa originalele versuri: "Litere II" de Paula ROMANESCU ~*~ Soarta cǎrţii / Greu de lansat o carte optimistă, / Dar de vândut apoi, ce sǎ mai zic! / Oricum lumea aceasta-i mult prea tristă. / De ce în fond n-ar mai şi râde-un pic? / Dar să nu râdă totuşi cei ce, poate, / Ştiu bine cum se scrie azi o carte / Ca sǎ rǎmânǎ (dac’ ajunge!) –n geam / De librǎrie, cum la Amsterdam / Femeile cu-amorul tarifat / Îşi expun trupul semidesnudat / Pentr-o citire simplu de-nţeles / Chiar şi unui expert în plagiate / Ce n-a citit în viaţa lui o carte.

- Greu de lansat o carte în general. Cu atât mai greu una optiistă, în zilele noastre. GENIAL EMINESC DE ROMÂNIE, ARMONI CU SINFINIE, POEZIE - Chestia-i e, că ești genial DE BASM ȘI DE POVEȘTI, DE VESTE-ZÀNĂ BUNĂ și la vidioclip recital, ești un monumental natural național, un extraordinar excepțional, special, esențial, existențial inteligent expresiv, unic și românesc specific, cu care eu dialectic ca de Ion jalea mă mândresc că-i autentic, un nodal scluptoral specific, fizic cu drag și cu făinoșag se vede pe internet în catalog cu mine în dialog amical, național veritabil și în realitate cu România în premieră, de țară în primăvară, ca primul om din română și străbună țară, în clipa noastră național pe verticală suspendată, în băi de mulțime cu profunzime, pentru ceilalti în fericire azvârliți ca botezați responsabilizați sacrificați și martirizați, în umbră și lumină, de înviere și a lui Eminescu fericire de nemurure, că ne schimbă, în magie, prin energie divin, în plin de armonie-omenie și, cu iz parfum, ca într-un veac de sigurătate, în sănătate și realitate, cu rațional, național-universal, genial, Eminescu de România.

TU, ZELOS și fizic firesc filozofic și dialectic, pragmatic, bun praznic/paznic-om de succes ?

~*~

Tu zelos vorbești și reciți grozav, bolnav/

beteg de de xrav și de făinoșag ca fuego, în, cu cântat bonus mai presus de marte, Iisus mai presus, în cuvânt elogios, serios și duh sfânt, sănătate pentru oameni și pentru pământ, dacic unit și iubit ca Criatos cel frumos-luminos și sănștos pilduitor păstor blând și profund  frumos, luminos, aeros-serios  cu ozon

ca la curve Don jon bonibon, din Babilon;

reciți ca eu un desmățat/ Arghezi, în acatist artist, aur cenușiu strecurat, ca eu un botezat la telefon,

eu un dromader de caracter,

Mare reper de cer moștenind baligă și mucegai, de pe pământescu, de la noi de la sat pur și simplu și exemplu din a Ciubăncuții templu, din umanul rai, cu plai, drept Eu,

drept cuvântul Dumnezeu, antibiotic și vitamină, întrebându-mă singur pe lume:

-"Da cine mai sunt și eu, pe lume, cu ce renume? ce dragon, de anume sunt cela ce sunt în strictul necesar,

îmulțit în sfințenie, cu har și, cu extraordinar genial și legendar, cu  minunea,

cu fericirea, cu pro-națiunea plină de cu înțelepciune/cu vânt pe pământ și deșertâciune cu soare și binecuvântare?

~*~

Eu ca tine la toată lumea vorbesc șoim a parriei și pioneresc, firesc românesc, pitoresc, din România Russo și Vlahuță, pitorească, firescă, ciuntită și, dar încă neântregită ca Arcă salvatoare, nefiresc neunită și-n leagănul său lărgită, felix și Zamolxis întregită. Irina Oprișor e oare Aspirina din Las Fierbinți, o nonformală, motivată cu biochimie, domestic, în omenie artistică învățând merito, în moduri modulare a cubului ciobit și descoperit de Nichita Stănescu, din echipa poeziei moderne, filozofice, cu liturghia de pace, în lanul vecerniei, de spice ca protector a inimoșilor, din perspectivă de viitor îmblânzitor, nemuritor, găsind-o cubul ciobit perfect ca piciorul șchop, din cauza sărutului, pupatul piciorului iubitei?

- Tu ai uitat ca eu si cant? https://www.youtube.com/watch?v=6LyJq-7gch0

- Dragă Ben, Țin să-ți spun că din cauza lipsei de fonduri, revista lui Daniel Luca întârzie să apară, dar va veni și vremea ei și ți-o voi trimite. Până atunci, mulțumiri pentru tot ceea ce-mi trimiți! Zi senină, Dorina

- E Bine draga Dorina. Nu e nici o graba ca daca nu te culci nu ai cum sa te trezesti. E dansul vietii,

- Așa e cum spui!

*

Trebuie să ne justificăm, în Doamne mare-i concomitent, cu ce, Grădina Domnului lui Dumnezeu, sfântul sfinților, un lux fiat? așa, că ce am preferat, cocorat, colac peste pupăză/ pupăza din tei, Târgu-Neamț, Humulești, cu Ozana și cu cetatea Neamțului, pe unde am fost, în excursie de prin orașul Bistrița, am fost în mod normal, am fost moral, dar dacă pun în Balanță, că balanță-s, pot zice cinstit că-i mare grădina lui Dumnezeu și Doamne mulți măgari, asini mai sunt în ea ca dragostea mea, mândra mea și Vica a mea, cu drag, în drag de ea, de nostalgie, cu omenie de emoție și de omenie și de energie, cu armonie!?

CU DRAG DE  DRAG

~*~

Eu am merit ca om, am meritat-o femeie, femeie mai bună ca Vica?

dar ce spun, că ea mi-a fost de leac, vindecare, peste veac, în vec?

mi-a fost, în vileag,

în drag și, în făinoșag și, cu ce mi mie mai drag,

ca mireasă pe brață am trecut-o peste prag

am trecut-o, cu fâinoșag, nelcoșag și, cu drag de drag.

~*~

- Dacă pe lume sunt multe argumente pentru a citi, condițiile de existență sunt și mai multe care împiedică citirea cărtților. Revistele sunt mai accesibile și mai concentrate. Fericirea noastră  constă în cei care se jertfesc a cerceta surse scrise și a ni le prezenta pe scurt. Socializarea are și ea rolul  de a aduce noutăți, dar de un nivel în funcție de  vorbitor, Doamne, nu aș fi crezut că  se va vorbi vreodată nu de dispariția cărții, ci de inutilitatea ei!!! Stimate Maestre, Ben Todică, vă iubim pentru tot ce faceți fiind Dumneavoastră în rândul celor care se sacrifică pentru români, omenire și omenie: Cu drag și stimă, Melania R.C.

- Am încredere, în tine, că la Mere-Dialog amical, să-l continuăm afectiv, cu efect emoțional să dovedim totul, cronica familie mele și a tale, doar tu mă poți ajuta, vitezule scriitor temerar și cutezător, om de viitor, că vei fi pomenit și în viitor ca nemuritor.

- Crezi ca oamenii se vor mai pomeni in viitor? Traim vremurile omului singuratic!

- Ce mai faci ? Cum o duci, Turli dragă? Sunt un nenorocit, de minune, sunt precar, fără har, în cădere liberă, e estrem de amar, cu durere.

- Ma doare sufletul cand aud ca aici sa ajuns. Am fost educati sa credem in OMENIE. Au venit ASTIA si ne-au luat tot ce am avut mai de pret, CONSTIINTA si ne-au inlantuit in ZOMBISM. Oameni singuri care merg nicaieri.

- Caut să ies, din impas, da la care Ispas, pastile cailor/paștile blajinilor, a minunilor? Calc pe bec, parcă n-ar fi în regulă, parcă n-aș avea acte de justițiar ca un pistolar văcar american cu traiul lui, în van ca un român cine a mai pomenit, năzdrăvan care nare cum să-și justifice chestia cu vaca la care pricoliciu i-a luat laptele și fără șir, după ce a gustat și din horincă, pălincă și acuma face nefăcute, face pe nebunul, că ști să se prefacă de și el să se creadă că n-are o zi bună, că a insistat și îndrugă, booscorodește singură de te nebunește spiritual și vertical.

- Bună ziua STimate Domnule Pavel Rătundeanu Ferghete, Vă cer scuze pentru tăcerea mea impusă de împrejurări. Iată-ne scăpați din cei doi ani de pandemie și acum nu știm cum să ne mai întoarcem la vechile preocupări. Totul mergea oarecum, dar nu prea rău când un văr de al soțului a orbit săracul fiindcă nu s-a operat de cataractă. Fiica mea nu vrea să audă pentru mine de nici un azil și s-a gândit ca să mă ferească de orbire, Doamne fereste, să mă ducă la operație de cataractă. M-am operat la ochiul cel bun, urmând ca peste două săptămâni să mă operez la ochiul celălalt care este sașiu și nu vede decât pe jumătate. După operație a urmat o lună de punerea picăturilor la diferite ore, o adevărată caznă, că nu puteam respect orele că nu intrau picăturile, mizerie, ce să mai zic. Între timp mă chinuia și refluxul gastric și o bronșită neam de covid. Am tot fost pe la dispensar, pe la ochelari. Între timp i-a apucat pe cenacliștii nostri tot felul de sărbătoriri, chiar și pentru mine și am întrerupt orice mesaje neavând timp nici să răsuflu. În acea perioadă unele reviste îmi cereau material, atunci am inghesuit și timpul pentru material, trimițând eu material s-a supărat pe mine Google că am trimis două materiale într-un singur mesaj și m-a blocat câteva zile și așa se face că mesajul respectiv mi-a stat pe masă și în gât câteva zile si de abia după o săptămână a plecat parțial, în rest stăteam blocată. Între timp lucrând în grădină am căzut și m-am lovit la ochi, nas, față și iar nu am putut scrie. În concluzie boala și Google m-au împiedecat de a fi activă pe hotnail. Între timp nici nu am observat că îmi scrieți fiindcă  oficial mi-au făcut un site separat pentru DVS și când am dat de el nu puteam să scriu. Acum după ce am scris despre mine voi citi toate mesajele dvs. cu plăcere și mai comentăm. Ce mai faceți? Ce mai scrieți, Cum este timpul pe la Dvs? Aștept răspuns cu bucurie, Cu stimă, Melania C.

- Google, noul KGB Comunist. Povestea ta, e una de suflet, dacă citești, eu mă mârâi, mă plâng de câcăcios ce sunt de vai! de durere de de mișcare delăsare anevoie de o o neputință dureros și rea/grea, ca atare nu bine mă laud cu dusul, mie să nu-mi moară capra/omul dragă Melania, însă, tu laudoris acti îți lauzi chestia cu farfurie, cu veselie cu ceva lipsă de acasă, dar eu îți urez: viață frunosă și să-ți retrăiește viața in Cristos frumos și luminos, în starea ta, fără a ieși fizic din pragmatic, din domestic, din cosmetic, din fericirea, din starea de  bine și din ce se cuvine, din displei cu înloriți tei și plopi fără tei. SERVUS ȘI CU BINE ȘI PREA BINE! Tu, Melania, Doamne ajută, n-ai prea dus-o bine, n-ai prea dus-o în confort prea bine comod că, cu vederea nu-i jucârie ci histică fericire cale de minunăție de viață și de adevăr pe plai de rai, cu vederea piaza cea rea, dragul din scumpă, țara mes. Daria desculța, nu-i în tone bune cu recunoaștere, pe bune. Peste tot apar nenorociri și căderi libere: cruce la poartă și pe casă dar supravețuim, deși dăm pasărea din mână pe cea din gard că pe afară e feștit gardul dar pe dinăutru e paznic de far leopardul, Daniel cu leul și cu salvarea minunea, rugăciunea si cu salvarea, calea spre cu viață și adevăr, cu ce -a fost și ce e, că e Dumnezeu, eu drept Dumnezeu. Busu:

- "Hai, să vedem cum val fi vremea în ziua care urmează înhămată și-i strunită, în frâu că muirea își duce hainele la spălat, să le dea, în curat. Ce lucru din una-nalta ca cel scund, îndesat, periat cu ferul de călcat gătat, la și pantalonii la dungă, la tri ace cravată, cămașă, chemeșă albă, curată.

- Impletire de emotii si concluzii.

- Amu, nu-mi prea trag caii în ham și la căruță, la teleguță și stomacu varsă màncârică varsă, vomită măligă, mămăliguță. Starea lui zdreanță, la ..., că la ce altceva să vă spun, scuzați-mă, că:

- "cu pardonul, omori omul," se zice.

- Tu ca întodeauuna mergi bucuroasă ca întodeauna voioasă, sănăos, cu sănăntos, voios cu drum, cu fum ca casele talismane cu vii oameni. MAi SUNT FĂRĂ MINE, CĂ SCRIU FĂRĂ NOIMĂ. Tu, cu un succes incredibil, dar adevărat, ești succesul distinct, care l-ai repurtat, infinit, cu predicat, cu subiect, e apropiat apropiat, absolut ca Eminescu om absolut pur și simplu, exemplu, apropiat, de obiect distinct. Tu-mi dai GLAS ca moș Crăciun îmi dai mie tot ce-i mai bun drag și mai bun, că ce să fac că lui Dumnezeu îi e pe plac. Ca elixirul vieții întorc și a vieții roată cu meșteșug, în belșug. Viața mi exprepres versus roz, în sens, cu demers flu-reflu, reflex intens rug creștin și aprins în senin, cu excelență și destin ca-n film, filme cu dimensiune în pasiune, cu dimensiune și cu înțelepciune ca să miște în garajd coada vițelului mort, că eu ca rebel sunt deprimat, beteag dar ca un bărbat înbătat, turmentat destrăbălat de bune și de nebune, de iluzia că sunt cum sunt cu Vica-Zâne cu rost folos pentru neamul meu, artist și cu rost, încurajat cu bune și cu viața ca scriitor de viitor cu zbor, zbor zdrobitor, cu mult roz murluite, păstor blând și tot muie/voce autehntic dialectic învâvăluit divers în dragoste de durerere pe  picioare, că dacă suntem ca pe propiile picioare, un experiment inteligent de student care se dă de gol că profesorii-s ițiți în grevă, sunt gravi, gravi dar și cu fresci în frescă de biserică și-n cor minunată, ca fii responsabili impecabili și cu lin eficiență, compatibili iritabili. Duc o viață dubioasă, ațoasă cu indulgență, cu darurile pământului, la țară, în sat, în ciubănciță drăguță, mai nou fără rele, că copilăria ni vis, paradis. Unde ești, că mai este rost și folos pentru neamul nost artist, în viață mai există existență cu sperență, cu ochi de fată șireată că mai există carismă, conștință mai există esență, minte și inimă cu sbstanță, cu viață și speranță. Vica te-am iubit, cum pe nimeni n-am iubit vreodată!

- Românul e exigent la muzică, poezie și fotbal crezând, că național sunt universal. Au un al lor, în măsura lor rostuală, în folosul tuturor și a tuturor, prin pădure pe cârare întâlnii dorul și pe Hristos, viață și adevăr astral, în cale, din vale cu ascensiune mare, Românie profundă, tainică pevertibală-mare, Pavaluț!?

- Ma imiti. În tot ce scrii e mintea ta e provita spre Dej, unde încătro mă îndrept:

- "Quo vadis Domine la Mere pădurițe cu Vica printre pădurițe, mame printre mame cu țânci.

- Care-ți-i doleanța?

- Sa ma lasati sa mor, pe-o scandura lata!

- N-am făcut pentru așa ceva ore suplimentare."La ce să știe și Vica?"

- Ca ce?

- ...pentru ce să mă ascud de ea?

- Mă prostuțule, ii spun lui, băietului tău: ”Muierea te poate băga, în pușcărie." E umbra „sponsorilor misterioşi” globali în lichidarea liderilor ruşi.

- Inimi de lut și inimi de ceară.

- Vezi, până unde merge treaba cu sosurile picante la Cătălin Măruță? Tu ce știi de bărbatul lui Andra cântâreața de la Turda? Pentru ce ți-ai mulțumi/ cui? Pentru ce i-ai nulțumi lui Ming sau pentru ce mi-ai mulțumi, maistre, Ben?

- Mulțumesc pentru că exiști! Pentru mine tu ești partea exotică a lui Ion Creangă și tot atat de important pentru literatura romană ca și el. Doar că tre, să fii TESELAT un pic de un adevarat și autentic suflet. Așa cum iți place ție să spui.

- Sunt ca o piele roșie care face furori în culori-autentice valori, că ne dorim cu ingrdient cand răsare soarele, binecuvântare, sigur în câțiva pași (totul e un fel de joc, troc, cu pas sigur și simplu, și sincer: oglindă și cer, slavă Domnului!). Scriu sigur pe mine și sincer, ludic în cheia sol/fa, în imposibila incognito trecere de desăvârșire, în fericire provita, barbacană, culoarul doamnelor în vârstă, în etate cu eternitate, cu ulița spre casa popii, cu viață într- adevăr model fain-făinel, de scară sacră a scărarului care a dat o nouă valoare de pace, cu lună și soare, liturghie în pace, pentru pace, în uternie liturghie și vecernie de binecuvântare în lucrarea lui Manole, cu scopul nostru zidită din piatră și lut, cu frământare (și, ce-ți mai spun, om bun, cu lemn de prun, ca să afum? și Ana, nevasta lui Manoale care plânge că zidurile rău o strâng și copilul fetus de Iisus, în pântecele lui Vica, plânge și ca o pâine, se frânge cu mâna, sărut-mâna, Vica, așa cum se cuvine, în bine, că la noi răsare soarele!

- Poate dupa ce pleaca Iohanis.

- MANOLE, un om ca aceia care visesză ciudat devine bufnița Cenușie și e un indian knouncinoximp, un cuiudat așa..., cum acel indian care cum devine prin propiile succese, devine paza bună, ca piaza care se simțea să se Împlineasca ca om între oameni, nu-i fie de deoachi a se, nu ca atunci cand vinise și aici o Darie ca acel care personal iese din acel aparte umb pentru care devine mai mult dintr-un posibil, impecabil, în miraj, curaj, temeritate, un dept a fi prin lepădând ca ceea ce nu e din nu este, în  competența, cu drepul competent și e bine, ce se spune.

- Vorba satului!

- Mulțumiri pentru ,,Poem ș Cântec!”

- Eu, fac tot posibilul pentru Mere pădurețe.

- Nu-s un sfânt, cu Mere pădurețe, cum alții s-ar lăuda ca Țanga, Ionu a Petri/teribilul ăla a lui Păpuc, tustrei, oameni, țărani cinstiți și harnici muncitori agricoli, care ca Moromete mai dau și pe la crâșmă, pe la aiesta a lui Sabinu Miron a lui Iacob cel care în ciuda nemților a suit pe costă sus într-un brad, căutàndu-l în ciudă nemții zilește, dar neaflndu-l, în sat mai trăind vrednic Viorel Ferghete, fecior de a lui Ioan Rătundeanu Ferghete, învățător de toată cinstea și de toată înțelepciunea, ca un altu popă în Dâncu, Aghireș, Cj, ca Vsile Ferghete om și harnic dar și aspru sănătos încăpățânat în bine, calificat la școala teologică din Cluj, a iesit pe baricadă când 500 de secui din Tri scaune au dat buznă să tâlhărească VOEVODATU DÂNCU (unii declină, că n-ar fi posibil.) Nu vreau să fiu nerespectos, că am zis lui Miha, că pe mine nu m-ajută nimeni. M-a luat gura fără de mine, necontrolat, m-a luat pe dinainte și ea care-și dă toată silința s-a simțit jignită, insultată și s-a supărat și chiar s-a enervat și s-a cocorat. Oare am greșit ca genialul Eminescu care pentru acest drept Dumnezeu, a fost omorât. Cu ce legimitate, cu ce drept au făcut-o politicienii, cu ce sentimente? Oare m-am prostit în viața mea vrând în drag și făinoșag de România, din tot diadinsul divin/din abis cu ce mi-a fost mie mai drag pe lume, nimic mai dragă drag și dragă, vrând să mă fac, ca păstorul blând și profund pilduitor dar eu scriitor (am vrut să mă fac scriitor, cu toate că aieasta, îmi cerea multă trudă, multă osteneală și, multă muncă?). În mine e un izvor, un algam de gânduri, aripi cu frenezii frânturi de scriitor de legendă, de scriitor iubitor.

- Viitorul omoara scriitorii. Le pun cipuri in cap si vor comunica povesti prin telepatie/hipnoza.

- Daria: - "Stai narnă pâine". aprinzi focul. Tu, ca Ben te străduie bine. Propriu-mi mers e greoi insa asa e in democratie.

- Da ce-i aia democratie cand 51% da in cap la 49%. Conduce GASCA.

- Ai grijă de sănătate frate Păvăluță! Toti intinerim invers de-ti vine să pleci. Hai să ne cărăbănim c-o PALINCUTA Draguta puța huța, auleu..., Băbuța!

- Uneori telefonul, nu scrie coerent. Cine o zis c-aș pleca, că nu umblu, că picioarele mi-s urzicate, mi-s amorțite. Mai și cad și mă lovesc, râmesc precum râma, urât. Să fii sănătos bravule și exratrordinarule prof. Univ. Dr. Daniel Criste-Enache cu adevăr, cu viață și convigere-bunăcuvință, ștință, talanți nativ îmulțiți, cu lumină lină și înviere și înălțare prin bună lucrare dragă maistre, critic și istoric literar, cu har, sănătate și împlinirea tutror dorințelor, cu bună rânduială, folos și rost și artist neamului sfânt neamului nost! Voi înțelege mai bine poezia românească dacă îi cunosc istoria.

- O vom intelege mai bine atunci cand ii acceptam si rostim, aproape de fiecare dată pe cei noi, atunci când apar poeti sau artisti originali precum Pavel. MIHA:

- "Vichi, pe tine te dodoare, ÎN Patine, că tu pe bune după masă te duci Chiroie-n Marea ce-ți schimba poftele, schimbi gagicii ca șosetele; te doare la patine, că tu pleci în Britania, în ANGLIA." Servus, cum zice pe la Cluj și primarul Boc Emil de dincolo de Huedin, prof. Univ., de fapt veritabil mocan din mocănime ca craiul moților, crăișorul Iancu, din Apuseni, un neaoș, îndrăgit de electoratul clujean și cel de tri pițule, de tri pițule fraiere!

- Stimate, distinse și dragă domnule (și Frate intru Duh), IOAN MICLĂU - ...Vă mulțumesc mult, din adânc de suflet și cu adâncă reverență, atât pentru confirmarea micului colet, cu (deocamdată) firava donație (de 6 cărți), către Mirabila Bibliotecă a domniei voastre, ”MIHAI EMINESCU” - cât și pentru viitoarea prezentare a lor, ”dragilor  cititori  români-australieni”  - pe care, și eu, îi salut, de aici, din ADJUD/ROMÂNIA, cu fierbinte dragoste și adânc respect !!! ... ...Cu, mereu, aceeași admirativă prețuire și caldă prietenie, Frăție întru Duh, de la ”SCRIBUL LUI DUMNEZEU”...! Adrian Botez

- Greu de ajuns la nivelul domnului ADRIAN BOTEZ insa toti tanjim sa dovedim muntele. Persic are talanții îmulțiți ca botezații și ca responsabilizații. Saracul e bolnav. Toti ne ducem si cu noi o lume, un Rai ce a fost al nostru si doar noua daruit.

- Dragă PAVEL ești un suflet mare, românesc, Ioan

- Reverență pentru crunta și pentru crunta dureroasa durere, că și cu durere, Ben dacă se va putea pentru doiină și hore voi mere după mere pădurețe cu eleganțe, că cei românesc firesc, pe limba ei limba română și a ierbii, nu piere.

- Tu, o zici, dar fără ca Ion Cristofor-Filipaș care nu crede, că parcă sută la sută ar mai avea la gură caș/ herpes ca un mucos..., că nu ține piept la turci.

- E o nebunie ce a făcut Florin Persic aiesta de la cucurigu și a făcut mare teatru și grozave filme - a făcut. Înt-adevăr Persic vorbește mult și are ce vorbi. Mult vorbește, sfânt românește vorbește, cu mulții lui talanți înmulțiti. E astral Florin! Persic. E cinstit Persic e subtil, impecabil și compatibil, cu viața și cu adevărul, e Persic Florin.

- Persic e un mare artist!

- Persic are talanții îmulțiți ca botezații și ca responsalizații.

- Frate Benule, Mulțumesc frumos pentru publicarea confirmării mele de primire a cărților donate de dl.Adrian Botez. Ai aranjat o filă de tot dragul, adică, cu tot ce e mai plăcut. Cu drag și frăție, Ioan

- Sunt mandru de Biblioteca fratiei voastre frate Ionica al Gepiului si recunoscatori va suntem pentru acest dar si binecuvantare aici in indepartata Australie.

- În comuna Bobâlna, s-ar din satul Suaruș la 15-20 km de Ciubăncuța, din Suharăș se trage Labis, extravagantul poet Mircea Dunescu din Suharăș, pe lângă slana, clisa, slănina ardelenească, că năzdrăvanul aiesta de Nicolae Labiș i s-a rupt, în 14, că s-a școlat ca om care și-a sfințit, la ABECEDARUL TRADIȚIILOR ROMÂNEȘTI, UN TÂRG DE BUNĂTAȚI CA CEL, CU/DE CĂRȚI de la Chișinău, din Republica Moldova.

- Rednic Lupu, îi cu bancurile și acuma zice că am un câine a naibii de rău și o mușcă pe socra lui vecinu, pe care îl întreabă ce să fac, c-aș vinde câinele, dar acesta, vecinul: -"vinde-mi-l mie". Nimic nu trebuia făcut, în grabă, fușărit, ci cum trebuie, bine și cu cinste, cu silință trebuia făcut lucru bun. Stresul nu ne dă pace, însă ca ce să ne streseze ceva gen Dinescu... de la PRIMA TV, Ne place de acest Mircea Dinescu, cu acest poet al Deltei, cu acest artist altruist, cu cu minunatul om de 5 stele, poet și om de cultură.

- Trebuia să aprindem la mamă-ta, Vica un In Memoriam, la 5 ani azi de la 14 Mai, noaptea cand a murit la Clinica de Hematolgie, zice fiica ei Miha-Mihai viteazu, cu "io frustat, c-așa am vrut io", unde nici n-aveu morgă și dimineața o trebuit să ne deplasăm la Clinica de Oncolgie, spre Grădina Botanică, unde am fost cu Danciu Nicolae învățător și învățătoarea Danciu Elena, prieteni cu Dragomir și Veronica, tata și mama lui Pavel care-l mai ajuta pe învățătorul, tata lui Dorinel, dar la oncologie unde a îmbâlsămat'o, fără s-apuce, din neglijență, să-i pună mâinile pe piept, dupâ tradiție, mândrie a Medicinii românești și sunt foarte multe de făcut, după obicei, benefic, dar voi ce ziceți?

- Să-i aprind lumânarea lui mama, lui Vica, că azi, că azi 14 mai face 5 ani de când a murit la Hematologie, în Cluj, pe lângă Biserica Sfântu Petru, cartierul Mărăști, nu departe e și Tipografia Transilvania, unde lucră ginerele inspectorilui-șef Precup Ioan, un om serios, care, îi recomandase adjunctului Ioan Fritea, să-mi dea grupă pentru a-mi putea publica din cărți, din: Mere pădurețe, Psalmii lui Pavel, ecccetera, eccetera, că-s debia acuma publicate 15 volume mari și late/ groase, strâns tratànd tematica, cu Lecții de viață, că era om Sever Precup, reper de cer, om sincer uimitor, cu calități care de la Dispensarul sanitar veterinar Nădășel, de unde a fost luat cu forța și dus să fie pus cu haboca inspector șef pe județul CLUJ ca frumoasă istorie, dar Precup era un om distinct, om bun la suflet, om care n-a dat, în mintea copiiilor ca om cumsecade, crezuse, în mine, nu contra ofensivă, c-aș fi genial/ talentat, îmulțit în har, sfințit cum credea și Gabriel-Artur Silvestri ca om cu calități și totuși zic eu: om între oameni apreciat și de Ben, Miclău, Melania și alții, ca om de drgoste, de poveste ca să scap de stres din mai marii zilei ca acad. George Anca etc, dar Ioan Fritea face ureche ciulă, indiferent și neâcrezător ca soarele între nori, că și după revoluție când ne verificase la toți ițit, devenit între timp Fritea director deplin, îmi zice încrezut (și nu știu de ce mă luase, în ochi răi și era mai Sucă-om sucit, cu mine, de și-mi zice, după ce fușărit se uită peste diploma mea de absolvire, însă nu băgse fițosul dorector, cu ce fel de om de pomină, doină, are de a face ca pupăza din tei, pupăza dusă cu nebunie de Nică la iarmaroc, năstrușnicul și simpaticul Creangă, ilustru prieten de gală al marelui Eminescu, rebotezat de Iosif Vulcan (ce și cum știe mai bine Ioan Miclău, un neaoș bihorean, gepian).

- Tu, copile, când ai dat gol?

- Când omul n-are ce face își strică casa? Eu, trebuie să merg la Centru de diabet Cluj. Necazul, pricazul, baiu-i că mă dor picioarele și deabia pășesc, pășesc greoi cu crâșnirea măselelor și chiar așa cum voi păși, cum mă voi deplasa, bunul meu men Ben? (sunt foarte îngrijorat, înspăimântat, chiar, ce-i de luat ca leac, ca medicament, de fapt, Drept Dumnezeu ce-i de făcut?).

- Draga Pavele, Se pare ca si tu ai 130 de kg ca mine. Eu mananc trei cepe crude de marimea unui ou de gasca. Le tai felii in farfurie, pun sare, storc o jumatate de lamaie apoi deschid o conserva de TUNA in ulei de masline de 95 de grame. Am tot timpul vre-o suta de conserve in dulap pe care le cumpar cand se vand ieftin. O deschid si torn tot continutul peste ceapa din farfurie apoi le amestec ca pe salata si cu o felie de paine neagra sau alba ma tratez imparateste. De baut iti recomand sa fierbi intr-o oala de cativa litri patrunjel, clocotesti jumatate de ora si il lasi sa se raceasca la nivelul ceaiului sau cafelei si continui toata ziua sal consumi cand ti-e sete asa la temperatura camerei. Cica foarte recomandat contra diabetului Chimionul negru care nu creste in Romania. Sa-l fierbi ca ceai si sa bei cate un paharel in prima saptamana, apoi odata pe saptamana cate unul. E un sfat calugaresc. Daca vrei sa nu mori mergi prin gradina la cosit iarba. Pofta mare! PS. Ciorbele calugaresti fara carne sunt iara bune; FASOLE, VARZA, ETC.

- Nu cred ca să fiu așa Hercule, de 130 kile. CÂND mă cântăream, cel mai mult aveam 118 kg.

- Inseamna ca te vei vindeca mai repede si stai si tu cat mai departe de ZAHAR.

- Tot mult e ca greutate. Mergând la Recea și la Cluj, sper să reușesc să mă cântăresc, omule! Oamenii își caută prietenia pe măsura mea, ca exemplu pur și simplu (eu m-am dedicat scrisului, unei lumi, a mele?). Care-i alegerea mea? Tu, ai punctul tău de vedere.

- Ai nevoie de un echilibru. Nu te dedica unui singur lucru ca vei da de TIRANIE - Totul se transforma in ALCOLISM.

- Spre ce trebuie să mă focusez mai ales că am retenție de apă și iau Furasimid? Fain mi-ai zis, cum pot fi și eu sănătos, că atunci, când ai dureri, cum să mai poți și scrie? Cum să mai fii și super? Ce mai spun românii plăcut omenirii și lui Dumnezeu ca să poți zice: răul a trecut, miza a crescut? Obez sunt, chiar dacă n-am 130kg. însă kilograme în plus am, că am 35 kg bonus prea mult peste barem. Ce n-am făcut, când a trebuit, crezi că voi face de-acuma înainte? Istabilitate emoțională, cum am ajuns la godeu? Apariția albuminelor. Când e vorba și de sare care reține apa. Apa se bea încet și nu că m-aș îmbuibăci, adică? a-mi lua la cap, ni se urcă la cap, cu dureri? Tu-mi spui ce să fac, dar problema e, că blegu de Pavel, înțeleg, pricep?

- E o noua aventura. O alta padure misterioasa!

- Ce ne face oare Mercur? Cum spargem tiparele și rezolvăm problemele, aflăm soluțiile împreună? Trebuia să mă rezolv, să mă videc ca să n-am dureri, că cu dureri nu e bine, nici nu poți gândi cànd te doare. Chestia-i: de ce trebuie să suferim, cu ce păcătuim, Ben?

- E aici o chestie înteresantă.Nimeni nu ne bagă, în straiță, nici Dumnezeu care ne dă ne valorizează la adevărata valoare, dar nu ne bagă în straiță.

- Tu, ce cicluri închizi și spre ce te îndrepți, omule cu caii suri care te-ai oprit cole la lelea-n drum? Cum spargi, cu ce spargi ghiața? Ce anume certifici? Care ți curajul, cum strângi șurubul? Cum e să fie bine? În adâncu vieții mele este esența exploziei de gust artist altruist Barbarist și de poveste și a ce mai este, cu energie de la soare și de la binecuvântare-România profundă și mare.

- Care ți-s poftele?

- Trebuie să trăim, în vremurile bune (dar cum să ne îngrijim noi de noi, îngrijindu-ne cinstit, Demn ca Domnul Slavei și Domn Savaot, fără a te stresa ca Magnerot, un medicament, leac, medicamentul, momentul fericirii, marele respiro, al amenmetontului- mori, al ameliorării vieți, în spital (eu tot mai am credința că mă voi vindeca, chiar adresându-mă bunului prieten medic neorog, medic primar, Vasile-Marius Rusu de la Clinica de Recuperare de pe Viilor nr.43, din cartierul Zorilor, Cluj-Napoca, că eu sufăr, dar nu-condamnat la mediocritate, nici măcar, cu condamnare cu suspendare ca parlamentarii nostri și cu tot gozu de mizerii al mizerabilor politicieni ca cei a lui Victor Hugo, de faimă, din socio-comedie, bandiți contra umanității, cum sunt corupții șnapani care zi de zi ne fac rău noua oamenilor de rând, poporului. Tu, Benule, cum spargi, cu bună dispoziția și cu bunăcuvința, cum spargi nagnific ca magnificii, cum spargi tiparul ca mușchetar al limbii române, maistre?

-  Prin ENTROPIE. E atunci cand se ciocneste vocea cu respiratia. Alergam cat mai profund ca sa ne intoarcem cu povesti noi. Omul trebuie sa se trezeasca si sa-i interneze pe schizofrenicii care ne tulbura normalitatea. Mădălina Lungu, o tânără de 13 ani din R. Moldova, a câștigat Grand Prix la Sanremo Junior. Bravo ca moldovenii stiu sa puna in valoare limba română, noi ne schelalaim in alta limba si cu tinute de circ.  Bravoo Moldova!

- Ce-i cu chestia cu pricină?

- Nici o fata nu-i frumoasa ca in sat la noi.

- Indiferent de notele primite de la 1-10, în timpul vieții, tu tot As ești, om distinct, cu atitudine, cu înțelepciune și pasiune, eminescian pro Mere pădurețe, cu noblețe echilibrată, limba română a limbii materne al celei române geto-daco străbune. Nu mă refer la emisiunea lui Mariana Almășan, o femeie de har, nota 10: Femeii de nota 10 și Bărbați de nota 10. (TVR2). Alegerele tale pentru a intercala, regiza, ce eu scriu, cu ferbințeală, pe verticală, scriu cu îi unică, așa cum, tu mi-a i dăruit-o, din toată inima ca un erou care, chiar ești fără deosebită și distinctă culoare, în artă. Tu, înainte de orice, îmi ești tiz, îmi ești ceea ce alții nu au cum fi, un mare și iubitor prieten. Careva vârsta e doar un număr, însă pentru mine e suferință. De durere, cu durere, cum să te ocupi tu?

- Am oprit undeva în Mărăști ca să meargă Marius la o farmacie ca să cumpere medicamentele de diabet că doamna diabetologă mi-o eliberat lista la Centru.

- Acuma cu Maris îs în Cluj, mă îndrept spre centru de Diabet. În Mere pădurețe sunt ideei si istorioare de bun gust, artist. Nu știam cine mă strigă din drum, nu știam că vine să mă anunțe cu APIA, că dacă nu merg la ei până luni cel târziu, mă penalizează, eu așteptând ca să mă anunțe telefonic, dar n-am primit telefon, că poate avea hibă telefonul, în realitate și Crăciunaș Alexandru care nu fuge din realitatea lui, lui îi telefonează de la primărie și el și-a asumat să mă graiască, să mă anunțe, cu chestiunea ca să merg la Dej (ce-aș vrea să fac progamându-mă ce să fac fără dor și poate ca să-mi schimb viața? Cum să mă ghidez primo, încătro? Cu relație bună, că vreu să ajung motivoțional-național?) Dar eu ca la un sos național, cu schimbara de tastatura de gust artist, dar nepoliticos strig către cel care mă strigă, către Sandu, Dumnezeu îmburde-l, în bine, îi strig, behăi!

 - "Ce-i mă?" Și el îmi spune că neapărat trebuie să ajung la APIA. Ești om roditor înflorit ca un pom-Dom, pentru viitor scriitor cu verde-albastru, ca păstrăvul super reper de cer în izvor ca lumina senină lină, din grădină cu fotosinteză, în frunză, cu roiuri de albină, cu trântor și regină ieșiți din stupină, voinicești ca-n povești-universal năucitoare românești, în sensul, cu sensul, în tot domn demn Savaot, Dumnezeu-universul, demn, chip și asemănarea lui eu, cuvàntul, Dumnezeu, Drept Dumnezeu, cu drept cum dreptul de a te naște, în culori de pace, liturghie, în spice, provita de a fi ca Hristos pe golgota răstignit pe lemn de cruce, pe cruce de doină dulce. Trebuia pe muchie de cuțit, Chivără Rosie și Mărul de lângă drum, din casă, tare frumoasă, ieșind fum, că nu degeaba face umbră pământului din zori până la apusul soarelui.

- TREBUIA PE MUCHIE DE CUȚIT

- BEN TODICĂ, cu margine de mări ceimari/negre/albastre. Ca Dan Puric ești al României profunde și mari, maistre, bre, al limbii române eterne-străbune. Tu, ai rupt gura târgului ca floarea soarelui, la Părăul marului, pe valea Osoiului, de pe Altarul Soarelui, în evoluție extraordinară, mega laudatoris acti, de neam special și specială, cu iubire pe verticală, pentru neam și țară. Ben, măr mândru, cu modru, sunt pe dinafară: mare și roșu și frumos luminos, dar pe dinăuntru cap coadă sunt: găunos și luminos. Azi, bonus am un plus Iisus de energie divin, cu plin de senin, de omenie, bonsus, în inspirație, cu omenie și armonie-sinfonie, de Românie, ciocârlie, că dacă-mi vine să fluier, apoi fluier preferată, în artă melodie, în socio-umană și năzdrăvană mioritică ecuație cu melodie, melodie de Românie. Luptăm pentru ce credem, că suntem prin iubire a ceea ce suntem prin iubire îmbelșugați ca cei botezați și rwsponzalizați de fericire, nu-i așa, că binele se adună ca-n rai să se pună cu bonus Iisus, plus de zile ca cele bune, frate Ben, să se adune. Nu facem degeabă umbră pământului, în timpul și de a lungul vieții, că suntem ca oameni, suntem de invidiat, în lumina învierii, cu un dor, singur dor în România și nu-destul la marginea mării, Mesie al durerii, că iubind sunt profund ca păstorul blând, cu soare și culoare-valoare de România profundă și mare. Mâine, în Dej bag bățul, să hârăi cătelul/leipard, prin gard, că sunt cum sunt vocal, cu valul pe val, sunt get beget ca cetățeanul de onoare al Ciubăncuței-Clujului, cum zice scriitorul Radu Cosașu, redactor la revista și Almanahul Cinema, cu revistă Cinema, cu redactor-șef Ecaterina Oproiu, unde ca cinefil ori scenarist am făcut, performanță, că mă descurcam foarte bine, nota bene și cum se cuvine, cu conștiință și cu știință. Nu cumva-s neândemânatic fizic și pragmatic? Ori nu cumva lupt și epuizat fizic? Singurătatea Marelui sunguratic, cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda al prietenului de pretutindeni Ben Todică, din Iezer, Vaslui, are multe fețe în resfețe cu ștințe, conștiințe de Mere pădurețe, cu esențe de noblețe, în parfum de Zambia, cu un veac de singurătate alintată, în artă, frescă pitorească firească, bisericească, românească. Tu, ești mai copt la minte, că ai drumul tot înainte la plăcinte și la război înapoi ca racul înapoi, în povești cu autentic, cu fizic firesc, mișcând lucrurile pitoresc ca să se adune binele românesc! Nu mă simt bine, umblu rău, dar eu unul nu știu ce am, ca un bleg stau și dacă doctorul Rusu neurolog e dus, în concediu, eu voi suferi până la sfârșitul lui iunie? Starea unui om cu labele picioarelor amorțite, reci, sensibile nu e o stare plăcută, paralizate cred (am vorbit cu Marius, să mă ducă la urgență la clujeana, până una alta, că-i imposibil de tŕăit, cum insuportabi mă aflu. Marius mi-o zis -"Mâine vin acasă, că nu lucru și mâine te aduc, la urgență". OARE CE AM, BEN?

- E DIABETUL care iti raceste labele picioarelor. Taie dulcele si incearca sa te fortezi sa mergi pe jos cel putin jumate de ora de doua ori pe zi. Dimineata si seara. Mancare calugareasca, bors de fasole cu verdeturi ca patrunjel si telina. Asta e ce imi trece prin cap insa tre sa vezi doctorul. Dormi opt ore si fara calculator sau mobil telefon in camera. Lasa-le in bucătărie. Ca ele te distrug. Organizarea uitarii in jurul scriitorilor,

PR-F& BT.