Maria Niculescu - în ajun de Crăciun

 

în ajun de Crăciun

Maria Niculescu

 

Fie ca steaua Crăciunului să vă lumineze drumul în viață și să vă aducă sănătate, succes și fericire în fiecare zi. Să vă bucurați de tot ce este frumos, să vă găsiți liniștea și să trăiți clipe senine alături de cei dragi, de oameni care vă prețuiesc. Crăciun fericit și un an nou plin de binecuvântări! Vă doresc să simți căldura unei familii unite, dulceața colindelor și liniștea care vine din frumusețea simplă a momentelor petrecute împreună. Sărbători liniștite!

Crăciunul este despre a dărui și a primi iubire, iar eu vă trimit din toată inima un gând bun. Sărbători fericite și un an nou minunat alături de cei dragi! În noaptea sfântă, când stelele strălucesc mai tare, iar colindele răsună în case, vă doresc să vă simțiți binecuvântați și să aveți parte de toate lucrurile frumoase pe care le meritați. Crăciun fericit și multe zâmbete sincere!

Fiecare clipă a Crăciunului să vă fie plină de iubire și recunoștință.

Drag de voi, prieteni mununați, de aici și de pretutindeni!

Fie ca pruncul născut în ieslea din Bethleem să vă umple casele și viețile cu bucurie, sănătate și multă înțelepciune pentru anul care vine.

LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI, dragii mei copii!

LA MULȚI ANI, dragi prieteni de facebook și de oriunde!

 

Dialog între prieteni, în ajun de Crăciun.....

- În plin decembre, suntem, doisprezece!

- Când mă gândesc, Doamne, ce iute trece A noastră viață!

- Afară e zăpadă; Trec oameni zgribuliți, de frig.

- Pe stradă Un du-te-vino este, de ce, oare?

- Păi, cum de ce? De mare sărbătoare Se pregătesc, mai e puțin, Crăciunul La ușă bate!

- Să-ți spun drept, eu, unul, Nu am lețcaie, uite, chiar aseară, Când am deschis ușa de la cămară, M-am îngrozit de crunta-i goliciune; Nu pot să cred decât într-o minune! Cumva, gândești, că n-am bunăvoință?

- O, nicidecum, dar cum e cu putință?

- Am încercat, și eu, ca fiecare, Să cumpăr pentru-această-mprejurare: Un brad, ce costă-n jur de două sute (De mii), un vârf, mai zilele trecute L-am spart, (e-n mii, vreo douăzeși și șapte); Brânză (de nouăzeci, doi litri lapte, Ulei - doi litri patruzeci de ouă, (Tot mii ar fi o sută șaizeci și două); Pentru aperitiv, niște măsline, Salam săsesc - arată foarte bine - Și cașcaval, măcar un sfert de roată, Nu-mi pot permite să iau roata toată. Vreo două sute mii aș da cu totul, (Icre nu am trecut, fiindcă nepotul Cu-al său amic aplică braconajul - Nu-ți spun c-a fost închis pentru ultrajul Ce-a săvârșit, dar asta-i o poveste În care nu m-amestec).

- Ce mai este?

- Carnea pentru friptură și sarmale - Cât crezi, după părerea dumitale, C-ar fi?

- În sute mii, vreo cinci sau șase;

- Cârnați, piftie, de la nea Tănase. Voi cumpăra, pe credit îmi va vinde, Că, vorba ceea, nu mă pot întinde Prea mult. Salata beauf îmi place, tare: Morcovi un kil, o țelină mai mare, Cartofi - cinci kile, s-am și la friptură. (A, să nu uit, se cere-o murătură!)

- Sunt, mii, o sută; varza nu se pune?

- Îmi dă vecina, două verze bune. Vreo nouăzeci de mii ar fi, îmi pare, De cheltuit pentru desertul, care, Include-n el: un cozonac cu nucă,- Nici prăjituri nu trec, o să-mi aducă O verișoară ce-o invit la masă - Îmi plac cele cu gem și cocă rasă.

- Iei niște portocale, un kil de mere, Cafea, vin, țuică?

- Doamne,-s o avere!

- Cam două sute mii ar fi.

- Pe bune, Cât crezi c-ar face în total? Ei, spune!

- Un milion opt sute-ar fi, cu totul, Mai iei un zahăr, o stafidă...

- Tortul Nu l-am mai pus, conține, mi se pare, Prea multe calorii și-ngrașă tare!

- Aș vrea să știu, ai rezolvat, în fine, Problema-n speță?

- Vrei să-ți râzi de mine?

- !?

- Mai fă, te rog, o mică socoteală. Uite, aici, creionul și o coală: Vreo nouă sute mii am la chirie, Impozitul nu-l pun. Ce stai? Hai, scrie! Un milion lumina,- se-nțelege, Cu telefonul - a ieșit o lege: De nu le-achiți, pe dată-ți sunt închise; Cablul de la Romsat, fiindcă ți se Oprește când îți e lumea mai dragă!

- Sunt de acord, cu statul nu-i de șagă!

- O sută două zeci de mii, deci, pune, Faci, iarăși un totaal, că se impune.

- Vreo două milioane, cam pe-aproape.

- Te rog nu-mi spune, mă trec ape, ape! Îmi pari un tip isteț și cu credință; M-ai întrebat: ,,Cum de e cu putință Să n-am, de sărbătoarea asta mare, Cât de puțin!?

- De ce? Nu ești în stare?

- Mai vrei să știi de ce-am halucinații, Vorbesc de unul singur...

- Speculații Nu poți a face sau nu au cu cine?

- Gândești, cumva, că mie-mi este bine? Trei milioane și opt sute! Ia-mă,

Tu, Doamne, zău că-mi vine să-mi fac seamă! Cum să nu-nnebunesc? Nici pe jumate Din bani nu am, iar peste-acestea toate, Mai sunt medicamentele!

- Transportul?

- E-asigurat, apreciez efortul.

- Dar, din Unirii până la Romană?

- Perpedes, nu m-aștept la vreo pomană! Mi-ar trebui o rentă viageră.

- Ți-ar fi și viața cu mult mai prosperă!

- Și, totuși mă întreb așa,-ntr-o doară: Contabili sau economiști, în țară, Noi nu avem?

- Cum nu, sunt mii și sute!

- Și, nu e cineva, să îi ajute Tabla-nmulțirii sau, măcar, scăderea S-o-nvețe, nu mai zic puterea Sau radicalii!?

- Cred că, timp, nu este, Bani s-ar găsi...

- Te rog să trecem peste. Ai auzit de hrana naturistă?

- ???

- Nu lua creion, nu-ți trebuie nici listă: Iau fulgi de grâu, porumb sau de secară, Orez, stafide,-un pic de scorțișoară, O găletușă de iaurt sau Sana, Câteva mere...

- Asta-ți este hrana?

- E nemaipomenită, nu te-ngrașă!

- Rămâi cu kilogramele din fașă!

- Degeaba râzi! E foarte sănătoasă Și, pe deasupra, este sățioasă.

- Mă rog, o fi, dar nici măcar sarmale?

- Fac din orez, stafide și curmale; O sărmăluță-ți face burta mare, Până a doua zi, nu vrei mâncare.

- Aș vrea să-ți pun o întrebare mică: De-i vânt puternic, oare te ridică De la pământ?

- Am fost pățit odată, Dar, de atunci, sacoșa încărcată O țin.

- Ce vrei să spui, că porți, cu tine, Verdeață, fulgi, stafide sau smochine?

- O, dragul meu, gândește mai departe: Eu, în sacoșă, am un pix, o carte, Înscrisuri, ciorne, care peste vremuri, S-or preschimba în scumpe giuvaeruri: Avere, dar și hrană sufletească, N-o să mă-ngrașe, n-o să mă slăbească, Prea multe nu-s și, totuși, câte toate, Valoare au și multă greutate! Iar de e viscol, arșiță, furtună, Nori negri deasupra-mi de se-adună, N-am teamă, nu-mi e cald, nici prea răcoare, Eu am, la mine, ce-i mai scump sub soare!

R. Maria Niculescu