CCR:
ALIAT SAU VRAJMAS AL DEMOCRATIEI ROMANE?
Decembrie
23, 2024
Cea mai mare amenințare la adresa democrației din
România, în aceste zile, este Curtea Constituționalǎ.
Curtea (Ne)constituțională a României
Pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a României
(CCR) a devenit Curtea (Ne)constituțională a României (CNR) ca urmare a unei
decizii nesăbuite. Anulând primul tur al alegerilor prezidențiale din 24
noiembrie, CCR a devenit cea mai disprețuită instituție a democrației
românești, dar și cea mai periculoasă. A creat cea mai mare criză
constituțională și politică din istoria post-comunistă a țării. A dovedit că,
de fapt, nu este o instituție a dreptății, ci o instituție politică coruptă
care, la adăpostul Constituției, săvârșește crime împotriva democrației, a
statului de drept și a celor peste 9 milioane de cetățeni care am votat la
prezidențiale. Face parte din același aparat politic corupt al țării care
trebuie reformat din temelii. Constituția atribuie CCR poziția de garant al
democrației, a libertăților noastre și de fidel înfăptuitor al voinței
cetățenilor țării.
CCR a falimentat.
CCR a acționat ultra vires. Motivarea deciziei,
publicată în grabă pe 6 decembrie, este cât se poate de subțire, fără date
concrete, fără probe care ne-ar putea convinge cât de cât, că pe 24 noiembrie
democrația românească a fost asaltată cu cruzime de puteri ostile. Că voturile
noastre nu au fost libere. La fel de libere au fost și voturile celor din jurul
nostru. Nu am auzit pe nimeni să se plângă că i s-au pus opreliști să voteze,
ori să voteze cum și-a dorit, cu o conștiință liberă și ca urmare a informațiilor
disponibile în mass-media, atât online, cât și prin canalele tradiționale.
Clasa politică din România nu a fost pregătită pentru
impactul tehnologiei asupra alegerilor și a campaniilor prezidențiale. Trebuia
să fie. Acum este prea târziu. Corupta clasa politică nu se aștepta că
cetățenii țării vor ignora propaganda mercenarilor mediatici și vor opta pentru
canalele de informare mai puțin tradiționale, cât și incredibilul transfer de
informații facilitat de tehnologia pe care fiecare dintre noi o are în mână:
telefonul și WhatsApp.
Dacă clasa politică încercă sa ne manipuleze,
tehnologia ne-a venit în ajutor. Ne-a ajutat să rezistăm presiunilor mediatice
corupte și părtinitoare și să ne informăm unii pe alții prin intermediul
telefonului și al platformelor sociale. Cetățenii au acționat exact așa cum stă
bine unor cetățeni liberi: au conversat privind candidații și pozițiile lor
prin intermediul tehnologiei disponibile lor. Clasa politica coruptă a scăpat
de sub control abilitatea de a influența cetățenii. Exact așa cum Ceaușescu și
Securitatea au scăpat populația de sub control în decembrie 1989.
Că CCR a acționat contrar Constituției este, de
asemenea, de la sine de înțeles. Contrar Constituției, CCR continuă ad
infinitum mandatul prezidențial al dlui Iohannis, dincolo de cei 5 ani permiși
de Constituție. A sistat apoi voturile în scurgere a cetățenilor care, în
proporție de peste 70% l-au votat pe dl Georgescu în diaspora, pe 6 decembrie.
Este greu să îți poți imagina un scenariu mai terifiant de abuz a drepturilor
fundamentale ale votanților ca acesta. Să trântești ușa în nas cetățenilor care
se prezintă la vot. Asemenea unui stat totalitar.
Cei 9 tirani care stau pe „Scaunul de Judecată” al
României au anihilat orice rămășiță de respect și încredere pe care cetățenii
țării au mai avut-o față de CCR. Este totuși incredibil și de apreciat că
majoritatea covârșitoare a cetățenilor încă cred în democrație, în ciuda
comportamentului iresponsabil al CCR. În ciuda faptului că de la un ciclu
electoral la altul politicienii îi mint, îi disprețuiesc, ori că mass-media îi
etichetează in cele mai denigrante moduri posibile.
De acum înainte, noi, cetățenii, vom trebui să fim cu
ochii în patru. E nevoie de o a doua mare revoluție a României, una care să
elimine Vechiul Regim post-comunist. Să ne devizăm un sistem constituțional
care să prevină transformarea tribunalelor, și a CCR, în mod special, într-o
tiranie. În 2015, Judecătorul Antonin Scalia scria, în opinia lui dizidentă în
Cazul Obergefell care a legalizat căsătoriile homosexuale in SUA, că
tribunalele și judecătorii sunt cei mai periculoși din întreaga democrație americană,
tocmai pentru că pot submina drepturile cetățenilor fără ca oamenii de rând să
poată face ceva. [Link: https://www.oyez.org/cases/2014/14-556]
Facem și noi aceeași atenționare astăzi, din nou: pe 6
decembrie, cei 9 „tirani” din CCR au transformat democrația românească într-o
tiranie constituțională, devenind, în acest fel, Curtea (Ne)constituțională a
României.
Marian Enache, Președintele comunist al
Curții Constituționale a României
După 35 de ani de la revoluție încă avem în fruntea
țării un comunist sau poate și mai mulți.
Știați, de exemplu, că dl Marian Enache e comunist? Că
a fost nu e nicio îndoială. Iar că foarte probabil încă este s-a dovedit în
aceste zile, când a acționat împotriva democrației din România.
Conform informațiilor online, până în 1989 el a fost
membru al PCR. Pentru cei tineri, PCR înseamnă Partidul Comunist Roman, care,
ideologic vorbind, este identic cu Partidul Comunist al lui Lenin, Stalin, Mao,
Hoxha (Albania), Castro, Kim Jon Un (Coreea de Nord). Anul acesta, dl Enache a
împlinit 70 de ani, revoluția din 1989 împărțindu-i viața în două. Informațiile
online nu indică ce a făcut profesional înainte de 1990, dar e sigur că a fost
un reazăm al comunismului totalitar. Daca nu erai comunist nu ți se permitea la
vremea aceea să faci universitatea (mai ales dreptul) ori să ai butelie de gaz
în casă. Daca credeți că exageram, întrebați-vă părinții și bunicii.
Și iată că după 35 de ani, dl Enache dă lovitura de
stat împotriva democrației românești. Împreună cu ceilalți 8 judecători. Pe ici
și colo citim în presă că lovitura de stat constituțională a fost plănuită încă
dinainte de 24 noiembrie, în sensul că dacă nu ieșea candidatul elitei politice
s-ar fi anulat fie turul 1, fie turul 2. Vom afla cândva adevărul. Și dacă va
fi așa, autorii acestor crime împotriva democrației române vor trebui să dea
socoteală cu ani grei de pușcărie, asemenea torționarilor anilor 50 și 60.
Este o pată iremediabilă, dar și un afront
impardonabil la adresa României post-comuniste, să aibă la Curtea
Constituțională un comunist. Doare și mai mult, având în vedere că dl Enache e
Președinte al CCR. El reprezintă justiția supremă în România în fața națiunii.
Imaginați-vă un scenariu similar în Germania, unde Președintele Curții
Constituționale ar fi un nazist. Un scenariu grotesc și deplorabil.
Dl Enache a depus un jurământ de loialitate față de
comunism, totalitarism și față de ideologia responsabilă pentru moarte a 100 de
milioane de oameni în 100 de ani de regimuri comuniste din întreaga lume. A
beneficiat de privilegiile oferite de Ceaușescu membrilor de partid. A fost un
reazem al tiraniei. Iar astăzi pretinde să fie o voce a libertății, păzitorul
democrației în România. Aici se potrivește perfect zicală „vulpea în cotețul
găinilor”.
Nu vrem să fim prea aspru cu dl Enache și nici să-l
jignim. Poziția dânsului trebuie respectată. Dar faptul că un comunist e în
fruntea sistemului judiciar din România dovedește caracterul corupt al clasei
politice din România, care acum se răsfrânge până la vârful aparatului
judiciar. Din punct de vedere etic și moral, dl Enache nu își are locul la CCR.
Cu prilejul Zilei Constituției, pe 8 decembrie, dl
Enache ne reamintea de libertate și de „valorile europene” pe care pretinde să
le apere. Suntem de acord, ele trebuie apărate. Primul pas într-o direcție bună
ar fi ca întreaga Curte Constituțională a României să-și dea demisia. Deciziile
privind prezidențialale (Șosoacă, anularea prezidențialelor, impunerea unui
regim ilegitim în România, extinderea arbitrară și neconstituțională pe termen
nedefinit a mandatului dlui Iohannis) au discreditat CCR. Au transformat CCR
într-o instituție politică. România coruptă trebuie să moară, iar apoi să
renască într-o democrație autentică, și cu oameni integri și cinstiți la vârf.
A devenit CCR CCCR = Curtea
Constituțională Comunistă a României?
Nu există cetățean român pe planetă care să nu fi
auzit și apoi să nu fi fost șocat de decizia infamă din 6 decembrie prin care
CCR a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. La fel, nu credem că
vreunul dintre cei șocați și-au revenit din șoc. Primul șoc a fost Șocul
Șosoacă, iar al doilea șoc e Șocul Georgescu. E vorba de principii, nu de
preferințe politice. Constituția am adoptat-o noi, cetățenii, tocmai pentru că
ea conține principii (și nu preferințe) cu care toți am agreat. Unul dintre
aceste principii este democrația.
Relevant acestor zile in Romania este un detaliu din
interesanta carte a lui Alan Philps, The Red Hotel / Hotelul Roșu (2023).
Cartea descrie în 428 de pagini complicitatea jurnaliștilor occidentali și a
marilor cotidiene (de la New York Times în SUA la Telegraph în Marea Britanie)
la crimele lui Stalin prin tăcere. Nici jurnaliștii, nici ziarele nu informau
publicul occidental privind aspectele negative din Uniunea Sovietică de teamă
să nu fie expulzați. Un post de jurnalist la Moscova era, la vremea ceea, cel
mai de invidiat post.
Una dintre ororile lui Stalin a fost ceea ce în limba
engleză se numește „show trials / procese judecătorești politice”. În 1936,
Stalin a adoptat Constituția stalinistă pe care a numit-o „cea mai democrată
constituție din lume”. Constituția implica și Tribunalul Suprem Sovietic, care
a devenit un braț politic al Uniunii Sovietice. Rolul lui era, printre altele,
să țină procesele celor acuzați de crime politice și să-i găsească vinovați de
înaltă trădare la adresa sistemului sovietic. Iar restul urma la câteva ore
după aceea, când un glonte era pus în ceafa celor „găsiți vinovați”.
Unul dintre cei mai faimoși călăi ai lui Stalin,
direct implicat în procesul constituțional politic, a fost Vassily Ulrich.
Vreme de 22 de ani, între 1926 și 1948, Ulrich a deținut funcția de Judecător
la Tribunalul Suprem al Uniunii Sovietice, fiind Chairman of the Military
Collegium of the Supreme Court / Șeful Colegiului Militar al Tribunalului
Suprem al Uniunii Sovietice. Conform arhivelor Rusiei, în doar doi ani
(1936-1938), Ulrich a semnat sentințele de moarte a 31.456 de victime inocente,
toate acuzate de crime politice. Printre victimele lui au fost Buharin
(comunistul inteligent a cărui personalitate carismatică era o amenințare
pentru Stalin) și Isaac Babel, scriitor.
După semnarea sentinței, condamnații erau duși imediat
la subsolul Colegiului Militar de pe Strada Nikolskaya 23, unde erau împușcați,
iar apoi trupurile le erau incinerate. Ulrich locuia în Hotelul Roșu, la doar
10 minute de locul unde își avea biroul și unde condamnații erau împușcați.
Actele de acuzare erau scrise de oamenii lui Stalin și de către Politburo
(conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice), iar Ulrich îi găsea pe
toți vinovați, îi condamna la moarte și semna sentința.
Lucru curios, Ulrich nu avea studii juridice. A murit
în mai 1951, la 62 se ani, de o moarte pașnică. Aceste detalii sordide privind
transformarea Tribunalului Suprem al URSS Într-o unealtă politică a lui Stalin
se află la paginile 330-335 ale cărții. Iar aici vă ofer obituarul făcut de New
York Times privind monstrul care a fost Ulrich: https://www.nytimes.com/.../gen-vasily-ulrich-jurist-for...
O metamorfoză similară s-a produs și în România, în
ultimele 2 săptămâni. CCR ne-a șocat dovedind, indirect, că este o unealtă
politică a sistemului politic corupt al României. Am citit cu atenție
documentele „desecretizate” de dl Iohannis și nu putem decât să rămânem
nedumeriti, la fel ca majoritatea covârșitoare a cetățenilor României, de actul
neconstituțional, ultra vires, și nesăbuit al CCR. Pentru a-și păstra nițică
credibilitate în fața națiunii, CCR ar trebui să-și dea demisia și sa ne lase
pe noi, cetatenii cinstiti si patrioti ai Romaniei să reclădim România și
democrația română cu oameni integri.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere
drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom
continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai
abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu