Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PĂDUREȚE TÂRZII

 

MERE PĂDUREȚE TÂRZII

ÎNCHINARE de Ben Todica, versuri PAULA ROMANESCU. Un videocliprecitare la versurile poetului: Închinare la Luceafăr - Astru luminos, măsură şi însemn statorniciei, / Al credinţei de mai bine-n viitorul României, / Veghetor la vatra sacră unde rumeneşte slova / Când în codrii de aramă sună armii de Moldova.

- Tu, Ben Todică de unde scoți 130 kg ?

- Lideri-s cu greutate, cu rezultate forfecate, la guvernare ca manipulare.

- Alții-s duși la Diocot ca bună purtare decent și barbat bun ca, le are dezbrăcate ca dezbrăcatul. Ca Vlad Orbu, în noul potcast.

- Răbzi ca un Cristos pregătit și răstignit, și răbdarea, în cazul acesta e o culme, o bravdă, o avansare în ochii tăi. Voi vă bazați pe calitățile vostre ca un vânt insistent ca cei botezați și responsabilizați (dacă nu eram iubiți Ben, eram castratofă, se rupea catepeteasma bisericii (sunt cumva un galant ?)

- Chiar așa dar cu amar pelin,

senin divin cu sațietate,

ce mai faci

de anume cu renume, înțelepciune

lumina lină a valorii autentice în limba română

să te strălumină ca soarele în grădină,

în frunză procesând fotositeză,

cu lumină lină,

lumina poetului Ioan Alexandru-a lui Șandor

poet imnic din Topa-Mică, Sâmpaul,

(ori, tu faci gargară, cu pioneze, sub patina timpului, fără răbdare

că timpul, de anume, ne dă peste cap,

cu dimensiune de înțelepciune,

că viața ne face surpriză,

ne pistonează,

ne bagă în priză,

ne pistonează, ne patinează, în timp,

ne piaptănă pe calea nesprâncenată cu artă

(da tu ce zici, ghici ?)

 

- Tu iei poziția omenos, cu omenia la pachet, în Româmia lui Eminescu și Bacovia, cu poezia și cu cetera eccetera, eccetera.

- Ești călare pe situație cu ingrediente bucătărie, vorba lui Șurubel din Vorbește lumea.

- Nu știu dacă cineva/ceva a putut să facă, să mă lapăd de viața, că gândul meu era la Vica și la ce altveva, la ce iubire mai adâncă și m-am necăjit crezând-o mai senină, dar m-am canonit ca semn din fire, din ce am fost în natura mea, în cu drag de România mea speranță, credință drept de a fi, drept Dumnezeu indiferent, cât m-am zbătut, zbuciumat ca un pește pe uscat/sfârâind într-un laboș, cratiță după ce peștele l-am scos cu mâna golă, scociorând sub râpa văii, cu  apa mică peste vară, dintre văi, de pe la moara lui Dani, chiar secând prudul de pe fundul văii, chiar iscàndu'se sub soarele fierbinte a verii.

- Tu n-ai regretat niciodată nimic, om minunat ?

- Tu ce mai zici ? (ce zicale ca Grigore Leșe zici ? în și de dorul lelii ? tu nu cânți "iordane"? Tu reciți, dar cine o gândit poemul e cu adevărat mare poetă, un om cu gând ca lumina, e răsăritul luminii, minunii eminesciene, e însuși grozăvia dreptului de a fi-Drept Dumnezeu.

- Superb! Ce încântare sa incepi ziua ascultând cum deapănă gândul Paulei prin vocea lui Ben,  povestea... Cu prețuire, Elena Armenescu

- Soarele, și soarele a ieșit după sufletul omului, cu drag de România mea. Oamenii îs altfel îmbrobodiți, altfel de oameni se leagă, oamenii de ritual. Ați auzit  ce nu s-a mai auzit în Sectorul 4 Gorila ciufut, criminal spune că fata - s-a lovit cu capul în vana din baie (ce-om mai inventa ca minciună, nimurugi cum suntem stroșiți și nemernici denaturați ?)

- Frumoase versurile dnei Paula Romanescu! Interpretarea - plăcuta! NM.

- În ce facem e liber albitru ?

- Multumesc din suflet, Ben! Un inceput de saptamana cat mai frumos si pace! Te imbratisez, Dorina

- Cu drag si prietenie, ciresar, Benoni. Multumesc distinse suflet si frate in Duh, draga domnule profesor Nicolae Matcas! Cu admiratie, Ben Todica. Multumesc din suflet distinsa doamna Elena Armenescu! Cu admiratie, Ben Todica

- Viața de a acasă se construiește alfel: cărămidă cu cărămidă fiind pe fază fain-făinel, voinicel, măiestrel, în Românie te iubesc la nebunie cu armonie, cu melodie-sinfonie, de omenie firesc. Iubire din iubire se face spre fericire, profericire chiar dacă o cămilă intră mai ușor prin urechile acului decât un bogat în împărăția cerului/Dumnezeului. Ne-am luat soarta/ destinul în propriile mâini.

- Înfrângerile de ce nu ni le-am povesti ?

- Sunt/nu cu vorbe de luat în seamă ?

- Bobonete la idoli e de luat în seamă, că Bobiță e personaj în Las Fierbinți. (umorul cum se educă în România educată, România artă ?).

- Cum văd altfel lucrurile ? Belusconi era cu petrecerii lui numite buga, buga, Dumnezeu îl iierte ! Sunt niște oameni care vă apreciază, cum vă sincronizați, în felul de a fi. Să n-avem discuții. E o vreme bună și cu vânt insistent. La voi cum e ?

- Românul care confecționa bomba în Italia, în penunsula nappiană ca o cismă, a fost a naibii, că infecta bombă ce o confecționă explodă și naibii explodă tot din neglijență, că la ce naiba i-o fost bună, să incite babaul? că era de așteptat:

-"Cine sapă groapa altuia ajunge naibii, el, în gropă, el, personal că asta-i naiba naibii pilda viceversa-învățărura de luat aminte-i ? (a-ți luat aminte ?)."

- Aici la noi e ea e mai bună țară, aici la noi România-i a noastră,colț de rai,cu plai și,cu român grai,pe picior de plai și gură de rai.

- Copilului tău i-ai transmis temerile tale?

- Marcel Ceolacu e vioara întâi în guvern, prim-ministru. Ce variantă aflăm pentru explicație, că batem apa-n piuă, până se face ziuă-ziorel de ziuă, că-mi vine, cu jergărai și susii săi, că-i cel care pe piață-i mai tare, din parcare ori cum te scuzi, că, cu pardonul omori omul, uneori atârni de un fir de paingen, cum le îndrugă, în dialogului,cu Firicel ca-n filmul Las Fierbinți:Oaie/Bobiță, /Bobonete Celentanu, în Las Fierbinți? Asta ține de întrebare. (ce probleme ne sâcăie la icre/cerebel, că doar n-am dat cu securea iar Vasile a Șutului din Oșorhel care le toacă mărunt din meliță.

- Tu faci bucătăria la Mere pșdurețe, o faci fără sincope, o faci ca la carte Ben și ești prin ce faci, cu rădăcini de stejar, ești ca la ABECEDAR legendar, ești un adevărat mioritic, fizic: pragmatic, ești incomesursbil, îmulțulțit, cu har plenar și exemplar.

- Noi o luăm în freză dacă nu suntem cinstiți cu noi înșine, că de nu; trece trenul pe làngă noi și l-am pierdut.

- Care ți-s obiceiurile bune de acasă ca grijă de tine ?

- Doamne, Tu care muți munții din loc, fă o minune a vindecării pământului și a sufletului omenesc, Amin. Melania Rusu Caragioiu

- Alexandra Chira, îmi atrage atenția făcându-mi apropo, că Sălăjanca, că și eu din Sâmpetru-Almașului și eu brav, sunt sălăjan care aprind și eu pe cer o stea ca scumpa de Alexandra care pierde din ținuta populară de confort, cântecul fiindu-i stare de confort, un suport moral fără/ cu profunzime, cu mărime, în renume, o stare de confort și de supravețuire, stare de bine. teleportându-ne spre fericire prin valoarea autentică.

- Mult se cântă casa mea, țara mea e un cântec că și casa mea și țara mea e un càntec cu acorduri ample, melancolic și de miez de pâine fierbinte. Generozitatea e ieșită din comun, că noi firesc facem parte, cu unicitatea noastră, că nimic nu e fără un Dumnezeu, fără sentiment și cu eternitate.

- Scrii uneori senzații tari.

- Omul îndrăgostit nici nu poate avea o fericire mai mare. Pentru suferință nu-i preț de vânzare, că de fapt cine-și vinde suferința ?

- Artistul.

- Servus oameni frumoși, luminoși și alunecoși care fac lucruri frumoase, cu mez de pâine fierbinte.

- Suntem creeativi și naivi-nativi, fără să fie nevoaie să ne prefacem doar, Doina Drăguț, răruț ca să fie și drăguț. Lucian Crăciunaș, Purcelu era cu naș, gospodar harnic și puse ochii pe Susica Cucului, o familie cu așezare. Cei doi tineri se înțelegeau o și o  pețise după tradiție și obiceiul folcloric. Ne adjudecăm succesul, că tot munca ni la ordinea Zilei coerent (defăimat și dezinteresat). Mureșan Ana a lu'Banetu, din Recea-Cristur, dirigintă la Of.p. poștă, din comună se căsători cu Doda Gheorghe, coleg cu mine la Dispensarul Sanitar-Veterinar Recea-Cristur. Colegul Ghiță era din Cășei, de dincoloDej și de Urișor a primului bărbat Tudorel Celemen a lui Vica, cu care ca o apucată nascu ca o iepuroică bună de prăsilă 3 ani după olaltă, mai întâi pe Marius, apoi Miha și după ce venise din Dej de la domnie, că se săturase, se bistuise de a fi doamnă în Urișor la coștejie, cum îi zicea acelei părți de suburbii unde locuia tata și nama lui Tudorel Celemen. Se căsătorise Vica cu Todorel când eu absolvisem cu examen clasa a opta, în Aghireș-Fabrici și am ajuns la Agricolă în Bistrița, pe strada pe unde treceam spre Valea Jelna. Vica mea era cum era după chipul și după asemănarea mea, îmi era fără asemănare, binecuvântare.

- Tu echilibrezi situația cu multe emoții derulate în strategii și detalii.

- Ce-i frumos mă încântă, excelența și esența ta, miez de pâine trasă în mâine de pace.

- Da ce-i frumos și lui Dumnezeu place. De Dumnezeu bine !

- Ochii tăi căpruii fură inima orcuii. IOAN MICLĂU-GEPIANU: VERSURILE COPILĂRIEI! Păsăruică de sub nor!

Păsăruică de sub nor,

Unde duce al tău zbor?

Spre ce crâng și apă lină

Și flori albe de sulfină?

 .....

-Frumoase versuri, Eu citesc în ele o inspirație divină. Ele sunt un tot, fel de antologie a vieții unei persoane, dar cum toți suntem ,,Copiii lui Dumnezeu”, fiecare își poate găsi aici, în închipuirea sa o trăsătură, un vis, o realizare, o maximă plină de adevăr, Mulțumim mult Maestrului Ben Todică,  de a le fi selecționat...  Cu multe mulțumiri,  Melania Rusu Caragioiu

- Aceleeași sincere simțăminte: VĂ MULȚUMESC TUTUROR, ACUM CÂND BĂTRÂN FIIND, DRAGOSTEA DE POEZIE ȘI PRIETENI ADEVĂRAȚI ÎMI INTINERESC ZILELE, Ionica din Gepiu

- Din tot sufletul ca pe o Românie în bucate vă iubesc carisma, inima voastră din rutină vă iubesc ca pe o pitorsc pitorească Românească, sufletesc, cu Dumnezăiesc. Noi românii românim, suntem ea, suntem România și veșnicia după filmul: Buzduganul cu trei peceți. Noi nu ne mânjim sufletele cu sânge românesc/de un altfel, pentru noi doar pacea fiind sfântă. E un echilibru între țarile romànești țari cu nume și de renume. Pentru familia ta ești canon_binecuvântare?

- ÎNCHINARE de PAULA ROMANESCU

- Iliescu a adus în București pe mineri ca sa murluiască cu rușine și brutalitate bestială, că ce a fost atât de frumos, de luminos și de sfânt s-a piscoșat, urâțit, a devenit apocaliptic, că oamenii au devenit fiare, niste cutre din oameni, neoameni, cu figura, cu inima au fost, fost înegrită de cărbune ca dracii, la noi în acest artist mister al Parisului românesc, mirosindu-se a moarte și a hoituri, a comedie de comedie, de ceartă cu orori ca oroare umană, bestială ca o frescă a nemernicieiei, fără nici un sens, ci cu haos al dezmățului al românismului degradat fără sens și noimă fără de aură și de nimb, unul potrivit cu sfințenie și  viceversa abis, oamenii potriviți au scârboșat locul potrivit sfințit și iubit de aevărații romàni, că români cu adevărat, (minerii la incitarea bestială au aglomerat și devenit sadici, bestiali în Bucureștii. Că minerii erau bestii, erau ei minerii pe care oamenii lui Iliescu i-au  făcut niște brute animalice sub comanda banditica contra umanității și sadice au devenit apocaliptici, greu de ierat nu de Dumnezeu ci de însuși oamenii pe care i-a batjocorit ca pe Iisus, inconștienții chiar omrându-i ca pe vremuri de război.

- Asta e lăgruița. Te urmează toată viața.

- Cineva-mi zicea ca dacă greșești, greșeala te urmează pretutindeni. Încinge grătarul, că la Măriță Cătălin nebunul sare muștarul și nu că cineva ar da cu săcurea/toporul ori cu parul sau cu poporul ? Calmul e salvarea noastră Parohul nostru e Pr. Olariu Septimiu. Locuiește-n Dej. Face din Dej naveta la Ciubăncuța (scriu, scriu uneori atât de sec, scriu pe cont propriu. Respect față de mine ce respect la propiu, infinitul față de obiect, din respect.

- Bună ziua! Avem deosebita plăcere de a vă invita, joi, 15 iunie, la activitatea dedicată comemorării celor 134 de ani a poetului Mihai Eminescu. Activitatea face parte din programul Zilelor Culturale ale Bârladului, ediția a XXXVII-a și  se va desfășura joi, 15 iunie, începând cu ora 10:00 La Centrul Mihai Eminescu Bârlad. Vă aşteptăm cu drag! Vizitiu Cristina

- PRIETENIA LUI EMINESCU la VASLUI - de Ben Todica, text si versuri MIRCEA DORIN ISTRATE. Un fotovideoclip recitare la textele autorului in chip sarbatoresc intitulat: LUI  EMINESCU - ,, Crucifixul poeziei românești”  Pe suitoarea cărare a mersului nostru prin istorie, începută aici încă din străvechime, Începătorul Lumii, ne-a pus din loc în loc troiţe veghetoare care să ne lumineze şi să ne îndrume paşii pe mai departe spre celălat capăt al veşniciei. Aceste troiţe au fost şi vor râmâne mereu un Zamolxes, un Burebista, un Decebal, un Mircea, un Ştefan, un Mihai, un Cuza, un Avrămuţ,  sfinţi de-nchinăciune când jalea şi durerea sufletului nostru se îndreaptă spre ei, chemându-i să vină şi să mai mântuie odată jertfelnicul şi oropsitul neam românesc. În ei avem modele de dragoste de neam şi ţară, în ei avem chipul dădător de speranţă a celui curajos şi vrednic, apărător al gliei străbune, creştin adevărat,  smerit şi iertător, netemător în faţa morţii atunci când ţara e la răcruce de timpuri înşelătoare.

- Câteodată și eu ca Hitler sunt aerian, și, că voi mă știți prieten în pretutindeni. Omul se mai chinuie în viața aiasta, dar cui îi mai pasă în afară de ai lui ? Dintotdeauna era un rost în toate, o încăpățânare sănătoasă în bine.

- Ești ca Vica, în lucru ei cu spor, încă din zori, cu mine pusă pe măritat, ițită, grăbită, cu sare și piper ca un sfârnel, fain-făinel voinicel.

- Eu din felul meu sunt în largul meu, drept Dumnezeu.

- Ești ceea ce e iubire, în fericirea celorlați, dezinteresat, cu vârf și îndesat. Ești ca El, un mare El, august, mare artist, om cu sens un univers versus, un sens în marele sens al vieții, în sens al existenții. Ce-i care-l vorbește de rău pe Eminescu, pe poetul mișto, sunt însuși epidemia holera, pa demia, moartea, minunea-urâciunea, că ciuful buruiana-holbura ciufulește ca vorbește lumea, ciufulește potcast lumea și nu se văd, că-s minunea, sadea răul (Lucian Boia/Pataievici, că ciufii nu se văd ciufuți, niște răi care fac orice ca să fie vânzoleală, rău, cu duimul, cu băi de gloată la grămădeală, de grevă la zăpăceală și orbeală, că de fericirea celorlalți nu le pasă, deși mireesuca-i roșie și cu fluiditate, ițită vioaie, cu bucurie, e de urcat, în cocie, cu uiu-iu, c-așa-i la cununie, cu alai în preaplin de veselie, beuturi pe masă și mâncăruri-bogăție, mâncăruri bune, dodoloță în farfurie ! )

- Nimic mai satisfăcător, nene scriitor din viitor.

- Ai gust zuzu de artist altruist și optimist și cu ce ești ceeea ce ești de povești, atârnăm cu un elefant, doi elefanți de o pânză de păiangen și când încântător ca scriitor în ce viitor ești încântător scriitor, scenarist cu schimbare, binecuvântare în două culturi, care-ți ține la aventuri, la arturi, cu semănături, că ogoare sterpe nu ții, trebuind mană cerească, dnezăiască, trebuind poporului ca să-l alimentezi, hrănești, chiar și cu oxigen, gen, men, Ben că tu încă visezi cu ochii deschiși, cu detalii, reverii cu detalii în omenești ecuații, cu brioașe și cai verzi, fără a fi revotat, pentru ce complexe ți s-o întâmplat de la vârsta de 2 ani ca cei botezați, iubiți pretutindeni între oameni prieteni, în pretutindeni de oameni altruiști, pentru oameni, c-apare buliingul precedat de transformări ce au loc în noi și la noi, cu rușinea care foarte prezente la noi, cu codri, cu brazi verzi, înalți, că ziua crește și noaptea scade, că noi ce trantim din noi, cu bine, dacă e bine sau nu e bine, ce-i distorsionat, în noi, că, care ni vina că ne-am schibat, cu excepție, excepțional (că am sau nu celulită ? Asta-i chichineața, în ritualul de frumusețe totul cu pretenție ca acela din Albă ca Zăpadă, cu oglinjoară, oglinjoară care-i cea mai frumoasă din în țară ?)

- Leneșul zice la toate, că nu poate.

- Puțină destindere întâmpinând vara, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Mulțumesc stimată și iubită doamnă, Bună ziua, Zână bună !

- Milioane de albine din întreaga Europă mor, dar peste câteva săptămâni UE ar putea să supună votului un proiect de lege care să le protejeze habitatul și să redea viață apelor și zonelor devastate. Politicienii conservatori se aliază cu industria pesticidelor pentru a încerca să oprească această propunere legislativă, așa că vocile noastre trebuie să se audă mai tare! Hai să le arătăm legiuitorilor că oamenii vor să le dea albinelor și naturii o șansă să-și revină. Semnează acum și distribuie mesajul tuturor!!!

- Draga Viorel Maier, Pesticidele sunt dăunătoare insectelor  care distrug recoltele sau le diminuează, lucru conoscut tuturor, chiar din primul an de școală al copiilor. Pesticidele sunt toxice și în mare măsură cancerigene. A stopa folosirea insecticidelor este o sabie cu două tăișuri, risc de reducere a recoltelor, hranei, sau intoxicarea lentă a organismului nostru și pericol de boli. Mierea de albine este benefică și reparatorie, dar nu cred că atât de reparatorie cât daunele nefolosirii pesticidelor. Este dilema secolului, dar va trebui să mărim numărul metodelor de exterminare a dăunătorilor, insecte, care pot distruge sau diminua recollele. Succes noilor descoperiri mecanice și chimice non periculoase omului,  de combatere a insectelor dăunătoare care vor înlocui pesticidele! Aceste lucruri sunt cunoscute și de copii, dar scapă atenției noastre. Succes în descoperiri, invenții! Melania Rusu Caragioiu

- Aduceți aminte de ce trebuie știut că e mortală, fatlă, otrivirea cu pesticide, că ce trebuie să știm, e musai să știm despre pesticidele care pe de oparte pot să ne otrăvească, pe noi ca oameni (asta o știm din liceul agricol, fapt ce nu l-am uitat nici după 50 de ani, că ce se învață serios, temeinic, nu se uită dragilor, nu se uită niciodată !) Dă mult de lucru, multă seriozitate ca să se facă un lucru bun, impecabil și de cinste, că-i păcat să intoxicăm oamenii, omule, să intoxicăm cu insecticide ierbivide/ pesticide (noi trebuie să fim incurabili optimiști, să face totul cum trebuie, având speranță, că nu ne va lipsi binele, nu-i așa ?).

MEGA MAGNA CUM LAUDE UNDĂ VERDE

- IN MEMORIAM MIHAI EMINESCU -

Cu frumusețe din multa frumusețe cu noblețe,

fumusețe din frumusețe lui Dumnezeu, Drept Dumnezeu,

în tandrețe un eu a lui eu,

să ne răsfețe,

un Eminescu a lui Eu,

cu Eu,

din frumusețe și tandrețe,

fără pereche și fără egal național și emoțional-universal-monumental

profund de păstor blând,

Eminescu, verde de albastru,

cu tot ce-i sfânt și al nostru și, numai al nostru

de albastru mega magna cum laude

de undă verde

Eminescu.

 

- Țara noastră are oameni de valoare sau nu mă crezi? Înseamnă că la noi se muncește în culori de neliniște, se muncește hărnicește. Mierea de albine nu-i apă de ploaie, apa care adunată cu ea, cu apa de ploaie ne spălăm pe cap, că e apă moale.

- Pesticidele distrug și albinele.

- Cine știe, incredibil, cum să te anunțe eficienți, chiar tu fiind surpins în esențial, cu sens, prin esențial?

- Adevărul îți dă strălucire, lucire de fericire, o revelație în socio-ecuație, umană și năzdrăvană.

- Și totuși poate, poate că te îndoiești ca să exiști.

- Ce-s/care-s comune dureri? Cum să treci peste penibile, a naibii dureri? Cum apreciezi ce spui ? Uneori raurile-s încurcate? Tu prin ce crezi că te ții puternic? Uneori mă fac de râs, încerc să mă gândesc la amândoi (ce ține atât de strâns prietenia noastră,Todică?)

- Adevarul.

- Unora Vica le era suficient, destul să le zâmbească.

- Binele din bine, din excesiv de bine se face, cu pace se face și cu mulțumire de sine se face.

- Grozav e că tu răspunzi în felul tău, original cum doar tu o faci și aiasta tu o știi, cum doar tu o știi, nu-i așa? Tot timpul e pentru adevăr. Îți pasă tot timpul de viața ta. Sunt la limita extremă cu durerea și cu diagnosticul, cu prognoza dar tot nu mă las trântit la pământ, că de ce-aș fi înfrânt? Care ți setea de spirit, starea de bine?

- Dacă nu-s albinele, cum stăm cu polinizarea, cu polenul ca să nu cădem în ridicol, în acea stare vaporoasă. Cum să trăim azi ca și cum ar fi ultima zi în comedie la greu, drept Dumnezeu, nimic nefiind cum a fost/ce am fi vrut a fi, artist. Nu m-am săturat să pun întrebări..., naibii !

- Ești plin de compasiune, dar eu ce să fac cu compasiuea? Scrie, cum se scrie despre ce mi pe lume mai de drag. Măi să fie, om de omenie, om de Românie, cum doar Eminescu se știe, că mi drag mie, cum mi dragă, Vica mie, că piuie, de uriechile-mi țiuie !

- MĂI SĂ FIE, OM- POM, POM-OM, DOR DE DOR

- Mă zgândără a naibii, rău mă doare. Mateiu Caragiale, crai de curte veche, cu dor de Românie știe, cum știe, ce știe, om de omenie. Noi avem grijă de noi, că biserica din noi e îndreptată spre răsăritul luminii, cu viață și spre, cu adevăr, cu autentic real, în avetură și cu natură. Daria cu Marin n-aveau cu cine să mergă la Dej, la evidența populației și în cele din urmă l-au aflat pe țiganul Scandal și vor merge la ora 10. Mi se mai întâmplă să mai uit câte ceva, fără a fi vreo filozofie îmbârligată, înciotricată ca acela a lui Ciotric/Olimpiu.

- G L O R I A de Ben Todica din traduceri de ADRIAN GRAUENFELS. Un clip audio fotorecitare la versurile traduse din cartea autorului intitulata: Traduceri - Volumul XVI = Yannis Ritsos - Primăvara provincială / Timpul încetinește, lumina netezește suprafețele, / se infiltrează / în dulapurile vechi, în sertare și sub paturi; / usucă saliva de pe pernă, abolește saliva de pe scări, / pune cuvintele în ordine iambică. Și acum omul / care nu avea decât o haină lungă și zdrențuită ca să-și / ascundă / cicatricile fără glorie, firele de păr cărunt, este obligat / să stea gol în lumină, pretinzând că este / statuia unui tânăr, peste ale cărui bucle de marmură / vreun trecător stupid a aruncat o pălărie de paie / cu panglici și cireșe de ceară din veri imemoriale.

- Mă minunez, omule, tu, Ben Todică ai auzit că se face cărămizi, din zaț de cafea ? dar că Clujul respiră și mănâncă film (de aiasta tu ce zici, de aiasta, mă !?)

- Zic ca tu esti cel mai norocos sa poti participa la festivalele de film din Cluj. Te ADMIR SI INVIDIEZ CU BUCURIE.

- Felicitări, dragă Ben! Sănătate și spor în ceea ce-ți place să faci! Cu drag, Vasilica

- Numai sonetele nu le va traduce nimeni. Adrian Munteanu

- thanks BEN, esti cel mai mare ! AG

- Pomenit fie-n veci si inchinaciune aduca-i-se Eminescului Mihai, suflet incununat de dumnezeeire si greu incercat de urgia vremurilor precum blandul si preabunul popor a carui spiritualitate o intruchipeaza!

 - Eminescu e șansa ta provita șansa mea, cu drag, ce mi mie mai cu drag și, cu făinăoșag, în, cu drag, Paul Surugiu, Fuego și, Paula Seling, de România mea cu Vica mea, mândra mea, în veci pomenirea ei printre tei înfloriți, cu albi porumbei de pace, a limbii cea române cea română, maternă și cu veșnică îndemână (după spusa im memoriam, maistră, eternă, Dumitru Fărcaș, drăgălaș! De pomină, în lumină lină, imnică de duminică, pe a Salvatorului Arcă.

- Nimic mai satisfăcător, nene scriitor din viitor.

- Ce-i care-l vorbește de rău pe Eminescu, pe poetul mișto, sunt însuși epidemia holera, pandemia, moartea, minunea-urâciunea, că ciuful buruiana-holbura ciufulește ca vorbește lumea, ciufulește prostesc lumea și nu se văd, că-s minunea, sadea răul (Lucian Boia/Pataievici, că ciufii nu se văd ciufuți, niște răi care fac orice ca să fie vânzoleală, răul, cu duimul, cu băi de gloată, la grămădeală, de grevă la zăpăceală și orbeală,că de fericirea celorlalți,nu le pasă,deși mireesuca-i roșie și cu fluiditate, ițită vioaie, cu bucurie, e de urcat în cocie, cu uiu-iu,c-așa-i la cununie,cu alai,în preaplin de veselie,beuturi pe masă și mâncăruri-bogăție, mâncăruri bune, dodoloță în farfurie!) Eminescu cu aură și nimb, aliură frumoasă și luminoasă, scânteioasă în timp și-n veac multora fericire, alean, leac peste veac, doina lumina lină învierea de pomină a românului, pe altarul soarelui și pe Arca Salvatorului și a Mântuitorului Iisus, de cuvinte și de moarte mai presus, în plus și, în bonus de viață-nemuritor, temerar, prin timp cuceritor cutezător în puterea nopții cucerind ziua, emoționant, luminat și curat, aur cenușiu strecurat ca la descântat, cu apă neâncepută, ca la deocheat. Domnule Eminescu scriitor, din viitor, scriitor cu viitor!

- Scriitor cutezător, scriitor cu dragoste și dor, de doină izvor !

- La noi se fac trafic de influiențe, supermarcheturi. De ce ? Forță am dat, viteza m-a lăsat la zidirea iubirii (ori ce zici/ce de zici?)

- Tu ești beton și mai beton, cu breton ca vagabond din raion.

- Tu ești român, român real național, raportat ca El Greco la universal. Ne măsurăm viața, pe noi înșine cunoscându-ne ca buni oameni, cu mult soare și căldură de om-binecuvântare cu omenie de Românie profundă, blândă și mare. România e în armonie, cu bucate educată și învârstată, restaurată cu pace, liturghie, în spice, cu o sfințenie dragă mie, cu drept Dumnezeu. Cu biserica din sufletul nostru îndreptat spre răsărit către lumina luminii?

- Urmareste filmul ‚Diminnețile unui baiat cuminte’.

- Nu era ușor de filmat un film, dar Ceaușescu totuși a aprobat că era fiu de țărani și era din Scornicești, dar n-avea adversitate față de ce era act de cultură și înțelegea adânc ce însemna aiasta, cultura că era în vogă și se cernea și discernea prin ce era har și era foarte bine in artă și era un talisman viu care ne prinde și ne cuprinde. Grabosalnic negrăit grăitor grăiești despre ceea ce însemnăm, noi românii pe lumea aiasta înebunită de iubire și fericire, că noi binevoim, ne iubim si ne place să ne îmbuibam în iubire someșano-transilvan-eminescian.

- Chiar așa, ce gust are iubirea ideală și o idilă Blaga inedita?

- Onoarea noastră ni în joc, pejar, cu har. Tu deja nu trebuie să ajungi,că ai ajuns deja o personalitate importantă.

- Tri iezi cucuieți

- Ai talent, cu calitate, deosebite calități de botezat (vi s-a dus duhul, că ești om bun, cu lucru bun, lucru de calitate analizându-vă calitățile distincte și ești surprins de sensul care-l ai deosebit, că areți atât de bine, că n-areți rău). Ești ca Zamolxis, zeu al Dacieiei-Felix, comedie la greu. Ești demult în pâine. Înfrunți problemele direct, infinitul e apropiat de obiect cu pace liturghie în spice. Ești direct, cu bun gust, că tu ai gusturi bune maistre, respiri, inspiri și expiri ca un excepțional, universal, ești în final unul de al nostru, un brav conațional, cu sânge pur sânge albastru, pur sănge, vertical ești.

- Laudat fii!

- Vica se întreține cu înțelepciune, cu fițe și unoori mă mai desfată cu cântecul ei pur, doinit-horit ca hore fără nici o sminteală și mie mi drag să petrec, în casă cu ea, cu draga de Vica și grozav să mă desfăt ascultând-o, fără fente, după ce muncim cu drag și spor alături de ea de Vica mea. Neantul birocrație sunt ca într-un labirint, ostentativ, perspectiv și creeiativ. De mulți ani merg pe la Uniunea Scriitorilor filiala Cluj, pe la președinta uniunii, Irina Petraș care mi-a promis că voi fi primit în Uniune, dar anii trec, cu greu și eu sunt tot în afara ei. Am nevoaie de un mic ajutor ca să devin mebru al uniunii de la Cluj. Pentru mine prietenia voastră înseamnă foarte mult. Voi ca pe un copil orfan m-ați înfiat, Ben ca să mă scoateți în lumină, la rampă ca pe o vampă, ca pe o tufă de veneția, un star trecut prin ciur și dârmog (cu multe investigații ale hazardi-ului). În viața noastră nefiind nici o stare buling de ghei. Tu erai și ești de notorietate, un om cu calități de om botezat, responsabilizat ca om între oameni, pentru oameni, un om cu adevărat altruist, cu multe stări plăcute. Mă plâng de dureri de picioare (par a fi un handicapat). Țăndărică era un personaj, o păpușă la televizor, când ne educam cu televizorul uitându-ne și la televizor la Căpitanul Val-vârtej și era cum va zice ceva mai târziu: "o lume minunată." Nu-i ușor să dispâreți din viața me plină de peripeții despre care nu știu dacă voi reuși/ ba să scriu (în marea revelație, tot trecând prin mine ca un flm de artă).

- Tot face presiuni asupra noastră, ne dă emoții, fiori.

- În România, România în bucate, ospitalieră te pune la masă, cu întinde-te masă și strânge-te masă! Zi de zi ești preocupat să faci lucru bun, nu lucru puțin că noi nu stagnăm, ci mergem mai departe.

- Ești multi-legendar.

- Lui Vica nu trebuia să-i spui: -"calcă-mi cămașa, pantalonii, pregatește-mi cravata și dă-mi cu box pantofii." Ben, tu nu ești pus, în păpucii altcuiva, mai sus pus.

- Eu nu incurc pe nimeni atata vreme cat nu cer pomana. Nu sunt interesat in atentie. Traiesc doar pentru Dumnezeu. Tiuitul urechilor la varsta noastra aduce SURZIREA,

- Tu ce? Mai umbli teleleu, hai-hu-i? Mărgelatu, un bezevenghi, vânzător de mere de pe vremea lui Sturza/ prune verzi care pe vremea coplăriei mele, îmi strepezeau dinții de gândeam că am pe mama dracului, în gurș de babă cloanță, moară hodorogită pe la piatra dracului de la Hida, târgu de marhe de pe la Hida-Almașului. Tata Dragomir era un zdravan de om, pământean, din Sâmpetru-Slmșului, Sălaj. Nu era grozav zaiafetul lui DULIȘ, Jeler Simion de la Părăul Ursului, locul pe unde la Grădina Ursului locuia învățătorul Ioan Rătundenu-Ferghete, pe lângă Mâcioc și diacul cel bătrân Zdroba.

- Iancu, craiu munților nu era ca albina-fițingău care zboară din floare-n floare... Era deștept, serios și om de treabă.

- Zavera aiasta, nu-i o șotie. Nici în 1907 nu s-a glumit că și atunci a fost ca un cutremur. Mere pădurețe este aventura, arătura, grăpatul, discuitul și semănătura vieții noastre, laudă de zestre mega cum laude, cu meritocrație a vieții noastre Ben, o valoare autentică, cu soare și binecuvântare de Românie profundă și mare. Dan Puric, din țânțar metaforic, hiperbolic, literar cu talanții îmulțiți cu larg și divers colorat de neuitat, că de ce să uităm, cum nici Darie în misia ei pe viață și moarte, ea nimic nu uită. Ca hazosul Nică a lui Crengă/Desculțul Darie, important și el în Omida cu rădăcini amar sub ploaie și vântu, cu Roza noroiasă, cu gropi în drum nepetrit, cu hârtoape și vorbe ca la Arghezi și Alexandru Graur ori Ghrorghe Putreanu...

- Vivy Paty folosește pe dracu-n vorbe.

- În mare prin tine ce-mi doresc coerent în vorbe am. Unii-s țâgănoși în vorbe, vorbesc huliganic, la plesneală.

- Crezi ca ești nebun, abisal?

- La scenarii n-ai validări, sari peste cal cu ochelari de cal banal, ca cu voință ești inedit, cel mai iubit, la locul tău te sfințești. Pentru cineva e scris în stele: a murit regele, trăiască regele... la survaivăr..., în Dominicana.

- Sunt pe picior de plecare: Quio vadis, Domine?

- Să zic, că n-am vanitate aș minți maistre! Tu ai știut că orice armăsar ajunge gloabă, dar nu și orice gloabă ajunge armăsar? Nu cumva ne facem, ne prefacem că tragem targa pe uscat (e de atunci cu Revoluția de la Timișoara, din decembrie 1989?), când a fost o nebunie, un haos, o delănțuire și desfășurare spre desăvârșire de viață spre și spre adevăr, că se declanșa revoluția, fericirea, nemurirea). Oamenii acelor zile erau colțoși,cu grai bolovănos, zdrențoși, buruienoși, că vorbesc fără de ei, vorbesc trăsnit, deschis devalizând tot.

- Am auzit ca se traieste bine azi in Romania. Romanii continua sa aibe frigiderele pline tot ca pe vremea lui Ceausescu. Doar se vaita. Ce bine ca traieste macar Valentin ca sa vada schimbarea. Amin!

- Unde ni solidaritatea cu demnitatea și cu binele, politică cinstită la nivel înalt, fericirea națiunii, fericirea dezinteresată pentru ceilalți, un deziderat moral. Avem și noi tabietul nostru aparte. S-a vorbit una și s'a făcut, și face altceva. Iliescu, cel nevinovat de sângele vărsat, un om care rânjeste la răul făcut, cu minerii și pe timpul revoluției și după, că n-avea cum să se asemene, un strop cu Ceaușescu.

-  Era frate Ilescu, frate cu Lucifer.

- Noi nu ne-am câștigat încă libertate, democrația noastră. Mie Iliescu, nu mi-o făcut nici un bine. Habar n-au că scriu. Sunt chichinețe după Lecții de viață.  Crucile lui Crucița, încânta și aglomerația arhitecturală încânta, da soliditate în arhictetura bufă și era o bifare al acestor doi, cu cuvânt greu și nu li se părea că duce țara pe râpă.   

- Cine suntem noi?

- Noi, întreaga Diaspora și România suntemparticipanți de facto sau virtuali, cu toată dragostea și urări de mari impliniri. Să nu uităm pentru această știre și manifestare să mulțumim Domnului, cum spune și Sfinția Sa Credința noastră strămoșească, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- "Nu-i mare, tare pe piață în viață să fii actor, "auzi zicându-se, grăindu-se, cu candoare în Clanul. Totul e așa cum e, penibil și incredibil și totuși iubitre chiar și când suntem pe nicăieri, și niște nimeni, în Niște țărani, Vânătoare de vulpi". Viață era și încă ce viață cu durere, osteneală și cea petrecută cu prințesa mea, Ludovica  Păstaie, Mânzat a lui Iuănașu Horjului și eu Craiul, fițingăul zgârâie - brânză în colectiv, în zoocalomnia colectivului, în Ciubăncuța-Clujului numit Drum Nou, vorba mea și a încă cuiva unul nebunu Anțe-Panțe trage cu tunu și pușcă la rațe și mănâncă la mațe, că decât bucate stricate, mai bine mațe sparte..., că nu se risipesc, firesc talanții, ci românesc si că e o problemă în cădere liberă..., că mie Vica îmi da Lecții de viață cu bonus Iisus de zile ca, cele bune să se adune, Dumnezeul vieții lor, în măsura lucrurilor, cu curu-n sus, cum zice îmbârligat și prostit. Sufletul vostru are o coardă sensibilă, ca negru în Coliba unchiului Tom, că sunt în viața noastra răutăți, emoții bumerang, încontra noastră, că ne ia peste picior și zodia, că-i clar, no, dar ce știm noi, că ni se bagă ca lui Tramp bețe-n roate, chiar dacă-i șmecher instigator americanul, ca un inger care a strigat călcànd ca Stalin/Putin care calcă peste cadavre, dar ce știm, cu viață și adevăr. Ce chestie-i, că profesorii nu trec examenul pentru titlu și mai au pretenții de salarii mari, chiar dacă profesorii aieștea nu o merită, câ-s niște corigenți și niște repetenți, profesorii aieștea. E un haos, nu cu reformă, ca atare la pomul lăudat nu se mere cu sacul, că-i o debandadă greva aiștora cu greva, în grabă, fără onoare și fără demnitate și cinste, că-s de minune profesorii care ca Ponta Victor Viorel și cu defecte de necinste, fără stimă de sine, că e după ploaie teapana cere umbrelă. N-avem lucruri mai fericite, că nici penalul cu case, e un președinte sas/austriac care ne-a vândut, că-i bos-președinte și abuzează de funcție, pentru că se implică în probleme și dileme, a tăiat, distrus pădurile.

- Bonus futus?

- Exactimont! Chiar și sănătatea, din farfurie, cum zice Firicel, făcând pe nebunul,  făcând-o pe prostul ca toți profesorii, cu toții lacomii ca-n Legenda lui Tarzan timișoreanul Johnny Weissmuller care ca Robin Hood, în aventura lui ca Robinson Crusoe, rezolvă ceva, punându-și viața la punct, corect, cu subiect și predicat infinitul absolut ca omul absolut Eminescu apropiind infinitul de obiectul păcii și obiectul muncii-liturghie, în lanul de spice, pâine nervos și frumos, trasă in viitor trasă, în mâine.

- Ce decide procurorul de caz? ce-i just și artist, justițiar în cazul lui Putin, dar și a profesorilor care nu și-au trecut titlu pentru post (nu mă refer la profesorului Bogdan Herțeg baimărean, maramureșan cu cărți efectiv și afectiv și dacă nu dă explicații, cu cărți publicate ca om serios, tânăr familist, cu cărți publicate cu cinste și mertrocrație. Care ni ținta preferată?

- Intre blonda si bruneta aleg roscata.

- Există în fiecare: trifoi cu4 foi, există Vlad Țepeș, un fericit Dracula cu dragoste, caMarele și dreptul Ștefan io, dintre toți am fost și om între oameni, că m-am născut la întâi Octombrie, ziua recoltei și a prieteniei româno-sovietice și pentru asta îmi era dragă corectitudinea, minunea de a fi. Cine-i blonda, berea/ Ming asiatica?

- Iuliana Tudor, la o vedetă populară.

- Acasă e locul deplin, divin, unde, ca aici ne putem relaxa cu omenie, mult soare și cald ca în marea de smarld.

- Așa. Răsfață-te cu ceea ce ești: iubire și fericire, amice!

- Vica ce cauți în viața mea, de ce mio tulburi? Chiar și sinuciderea e o crimă, un act imoral, un păcat. Inculp pe toți cei care destabilizeasă situația țării României. Mai e și problemele cu prostata care imi afectează calitatea vieții.

- Vizionează „ȘUETA FETELOR de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS” pe YouTube.

- Copilăria ne-a fost cum a fost și vorba ni vorbă.

- Nici diavolul-Satan nu doarme niciodată ca Lucifer, că-i în  cădere liberă ca marea ta revelație cu Mere pădurețe.

- Șansele-s despre devenirea unui cuplu, chestia cu căsotăria, nu se poate face la comandă (bătrânele de la o vârstă se însoară și mărită)?. Mama aceasta a nascut 9 copii iar tatal plange de bucurie. IUBIRE ȘI IAR IUBIRE-IUBIRE, IUBIRE, ÎN EXCES DE ESENȚĂ, ÎN ADEVĂR, CU VIAȚĂ. Cum adică să aici, în iubire regula de 3. Ne pierdem de sine, în extaz de iubire, cu exces de fericire o evadare în nemuriire, cu drept la înviere. Excelsoriu ce să mai scriu pe cont propriu, cu aură-laură, cu stră și nimb astral, național și fără egal național și genial, universal Eminescu verde de albastru magna cum laude, din zestra noastră, un chilipir cu iz de trandafir sălbatic, pădureț nealcoș ca Dragomir, cu totul verde, în jur la pas cu lucru bun.

- Ca fiarele pădurii, politicienii sunt, că toți au egoism răutate exagerată, fac în țară prapăd.

- Sunt tocat de boală dar nu mai știu ce se mai întâmplă cu Mere pădurețe, în mine e încredere, încredere care nu o pierd, că am trăire, cu șansă, să am o șansă. Tu ce mai faci? cum ziceai, pe unde mai faci purici, tot sub papucii simpatici asii?

- Cum ai spus: șah-mat?

- Totul e în rgulă?

- FUGA de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un videocliprecitare la versurile poetului din colectia: FUGIND DE CAIN – CĂTRE CARACATIȚĂ - PARTEA I, de Adrian Botez = CE CAUT EU PE PLANETA ASTA ? - Ce caut eu pe planeta ASTA ? / Ce caut – pe planeta – zisă ”ALBASTRA” ? / (În realitate – fiind CRIMA-SIHASTRA !) / Ce caut eu – printre-atâtea SPECII VORACE / SPECII mucegăind GĂURI  - între COSMICE – SORDID-GAIBARACE ? / ...SPECII... – AICI : ...DUHURI SINUCIGAȘE – DEMENTO-SĂRACE... / Amăgitor LILACE ! / De fapt – DEMONI LINGĂI – de zor gâdilând MORT-UNIVERSUL / Acolo unde-ar fi trebuit să-nceapă  RIMA  și VERSUL !

- Fiecare caută undeva ( eu în hrube și canale). Dăm mereu de mucegai și noroi. Ne-am afundat până în gât.

- BUN DE TOT !

- Noi suntem, în mâna Destinului, a seninui colorat, că ce am făcut, am făcut, pe pielea mea și când mă încarc pozitiv, creativ având făptura luminoasă. Viața e frumoasă și la menopauză, că unde-i raiul? Am fost creeați pentru haruri mari, după cum ne spune sfàntă Maica Tereza că noi am fost creeați ca să fim iubiți, asta depinzând de noi oamenii, ciovicii lui Dumnezeu (cum răstălmăcesc rușii?). Trăim într-un  veșnic mister, că noi niciodată nu trebuie să ne pierdem speranța, lumina din viața care cu propria lumină ne lumină delicat (omul e și un clavăzător, că eu cu tine am esența în comun?). Totul e ca într-un joc de cărți/un cotat năuc, pe propri banii, ți se vând Iluzii, cai verzi pe pereți, prin acel aiurit și fraierit păcălici, (totul e mai zuzu, ghicit în cărți, ghicit ipocrit în cărți. Oamenii prostesc pe oameni ca vrăjitoarele cu aiuritele și incredibile farmece desfăcute, dezlegate, dar care vizibil te jumulesc mințindu-te. Oamenii au multă dragoste de dat și, nu s-asculte minciuni, de falstăificare a realității, așa cum parlamentarii și senatorii se joacă neloial susținând în fals pensiile și salariile speciale, o calamitate socială, un dezastru, un lucru grav, un pericol pentru societate, că înteresul poartă fesul politicienilor. Nimic nu se schimbă, dar ca in aventura ta cu Mere pădurețe, eu m-am născut băiat și mă simt băiat, un Eminescu poposit lângă/pângă izvor (acceptare și asumare, pentru a nu face vre-o gafă schimbând lumea, în felul uman).

- Cum e a trăii cu valoare?

- PRIETENIA LUI EMINESCU la VASLUI - de Ben Todica, text si versuri MIRCEA DORIN ISTRATE. Un fotovideoclip recitare la textele autorului in chip sarbatoresc intitulat: LUI  EMINESCU - ,, Crucifixul poeziei românești”  Pe suitoarea cărare a mersului nostru prin istorie, începută aici încă din străvechime, Începătorul Lumii, ne-a pus din loc în loc troiţe veghetoare care să ne lumineze şi să ne îndrume paşii pe mai departe spre celălat capăt al veşniciei. Aceste troiţe au fost şi vor râmâne mereu un Zamolxes, un Burebista, un Decebal, un Mircea, un Ştefan, un Mihai, un Cuza, un Avrămuţ,  sfinţi de-nchinăciune când jalea şi durerea sufletului nostru se îndreaptă spre ei, chemându-i să vină şi să mai mântuie odată jertfelnicul şi oropsitul neam românesc. În ei avem modele de dragoste de neam şi ţară, în ei avem chipul dădător de speranţă a celui curajos şi vrednic, apărător al gliei străbune, creştin adevărat,  smerit şi iertător, netemător în faţa morţii atunci când ţara e la răcruce de timpuri înşelătoare.

- Mulțumesc din suflet, Ben. Zi senină! Dorina

- Tu descoperi adevărate minuni eminesciene și ești ceea ce e totuși iubirea, ca un manifest artist, optimist și altruist, brav, perspectiv, cutumă și creativ, tu însuți ești un om de valoare, că așa cum grăiește prietenul meu, prof. de limba și literatură, Emil Lazar din Sașa, Sj.,director al Muzeului Municipal de Istorie Dej: "Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun: cine, ce Eminescu, ce geniu ești omule pe un picior de plai, pe o gură de rai!".

- Ești decorat frumos, de calitate și cu greutate. (e om smart, Pavel?)

- Cel care speră, zice un poet persan într-o zi, în credința lui va fi luminat ca acel dac care a făcut lui Dumnezeu pe plac. Aiasta-i baza, faza și tu, ce zici, care-i fraza? Filmul serial polițit, cu câinele lup comisarul Rex, aventuri în Austria e cu defăimare ca cea a compozitorului Pagnini, un învingător, nu ca acțiunea din film, că ce se întâmplă nu face cinste austriecilor care-s aspri, necruțători, fără frumos, nu altfel că n-are nimic din fain-făinelul vieții cotidiene, că tăt am auzit citind în cartea lui Adrian Păunescu: De la Bârca la Viena, de unde aflu unele restricții, firea austriacă (aici găsești acel sâc, Sâc! Că n-ai mărgele roșii ale mele, cum ar veni: de ce nu ne-au aceptat în Șenghen? cu toate că președintele Iohannis al nostru era unul de a lor, un austriac, fritz adică? Toți facem lucru, în felul nostru. Unele lucruri ne devin stânjenitoare. Că noi ne ocupăm de toate. Chiar și când dăm de cap durerilor de cap (Cu atinevragic/alt analgezic?). 

- Omenirea e instabilă, egoistă și rea ca mama dracului!

- S-a țăcănit la cap, că-i în càrdășie muierea cu bărbați, că e ceva ceva de ceva. Caii de la Letea, erau cai sălbatici din Delta Dunării; știa aiasta Fănuș Negu, un metaforic, că așa ca el puțini știau ca fiii ai satului, răsăriți de la sat, din baltă și ca el mai rar, că cunoștea situația, nebunia, sălbăticiei a naturii, erau acești, niște eficienți rustici îndrăsneți nebunatici. Jocul mic, joc de glezne.

- Ciocul mic, joc de glezne.

- Îmi place, în colțul de rai, cu Mere pădurețe. Tu știi ce gust are iubirea, fericirea și ce culoare are simțul, în drept de a fi ideal?

- Bun text, bună lectură! Felicitări! NM.

- Am cazut jos de ras, am imbatranit, m-am ramolit. Se vede ca-s STRAIN. S-a fie pronuntia mea de fug toti intelectualii moderni de El. Mama nu m-a batut destul de des la scoala cand ma alerga printre banci pentru ca nu stiam conjugarile de profesoara ma trecut clasa de frica ei. Doamne o iubesc pe mama si imi lipseste in ciuda faptului ca bovinele l-au scos pe Cosbuc din ABECEDAR. Mama cand isi scoatea din buzunarul de la palton cureaua lui tata rulata melc si o desfasura in aer era Harrison Ford in The Riders of the lost Ark. Toti elevii incremeniti priveau actiunea. Mama avea si o voce ce rasuna in tot santierul uranifer rus. Nu puteai sa n-o iubesti. Doamne Ajuta si Multa Sanatate, Multumesc pentru apreciere si sfat! Sanatate si belsug CELUI MAI RESPECTAT FRATE IN DUH, Cu drag, Ben

- Bună mamă ați avut, Dumnezeu s-o ierte! V-am văzut într-un filmuleț cum îngrijeați de d-ei, apoi cum o petreceați pe ultimul drum. Cum aveați s-o țineți bine minte decât așa? Să trăiți mulți ani s-o pomeniți, că nu v-a vrut răul! NM.

- Multa IUBIRE MAESTRE ! BT

- Cu dragoste, respect și prețuire, Ioan

- Mai niciodată nu înțelegi ce ni se întâmplă.

- Știu, că revin și revin de câte ori simt nevoia să revin, uneori sunt obsesiv, cu baliverne, dar cum nu știi din ce tufă sare iepurele, de știu, că salvez/nu Mere pădurețe, narațiunea așa zisului roman pe care scumpa și simpatica Vasilica Grigoraș bibliotecară spune profund-măgulitor foare just, artis și altruist, atât de frumos, luminos, spune duios ca acea Anastasie de omenie, pricipială și verticală care alene, cu alean trecea. Tot ce bucătărea, prepara Vica era bun, parcă erau făcute bucatele, după rețete străvechi, tradiționale, fără a fi târcite, nimurugite/ falsficate.

- Noi spunem ferm, că suntem aici la Mere pădurețe. Totul depinde de înțelegerea dintre oameni, chiar dacă-s din paradisul meu/ de pretutindeni, din diaspora. Trebuie spus adevărul oricât de dureros ar fi, adevărul și Vica sunt una, esența vieții și emoția la Mere pădurețe.

- Cauți să spui vorbe mari a României mari, când dorul de Vica ce am iubit e clipă de sinceritate, că am iubit mult această floare și n-am știut de necaz, de acest haz breaz. Da, tu, la ce să te complici ca și, să începi să te explici (Corina Chiriac, în rolul de Vica complet, rol De Poet, rol, în natură de aventură?). În rolul de Vică, mă complică, în a ei Arcă mare / mică.

- Noi nu facem nici o vacanță ?

- Ai copiii, continuă, viața intră într-o altă etapă, cu valoarea de sine. Putin parșiv amenință România cu bombardarea la Giurgiulești, amenințarea României cu distrugerea ei prin nebunia lor, vrând rușii ca se bage în două camere largi de nebuni, bolunzi și mișei și să dea foc la pușcărie și la casa de nebuni, că unde ești tu mare domn român Vlad Țrpeș, că crimă nebunească fiind a ne bunui prostie și prosteală a lui Putin, sadicul sângeros, că  chiar așa nu stați pe gânduri și faceți-l călăreț fantomă fără cap, nu-l iertați ca să-i fiți complice fiți fără milă, îl omorâți, vă rog frumos, cum și el omoară în Ucraina, distruge bunuri, cu patimă, amenințând cu bombardare și a României noastre. Aud Ben că si Sonia, româncă australiană conduce buimacă, drogată și e condamnată, dragule.

- Nu am vazut-o drogata niciodata decat poate de securisti.

- Explică-te. Știu că ții la ea, dar se zice că are ceva boală autoimună (cum adică? Te rog cercetează, dar să avem răbdare că timpul ne va descoperi adevărul ca să rezolvăm ce avem de rezolvat, să rezolvăm corect. Situația se poate înrăutăți de la o zi la alta. Ești de bună credință Ben, te cred.

- Acum am vazut stirea. Ce sa zic. Invata din greseli. E inca tanara si are timp sa se MATURIZEZE. Regret, dar nu conduci obosit. Dar e parte din viata. Politia isi face datoria si e inspre binele tau.

- Oare'-i just? Ce boală autoimună are Xonia?

- Eu nu sunt in tema cu astfel de etichete si nu ma bag in viata particulara a oamenilor. Intrebati-va unde sunt 8 milioane de romani pribegi prin lume. De ce parintii lui Iohanis nu locuiesc in tara condusa de fiul lor daca e asa de normala situatia la voi acasa.

- Ai auzit de așa ceva maistre Ben Todica? Doar pentru dragostea noastră pentru Mihai Eminescu, Dumnezeu, Drept Dumnezeu, deie-ne tot binele din lume, cu suprema înțelepciune!

- Altii stiu sa aprecieze valorile: BRAVO !

- DE NINE ÎNSUMI, PAVEL NĂTÂNG PLÂNG Eu, însumi, în necazul meu, îl, de mine însumi plâng, plâng pe Eminescu, îmi plâlg de milă, în tandrețe, de tinerețe, cu noblețe de Mere pădurețe, îmi deplâng, o deplâng starea de beteag, de  nătâng, de fapt drept Dumnezeu deplâng pe australianca româncă artistă golită și dezgolită, de cugetare românească adâncă, ea ai, fiind pe a lui Iisus Arcă salvată, cu artă, româncă, Sonia, în pasiuni, cu propriile nebunii... exaltă încrezută, de părinții ei (de ce a trebuit Ben, bunule, să calce pe bec, să se încurce in petici, în materia cenușie înlocuind nintea cu pitici și nici ca româncă, de ce s-a comportat ca să n-aibă leac, în veac? Ce-i aiasta? Ce chestie în vacanță, ce gafă, ce oroare umană ? că nu-i fleac mutarea de banditos, departe de luminos, de frumos-Hristos, de mine fiind iubită. Faptele ei al Xoniei, m-a îngenunchiat că plâng pentru ea ca pentru Eminescu-verde-albastru, că ea artistul e cuvântul Dmnezeu din patrimoniul dodoloță al tezaurului nostru, albastru pur și simplu (nedumerit întreb înebunit ca cel mai iubit dintre pământeni, om între oameni și pentru oameni:"În acest paradis înterzis de ce s-a drogat,de ce a condus fără permis, că eu unul sunt interzis și nu-s cu plisc, cioc ci cu glas sunt cu vorbe ioc, de loc, c-am rămas ca lebăda lui Blaga mut, că nu mai am nimic de zis Ben, men-PHONEX-FELIX FIU AL DACEI-ZAMOLXIS.

- Nu trebuie sa plangi pentru Xonia ca ea e o artista tanara si sunt multi oameni gelosi, curiosi politisti care vor sa devina populari asociindu-se cu vedetele. E publicitate buna pentru toti.

- Estrem de dur se văd lucrurile la noi, cu umor de calitate, cu Buletin de București, de creștin senin, cu zâmbet divin de poet, în cuget românesc, că-mi pare firesc, să vă grăiesc și să vă zâmbesc, cum desăvârșit știe și Alex. Ștefănescu, plin de omenie, pitoreasca omenie, că te iubesc.

- Oamenii nu-s răi din fire, dar când sunt, de ce naiba sunt a naibii fir-ar să fie!?

- Ce-i cu refracție în socio'ecuație ? ce facem pentru o viață sănătoasă ca să n-o dăm în bară punând puncul pronto pe "i", ca Leul, Deșertului. Cum alegi ca cel mai bun pentru tine ca om calculat, ca grâul vânturat prin trier, la Dumitu Găzdacului. Petru locuia dulce-amar pe unde locuiam și eu, în lumea soarelui pe unde locuiam și eu, cu Drept Dumnezeu, cu floara mea intestinală, al doilea creer ce-l mai are omul, după cum mai nou se mai zice, în forma genial. Oricât de dificil ne-ar fi, noi cotăm adevărul, drumul/ calea spre viață (pe aici pe undeva e și miracolul cu spectacolul vieții, acel mister misterios. Canicula ni un calvar, probabil aiasta mă face și să vărs, să vomez (uneori nici nu știu ce să mai fac, încătro să mă mai îndrept_ îndrept?) Quo vadis, Domine?

- Noi ne străduim să scriem, dar tot noi suportăm Costurile, în loc să primim, drepturile de autor pentru narațiunea încorpită, ostenită și scrisă inspirat, scrisă cu trudă și drag.

- Noi în comunism, nu vă mirați am trăit cu altruism (ascuțiți-vă urechile și, ce-i de auzit auziți), am crescut ca-n povești, nu vă mirați. Acestui om i-au tras caii/ boii, dar nu dinapoia arului/ căruții asemeni birocraților prinși la birocratismul lor buiac, cu haos/ca os, când ne-ar ciufuli și Eminescu, cel care ne arăta cu degetul lui, ne arăta pur și simplu Epigonii și ne reamintea de românul apropo, nu vampirul cel cu adevărat domnitor luptător cutezător șo temerar viteaz, cu har și cu simțiminte nobile de om cuminte a om de basm și legendar exemplar, pur sânge pur și simplu exemplu în templu democrației și a deliberării, Mesie a iubirii și la margina mării cu lumina lină a învierii și al alienării și a binecuvântării, în realitate cu viața mai Zuzu ca cea a româncei australiene, aborigene, indigene. Ai voință, conștiință și un scop avem men. Ben reaprinzând speranța, flacăra unui drum: natură și spirituală aventură.

- In Memoriam Pavel Coruț, autor a 170 de cărți publicate cu mintea lui ageră, brici și bici. Sambata 17 iunie, cand Pavel Corut ar fi implinit 74 de ani, am participat la Festivalul dedicat memoriei sale organizat la Ferma Ivasccu din comuna Mihailesti, judetul Buzau. L-am omagiat, as zice, pe cel mai prolific si mai citit scriitor roman din perioada postdecembrista.  Da, Pavel Corut este autorul a peste 170 de carti, editate in cateva milioane de exemplare – 4 milioane la jumatatea perioadei sale de activitate scriitoriceasca  (anul 2006),  ce insumeaza 30 de ani. (1991-2021), indurerat Marian Ilie

- Pavel Coruț e un scriitor bogat, divers și imens ca sens.Natura face ce ști mai bine. Vica era iubire, iubirea mea, era. Era o minune în satul ei Coubăncuța-Clujului.

- Trebuie sa te opresti din SUFERIT ca ma faci sa plang.

- N-a fost nevoie să-i vorbesc lui Vica, ca Spionul din vecini, adică, cum să-i vorbesc smâcit, răstit? Nu merita așa nepoliteță,Vica. Tu, cum îți faci timp pentru tine, dar pentru Mere Pădurețe?

- Ma lupt sa impac toate sufletele, dragi mie.

- Nu mi-am învățat bine lecția de viață. Totul e absolut autentic. Unora floare la ureche. Culmea, auzi minunea, lumea, nu li de ajuns, chiar și pe Hristos, nu doar că, cu sulița l-au străpuns, dar l-au răstignit și batjocorit, după cum în cartea cărțor s-a scris despre incognito, în paradis fiind și interzis, fără egal, fără pereche, genial, cum s-a zis.

- Cum să trăim fără supărare ? Ce ne împuternicește să vedem logic, ce bun?

- Ghidându-n bine. Numa când murim, morți doar, nu vom fi provocați. Realitatea mea asta e, ceva încurajator. De zberi la copiii trecuți de vârsta copilăriei sau unde-ți parchezi mașina.

- Ce probleme-ți face mașina neglijându-ți sănătatea.

- Nu mai știu ce facem/ faceți, în cădere liberă?

- Dragi prieteni, Și de data aceasta memoria și vârsta mă ajută să zic câteva cuvinte. În Timișoara prin 1960 au început schimburi religioase între cultul religios  penticostal american și timișorean. Cum tatăl meu era ceferist auzea repede despre  noutăți. De fapt era o perioadă de vizite reciproce între timișoreni și americani. Pachete, nunți religioase între americani și fetele de la noi, plecarea unor persoane  peste ocean, evanghelizări, sărbători, etc. Unii subalterni ai tatălui meu l-au invitat să participe la unele festivități religioase, eu însămi, mai târziu după 1970, l-am însoțit pe dânsul și pe mama vitregă la asemenea festivități, la cererea lor fiindcă erau bătrâni și aveau nevoie de un însoțitor. Cum voiam să spun, Biblia era foarte răstălmăcită, dar se pare că minți luminate încercau să înțeleagă exact aceste versete aci de față, din Biblie, prevestitoare de inteligența artificială” dar lipsea denumirea de ,,inteligență artificială” și se pedala pe credința maximă de a se feri lumea de ,,cel rău” prin apropiere maximă de Dumnezeu. Iată roata se întoarce și suntem aproape  striviți de ea... Doamne apără poporul Tău, Cu  îngrijorare și stimă celor înțelepți, Melania Rusu Caragioiu

- Oamenii nu-s răi din fire, dar când sunt, de ce naiba sunt al naibii fir-ar să fie!? Furtună în Pacific. E certă viața, ceva fără egal și genial, cu un egal de egalat. Cu gândul meu neaoș vorbesc și în gând dezghețat dezinteresat și văd, că și Miha, Mihai viteazu la 3 și ceva matineală e trează și se pregătește de drumul ei spre Cluj, cu un plin de viață sincer, cu reper de cer sincer senin și divin, în adevăr de cumințenie brancușian tenește și ca la paris/Bobița pitoresc și firesc oltenesc, firesc, cinstit, cumsecade, deschis, pe verde intuiește binele, cum rar știind, că doar cu bună cuvință și bună creștere, ești om și cu gândurele, problemele-s ni-s rezolvate și ni-O.K, cu rostuială, în rânduială, în morală, pe verticală. În tot e un frumos, un al nost.

- De lucru, când e, nu-i de glumă, că tragem la jugul zeilor ca zmei lei-paralei. Brâncovenii se simțesc martiric bisericesc ca brazii!

- Sfințesc pitoresc, zice artista.

- Care vi luminița de la capătul tunelui, apa lină, cu dor amestecată? Vica era o româncuță, o floricuță, din Ciubăncuță.

FU O MÂNIE, Eminescu, DE OMENIE

Cum,

Ben Todică ești tânăr și frumos,

hai, că poți,

vino voinicos, până-n România, hai pe jos,

ca om nealcoș, hai hai om fălos, că ești și, om frumos și ți s-ar sta să vii pe jos

ca om bravos,

ca om voinicos, mândru, fără modru,

orglios și fălos și frumos, Făt-Frumos,

Hristos  luminos ca fițingău sub grumazul ceterii,

Mesie a jienii și iubirii,

la dorul vâlurit a mării cu igenă intimă și dor

de dor călător de la inimă, călător,

din viitor, coborând, trecând, cu pricepere

pe Arca Salvatorului și mântuitorului dulce-amar, Iisus,

cu

cuvintele limbii române,

pe graiul cu plai de rai,

de dulce dragoste și cu doine stăpânâ,

pe vecie cu omenie,

de ce-ți doresc eu ție,

dulce din inimă de seamă, dulcea mea,

Românie de omenie rămânânu-ne frumoase-

sănătoase!

 

 

 

PR-F&BT.