Doctoratul
ministerial
Mihai
Batog Bujenita
15
Decembrie 2024
Mașina opri pe peronul din fața Ministerului, iar
directorul de personal al acestuia deschise ceremonios portiera și rosti cu
glas de miere și un zâmbet care la o adică putea provoca diabet:
- Bine ați venit Domnule Ministru! Numele meu este
Gherghel Dodiță, sunt directorul de personal al ministerului și vă rog să-mi
permiteți să vă conduc în sala de consiliu unde sunteți așteptat de întreg
personalul cu funcții de răspundere!
Din mașină coborî noul Ministru al Muncii și
Protecției sociale, domnul Scarlat Vântureanu, un bărbat cam la patruzeci de
ani, cu o figură plăcută de buldozerist obligat să citească poezie onirică,
plin de dumnealui și orgolii, care se uită pe deasupra capului directorului și
porni hotărât să urce scările, iar domnul Dodiță, destul de prost inspirat, o
luă puțin înainte ca să-i arate calea spre obiectiv, numai că ministrul mârâi
cam ofuscat:
- Bă, tu să mergi înaintea mea când oi fi tu ministru
și eu portar! Treci dreacu` în stânga și un pas în urmă că te dau cu capu` de
toți pereții, dobitocule!
- Scuze, domnule ministru, voiam doar să vă arăt
calea!
- Adică ești tu mai deștept decât mine, daa!?
- Exclus! Vă rog să mă iertați, mai rosti directorul
și se postă pe poziția ordonată fără ca zâmbetul său să piardă măcar un
miligram din dulceață! Era și el un adevărat politician, mai ales că în
gândurile lui lucrurile nu stăteau deloc așa cum păreau la suprafață: Dobitoc,
prost, mitocan și îngâmfat! Al cincilea din garnitura asta, așa că nu-i dau mai
mult de opt luni pe funcție, apoi văd eu pe cine aduc...
Ministrul, și el om trecut prin furcile caudine ale
vieții de politician, gândi la rândul
său: Codoș, lingău și fățarnic! Îl țin aproape un timp, îl storc de informații
și după aia îl calc în picioare ca pe un rahat ce e!
Putem spune că planurile pentru viitorul apropiat
fiind făcute cei doi nu au mai avut motive de enervare și au ajuns cu bine în
sala de consiliu, unde cei convocați au sărit în picioare și au răcnit, aparent
cu toată convingerea:
- Să trăiți și bine ați venit! așa cum fusesră
instruiți în prealabil de directorul care intrase și el după ministru având
figura mulțumită a unui om care a rezolvat problema foametei din ținuturile
sahariene.
Ministrul s-a așezat pe fotoliul din capul mesei de
consiliu, a aruncat o privire crâncenă peste auditoriu și a spus foarte clar și
răspicat:
- Sunt convins că v-ați luat concediile sau liberele
de cine știe ce sărbători și că veți da urgent telefoane familiei fiindcă în
următoarele luni nu sunteți disponibili pentru nici o activitate particulară!
Vom munci zi lumină acolo unde are nevoie ministerul pentru a îndeplini la timp
și în foarte bune condițiuni toate obiectivele care ne revin prin planul
național! Biroul nostru de lucru este țara și nevoile ei! Cine întâmpină
greutăți în rezolvarea problemelor să-mi dea mie telefon și puteți fi siguri că
vă semnez demisia în aceeași zi, ca să nu pierdem vremea! Spor la lucru!
- Să trăiți! răspunseră toți în cor și se ridicară de
pe scaune pornind cu însuflețire și dârzenie spre împlinirea sarcinilor. Sau
cel puțin așa li se citea în priviri! Oricum, domnul mini-stru fu grozav de
încântat de efectele discursului său mobilizator, așa că se retrase și el în
biroul său, unde începu să se acomodeze cu noul spațiu. Eee! Era ceva ce numai
în visele frumoase poți primi! Lambriuri din lemn de nuc, mobilă stil, o
bibliotecă uriașă care avea cărți cu cotoare colorate și înscrisuri cu litere
aurii, fotoliu din piele de Cordoba, tot ce se poate imagina în materie de
comunicații și informare, dar și o mică încăpere unde se afla un frigider plin
cu diferite băuturi scumpe, dar și de felurite snacks-uri, însă și o cameră de
odihnă excelent mobilată și dotată cu o mică baie cu care puteai juca în filme
cu milionari excentrici! Nici nu se putea mai bine pentru ceeea ce gândea
domnul ministru despre această funcție. El venise în politică din mediul de
afaceri privat cel care promovează imaginea patronului ca fiind singurul zeu la
care are rost să te ploconești pentru a obține ce crezi tu că ți se cuvine.
Aici, la chestia cu ploconeala, trebuie să recunoaștem că femeile erau mult mai
înzestrate în mod natural decât bărbații, așa că un confort adecvat era absolut
necesar practicării îndatoririlor de patron chiar dacă ajunsese ministru...
Extrem de mulțumit domnul ministru își luă o sticlă de
vodcă și un pahar, se așeză în fotoliul său și sorbind alene din pahar începu
să croiască visuri deoarece materiale de calitate existau din abundență prin
minister...
Un sunet melodios îl scoase din visare, iar glasul
plăcut al secretarei principale îi solicită o scurtă audiență pentru directorul
de personal...
- Opaaa! Vine ticălosul la gura izmenelor gândi destul
de plebeu domnul ministru. Ia să-i arăt eu cam cum stau treburile în ministerul
meu!
- Sigur, să intre, dar nu am decât cinci minute! Sunt
prins cu niște probleme din zona interesului național șiii...
Ușa se deschise și prin ea se strecură directorul
zâmbind la fel de mieros ca mai înainte...
- Zii, pulică, da` repede că nu-mi văd capu` de
treburi! Domnul ministru știa că dacă-l iei repede pe subaltern ți l-ai făcut
sclav și faci ce vrei din el…
Numai că directorul, departe de a se chirci de spaimă,
zâmbi la fel de destins și spuse:
- Excelență, precum prea bine știți, eu am ca sarcină
suplimentară și îndatoririle de piar (PR), prin urmare…
- Da` pi cini ari tu bă!? Domnul ministru cunoștea la
perfecție limba moldovenească așa că, fără nici un efort, a intrat în universul
intelectual al directorului.
- A, nu, nu ar pe nimeni, este vorba despre relația pe
care noi o întreținem cu presa, în cazul de față fiind vorba despre comunicatul
pe care trebuie să-l dăm în legătură cu numirea dumneavoastră ca ministru.
- Așa, și!? Care-i greutatea, că doar pe mine mă știe
toată lumea de ani și ani de zile!
- Mdaa, deci exact aici trebuie să clarificăm unele
aspecte pentru ca publicul să înțeleagă care sunt criteriile pentru care ați
fost numit. Așadar, după datele pașaportale să vedem ce pu-
tem spunem despre studii…
- Păi, bă, vă îngrop în studii! Am așa: Școala
Profesională de Mecanici Auto care-i școală serioasă, nu glumă, apoi Școala de
Șoferi, toate gradele și, cel mai important, școala vieții că dacă n-o ai pe
asta poți să te piși pe alelalte! A! Și să nu uit că am făcut și liceul, ceva
mai târziu când aveam deja două ateliere de service auto și mă împrietenisem cu
un om de ispravă, profesor, care venea săracu` la mine cam o data pe lună cu
mașina boțită, iar eu îl rezolvam cu poliția, cu asigurarea, cu alea-alea, știi
tu, așa ca între oameni! Și, odată, când eram noi la o bere, să vezi ce-mi
spune!
- Băi, Scarlate, ți-o spun așa ca prieten! Fă, bă,
liceul că ce te costă? Și nici nu-ți strică la o adică!
- Păi, nea Ilie, îi zic eu, ce am timp de prostii!? Eu
am de lucru cu ateleierele că de aici-șa iese banu`, bre!
- Lasă, bă, că de astea mă ocup eu, că sunt doar
director de liceu industrial! Tu îmi dai actele și cererea de înscriere și nu
te doare capu` de nimic altceva!
Și exact așa am făcut, iar peste câteva luni, că eu și
uitasem despre ce era vorba, vine el la mine și-mi spune:
- Scarlate, ești bun de cinste! Uite, ai aici fișa
matricolă de absolvire a liceului plus diploma de bacalaureat!
- Băi, nea Ilie, da` să nu fie cu note din alea
nasoale că mă râde ăștia de le dau de mâncare și mă șucăresc!
- Acuma, dacă tot ai adus vorba cred că mai dai și o
sticlă de vodcă după ce vezi notele! Bă, și mă uit eu pe foile alea și ce să
vezi numai note de nouă și zece, că parcă nici nu-mi venea să cred ce vedeam.
Da ce-i drept și meritam că le cam aveam cu toate materiile alea din fișe, nu
ca mucoșii ăia care abia acum se bărbiereau pentru prima oară! Și scot eu ceva
bani din sertar, îi dau lu` nea Ilie și spun:
- Nea Ilie, du-te la Drumețu, vizavi, că mă știe
Clisoi, patronu`, și spune-i să pună de-o masă mare că vin și eu peste o
jumătate de oră ca să-mi las treburile în ordine la atelier! Și peste jumătate
de oră când intru în restaurant sare toată lumea de la mese în frunte cu Clisoi
și dă-i și pupă și că hai să trăiești, că erau cam beți cu toții deoarece nea
Ilie, mare om, le dăduse dă băut din banii mei și le spusese ce și cum stă
treaba! Bă, ce să mai spun!? A durat cam două zile petrecerea, da` a meritat!
Acum știa toată lumea cam ce făină se macină la moara
mea, drept care am primit și ivitația să mă înscriu în partid ceea ce am și
făcut că trebuia să mă dezvolt și pe partea asta!
- Desigur Excelență noi știm toate acestea și le vom
prezenta ca atare în articolul despre care vorbim, dar pentru postul
dumneavoastră se cer și studii universitare, iar cum acestea cam lipsesc va
trebui să dezbatem puțin problema…
- Cum adică să-mi pierd iar timpul prin școli? Tocmai
acum când problemele grele ale țării noastre sunt grija mea principală? Bă, tu
ești nebun?
- Vă asigur că nu și de aceea am venit să vă raportez
ce ați mai făcut între timp.
- Bagă, da` repede, că uite deja am depășit
programarea!
- Deci în urmă cu cinci ani, când nu erați încă
printre fruntașii partidului, ați urmat Facultatea de Management, Marketing şi
Administrarea Afacerilor, pe care ați absolvit-o tot așa cu rezultate excelente
drept care în ultimul an ați fost admis ca doctorand sub coordonarea Rectorului
Universității. Desigur, după alți cinci ani de muncă încordată ați obținut
titlul de doctor prin susținerea lucrării: Dezvoltarea potenţialului managerial
individual şi de grup în afacerile de familie. Lucrarea a fost apreciată cu
magna cum laude, iar domnul Rector v-a pro-pus să rămâneți la catedră,
conferențiar pentru început, dar dumneavoastră ați preferat să mergeți din nou
în sfera productivă, acolo unde puteați implementa noile cunoștințe.
- Bă! Stai așa! Păi, eu nici n-am auzit de rectorul
ăsta și nici de chestiile pe care le bălmăjești tu acolo!
- Nu vă faceți nici o grijă! Domnul Rector știe ce are
de făcut, am luat eu legătura cu el, este un om de bază al partidului, că doar
partidul l-a pus acolo unde este acum. Eu v-am spus ce ați realizat în viață și
este bine să vă notați, în caz că vă întreabă cineva, direct, ce-i cu
doctoratul să știți ce să-i răspundeți!
- Acum am priceput! E cam ca la liceu! Bun, brava, hai
că începi să-mi placi! Vrei un pahar de vodcă?
- Vă mulțumesc, dar din păcate am probleme cu ficatul
și nu pot pune nici pe limbă!
- Bă, nu e bine! Omu` mai muncește cât mai muncește,
dar are nevoie și de o relaxare, ține minte, că altfel ajungi repede la popă
de-ți cântă veșnica pomenire. Ai, du-te, că poate mai ai și alte treburi de
rezolvat! Pentru articolul tău de prezentare, rămâne cum am stabilit!
Directorul se retrase politicos, iar în urma lui
ministrul mai rase un pahar de vodcă apoi gândi:
- Băăă, e mișto să fii Ministru! Iată câte probleme am
rezolvat într-o singură zi! Și cum sticla era aproape goală se ridică din
fotoliu și merse în camera de odihnă pentru somnul de refacere.
Secretara principală urmări pe ecranul descktop-ului
cum domnul ministru se abandonează în brațele lui Morfeu și abia apoi transmise
un cuvânt de ordine tuturor celorlalți angajați ai ministerului:
meditează! Cum acest cod era cunoscut,
oamenii s-au bulucit spre ieșire bucuroși că totuși nu se schimbase nimic
esential în viața lor și își puteau vedea liniștiți de treburi la fel ca
înainte.
Doar directorul de personal a mai întârziat la
serviciu deoarece a trimis articolul de prezentare tuturor publicațiilor
agreate, împreună cu niște comenzi de publicitate plătite de minister, dar și o
informare către șeful său direct, respectiv pre-ședintele partidului, cu
referire la completarea fișei de studii a domnului ministru. Apoi șterse totul
din calculator și în drum spre casă gândi:
- Cred că am fost cam optimist! Nu rezistă opt luni!
Dacă apucă trei ar fi o minune, deci trebuie să mă gândesc de pe acum la un
înlocuitor! Cred că rectorul ar fi bun fiindcă are deja dosarul aranjat și pare
perfect pentru a fi mătrășit oricând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu