cătălin afrăsinei - patria mea ierusalimul

 

patria mea ierusalimul

elisabetei

 

~*~

 

(1)

 

îți scriu din patria mea ierusalimul

ca și cum m-aș întoarce de ziua națională

în prezent

incognito

pentru a vedea ce se mai întâmplă

politicienii din țara mea

jucau de-a baba oarba și alba-neagra

în mai multe rânduri fusesem declarat

învingătorul fără de țară

la marginea clipei

ne căutam pretutindeni

pe mai multe continente

între melancolie și exuberanță

între dispreț și grandoare

între manele și metafizica manelelor

,,saltă saltă țara mea’’

îți dădusem întâlnire în peisajele lui rubens

intram în tablouri

și nu mai voiam să ne întoarcem

în cotidian

era foamete era secetă

între emisfere

de chiciură de brumă de ceață

trăiam calvarul până la capăt

viața spiritului aproape dispăruse

poeții se stabiliseră pe acoperișuri sau în catacombe

ades

mă întrebai cine a fost ceaușescu

de a fost judecat în nirvana

aceeași sentință irevocabilă

urmăriți de prezent

de o turmă de iepuri

de alte forme de supraviețuire în turmă

am lăsat conceptele la marginea junglei

hămesită

lumea ne aștepta să le spun

poezii

în recitarea lui ben

din australia

pe unde te văzusem

aveai mâinile legate la spate

ca deținuții din închisorile de tortură ale cia

(pe care nu le-a văzut nimeni)

(nimeni nu putea să descrie răul înfăptuit pe pământ)

nu-ți era indiferent

felul în care răufăcătorii plănuiseră

să ne ucidă

erai lumina din tablourile lui rembrandt

de la o margine la cealaltă a lumii

te gândești numai la mine

te iubesc ca ierusalimul

 

~*~
cătălin afrăsinei