AnnaNoraRotaru - POATE DA... POATE NU...

 

POATE DA... POATE NU...

#AnnaNoraRotaru – autor

 

~*~

 

Te-am uitat, că n-am vrut să mai știu de tine,

Că prea ți-am fost printre altele un amănunt...

Prea mi te-ai jucat cu viața încurcând destine,

Ne-am înglodat până la gât în serbede rutine

Și, cu toate că te-am iubit și disperat și crunt,

Îmi găsii puterea să te-nfrunt...

Te-am uitat, am vrut să șterg totul c-un burete

Rupând fila când ne-am cunoscut din calendar...

Corniza am întors-o, cu poza ta de pe perete,

Remușcări să n-am, furată să nu fiu de regrete,

Mi-am zidit noian de vise și dorințe ca-un zidar,

Punând frâul la iluzii în zadar...

Am uitat drumurile și locurile pe unde am umblat...

N-am mai trecut, n-am vrut să știi cât mă durea...

Pașii-mi pribegeau pe alte căi, și-n lung și-n lat,

Sufletul mi-am împietrit, departe mi l-am exilat

Și-amintirea... de gât o sugrumasem cu-o curea,

Strângând ochii să nu văd cum murea...

Te-am șters din mine, din sinele golit să mă refac...

Aș putea, cred, în ochi să te privesc, fără clipire...

Departe-mi ești, pierdut în vreme, ca de-un veac,

Timpul m-a vindecat, că mi-e prieten bun și leac,

Din fărâme-nsă m-adunase, ca după vifor risipire,

C-azi sufletul în tihnă să-mi respire...

(Păstrat-ai tu vreo-amintire ?)

 

~*~

___________________ NORA __________________

versuri din vol.  8 __„ Gânduri pe malul tăcerii ” ___