IOAN MICLĂU-GEPIANU: FILIPICA ÎNTÂIA

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: FILIPICA ÎNTÂIA

 

 

(Restituiri: Pamflet)

 

 

~*~

 

Filipica întâia

 

Vânt violent pe la porți,

Frunze aduse de sorți,

Culori homocrome -

Hristrioni și hoinari;

Scene de deal plin cu vii,

Sârme încârligate pe pari,

Sârme întinse pe filogenii,

Aici filoxera pătrunse,

Ea, fiica homopterelor serii,

Pe vițe să-și pună ruginile cerii;

Deci vin-o tu Demostene

Deontologia o-nvață -,

Scriptura ”celor șapte ani”

De acasă”.

Căci albă-i de ani, dar încă n-o știe;

Pătează pe zile asemeni,

Filoxerei din vița de vie!

 

2006

 

*

Fără titlu

 

Câți în vise, ușuratici.

De-și trezi, ades visară,

C-ar fi demni și au chemare,

Să devină frunși de țară…?

 

Câți nevinovați din nașteri

De a lor scizofrenie,

Uimesc lumea cu-a lor basme

Neștiind nici ei prea sigur,

Ce-i real, ce-i utopie…?

 

Nu pricep că viața-i trudă,

Iar vrăjbile fac nevroză!

După ce-și împrăștiu casa

Propriilor lor familii,

Vor să reașeze-o țară…

Ca petalele pe-o roză…?

 

Și cum lumea-i adormită,

Crede c-o să-i pice-n gură,

Așa…totul de-a gata,

Ca o pară mălăiață,

Repede ridică-n slavă

Câte-o biată uscătură!

 

Nu duc versul mai departe,

Să nu ziceți că am ură,

Dar gândirea noastră-i moartă,

Când în fața noastră urcă,

O astfel de secătură!

 

~*~

2006