Ovidiu M. Curea - „Păi, vezi, dacă ești prost?”

 

„Păi, vezi, dacă ești prost?”

Ing. Ovidiu M. Curea

30 August 2025

 

Nu vede, băi, Cocoșilă. Nu vede. Cine se vede pe sine că e prost? Fiecare îl vede pe celălalt că e prost. Pe el se crede deștept, iar dacă are dubii, atunci îi găsește ăluilat niște chichițe sau dacă nu, i le inventează ca mai apoi să poată zice, lăsați-mă, bă, cu Eminescu ăla al vostru, n-ați văzut că era sifilitic? Lăsați-mă și cu Ștefan cel Mare, ăla care a căzut de pe cal când era beat și d-aia a murit. Și uite așa, nici Eminescu, nici Ștefan cel Mare n-au fost mai acătării decât el, el care, uite-te și tu, câte like-uri are pe Facebook. Câte are, mă, Eminescu? Sau câte are, mă, Ștefan cel Mare? Zero. Zero barat. Ăștia nici nu există.

- Păi e proști ăia de zice așa.

- Or fi, mă, Cocoșilă, proști, dar sunt mulți, iar în democrație, în final, doar mulțimea contează.

- Păi, tocmai ce spusei: e proști. Și ei și ăia de crede că mulțimea e totul și că ea, mulțimea, e cea care în final contează. Sau poate că ai dreptate, când mulțimea contează, e finalul. Ce, într-un ospiciu, unde nebunii sunt mai mulți decât doctorii, unde ei, nebunii, sunt mulțimea, tot mulțimea contează? Mulțimea aia hotărăște? Aia dirijează? Aia prescrie tratamentele? Aia stabilește comportamentele normale? Mulțimea de nebuni? Păi, vezi că ești prost și tu dacă asta crezi? Vezi?

- Să văd... să văd... Dar tu vezi, băi, Cocoșilă, tu vezi, mă? Zi, mă, vezi sau nu vezi, ori te faci că nu vezi? Tu nu vezi cum seacă râurile, cum golesc lacurile, cum vând Dunărea la piață pe nimic, cum pun biruri pe apa scoasă din fântâni, dezgolesc munții de păduri, vânează ciocârlii și scot urșii la cerșit pe străzi și prin gunoaie? Nu vezi, mă, cum îi iau la goană pe români și-i bagă în casă pe străini? Vezi cum întorc spatele rudelor și prietenilor și-i pupă pe dușmani? Vezi, mă? Vezi cum își dărâmă singuri cuptoarele de pită și se duc să cumpere de la alții pâine? Vezi cum se împrumută de la cămătari ca să dea de pomană la cerșetori, cerșetori care în loc să le mulțumească se uită cum să îi fure mai bine tocmai pe ăi care le bagă în traistă și pe deasupra mai râd și de prostia lor? Vezi cum alungă din curte câinele credincios și bagă în ogradă lupii hămesiți veniți de pe pustii?

- Vede, mă,vede toată lumea. Vede, și dacă vede, ce? Fiecare vede ce poate, vede ce știe și nu știe ce vede, cum zicea un învățat, iar ăl de știe ce vede mai bine tace. Știe el de ce tace. Tace și așteaptă. Așteaptă și speră și se roagă și își face cruce și timpul trece, timpul merge, timpul fuge ca un tren în care se urcă cine poate.

- Eu te-am întrebat dacă tu vezi, lasă ce vede lumea.

- Păi, vezi că ești prost? Cum să văd eu, dacă eu nici nu exist. Că nu-s decât o invenție a lui nea Mărin, o imaginație, o dorință a lui, un ideal și ca orice ideal, bun sau prost, el nu există. Poți să-l invoci pentru a te justifica față de alții sau față de tine. Eu nu pot vedea decât ce-mi spui tu sau ăla sau ălălalt sau ce ghicesc că ați vrea să-mi spuneți.

- Cum, mă, nu exiști? Atunci eu cu cine am vorbit până acum?

- Ai vorbit cu tine, și de prost ce ești crezi că poți vorbi cu altcineva. Cu mine ți-am spus cum stă treaba, iar altcineva nu te ascultă pentru că fiecare crede că are ceva de spus mai important și nu-l interesează decât ca tu să taci să poată vorbi el. Toată lumea vorbește, câtă, râde și înjură, se laudă și minte, contrazice, neagă și combate. E prea mare gălăgie pentru a se mai auzi ceva. Auzi tu ceva în afară doar de zgomot? Proștii sunt acum deștepți, nu te mai lua după vechile canoane, cele expirate, antidemocratice și retrograde. La noi acuma e toți deștepți după noile canoane, după noile reforme. Toți.

- Las-o dracului, măi, Cocoșilă, nu-i mai beșteli atâta, sunt ai noștri așa cum sunt, nu-i mai fă proști pe toți. Or fi și ei, acolo, câte doi-trei ca peste tot în lume, or fi și mai mulți, că ți-am spus că i-am văzut și eu și de-aia te tot  întrebam dacă i-ai văzut și tu, dar toți? Toți, mă, sunt proști? Le dai idei și la străini, care până la urmă așa or să ne ia pe toți, or să ne ia de proști.

- Păi tu crezi că ei nu văd? Tu crezi că au ei nevoie de ideile mele? De ideile lui Cocoșilă? Tu crezi că ei nu își dau seama cum ne batem noi singuri cuie în talpă? Cum ne batem noi singuri joc de calendarul nostru? Și ăștia, după ce-și dau seama, nu stau cu mâinile în buzunare, și le înfundă tot mai adânc în buzunarele noastre, unde mai pui că noi ni le și deschidem cât mai larg, ca să se vadă bine, de departe, ce avem în ele. Mișună proștii pe aici, băi, băiatule, s-au înmulțit și continuă să se înmulțească pe zi ce trece. Proști care fac rău, mult rău, din nemernicie, proști care fac rău din prostie, proști care tac, proști care se ascund, proști inconștienți, proști fuduli, proști agresivi, proști pasivi, dar proști, proști sadea. Proști de le mănâncă alții din castronul de sub nas și apoi li se urcă în cârcă. Proști de-așteaptă să-i ia alții de mână să-i treacă strada că lor le e frică să nu-i calce mașina deși pe drum nu trec decât căruțe hodorogite. Proști.

- Păi, așa le-o fi fost lor datul, să fie ceva mai proști decât alții. Ce toată lumea e deșteaptă?

- Nu, mă, nu. Nu se naște nimeni prost sadea. Nici nu se naște nimeni deștept genial, oricum diferențele sunt minime. Prostia crește, prostia se cultivă, se îngrijește, se stimulează, se păzește de influențe nefaste. Aceste influențe sunt marginalizate, ridiculizate, puse sub acuzare, îndepărtate, extirpate.

- Băi, Cocoșilă, exagerezi.

- Păi, vezi că ești prost?

- De ce, bă, sunt eu prost?

- Păi, d-aia, fiindcă ești prost. Fiindcă ți-e frică să recunoști.

- Bine, mă, bine, toți suntem niște proști, dar, spune-mi, tu cum ești, mă?

- Prost, și eu sunt prost, prost de tot. Cum crezi că altfel poți rezista, chiar și imaginar, într-o lume de proști, în care nu e loc și pentru alții. Ia, spune-mi, tu vrei să mori deștept sau să trăiești prost? Ba, nu, nu-mi spune nimic. Gândește-te singur și fă ce vrei.

- Băi, Cocoșilă, nu vrei să înțelegi nimic din ce vreau eu. Tu faci pe prostul ca să fii și tu în pas cu moda, că e moda proștilor acum. Eu nu vreau nici să mor deștept, nici să trăiesc prost. Vreau să trăiesc deștept, așa cum dintotdeauna au dorit să trăiască toți ai mei.

Pentru asta te aștept în Poiana lui Iocan.