Fericitul Yok –
Strada Degeneraților, Nr. 666,
cu intrarea în cotă indivizelă cu Satan
Parodie la adresa mentalităților și a modului de viață
imoral și parazitar
întâlnit tot mai mult în societatea „moderna”
N. Grigorie Lăcrița
„Uneori ne
îndreptăm mai bine prin vederea răului decât prin exemplul binelui.”
(Blaise Pascal)
Notă
introductivă pentru educator și cititor
I. Cine este
„Fericitul Yok”? Nașterea unui personaj de uz universal
Prin acest
articol, autorul N. Grigorie Lăcrița creează personajul literar „Fericitul
Yok” – un personaj destinat să devină „un personaj de uz universal”,
adică un tip uman recognoscibil dincolo de granițe culturale, geografice sau
istorice.
Ioc / Yok – etimologie și sens: Cuvântul „ioc”
este un termen familiar în limba română, provenit din turcescul yok, și
se folosește cu sensul de „nu”, „nimic”, „deloc”, „nu
există”. Astfel, sintagma „Fericitul Yok” se traduce literal prin „Fericitul
deloc” sau „Fericitul în nimic” – o denumire care, prin paradoxul
ei, revelează esența personajului.
Dubla natură a
personajului. „Fericitul
Yok” poate fi invocat cu două sensuri complementare:
1. Sensul
existențial-filozofic: personajul
exprimă condiția celui pentru care fericirea este o iluzie sau o absență – „fericire
deloc”, „fericire în nimic”, „nu există fericire adevărată”.
Fericit doar în aparență, el trăiește, de fapt, íntr-un vid moral și afectiv.
2. Sensul
satiric-social: personajul
reprezintă tipul uman care se simte fericit „în prostia sa”, „în
nefericirea sa”, „în inconștiența sa”, „în lipsa de discernământ
a sa”, „în lipsa perceperii realității lumii adevărate în care trăiește”.
El este omul mulțumit de sine tocmai pentru că nu înțelege nimic din ce se
petrece în jurul lui.
„Fericitul Yok”
ca simbol cultural. La fel
cum Don Quijote a devenit simbolul universal al idealismului naiv, sau
cum Tartuffe a rămas emblema ipocriziei, „Fericitul Yok” aspiră
să devină simbolul universal al fericirii false – al omului care
confundă inconștiența cu pacea sufletului, iresponsabilitatea cu libertatea, și
vacuitatea cu plenitudinea.
II. Natura și
scopul acestui text
Textul de față
este o satiră – un instrument literar folosit de secole pentru a
critica, prin umor și absurd, moravurile societății.
Nu râdem de
personaje reale, ci de atitudini reale: nepăsarea față de valorile
familiei, iresponsabilitatea, lenea morală și spiritul parazitar.
Citiți cu atenție.
Râdeți.
Apoi
întrebaVi-vă: „Cât de departe sunt unele familii de cea a lui Fericitul Yok?”
I. Scrisoarea
Sau: Labirintul
familial – cine mai sunt eu, de fapt?
Domnule Director,
Subsemnatul Fericitu
Yok, domiciliat în strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă
indivizelă cu Satan, cu deosebit respect vă rog să mă ajutați în
clarificarea următoarelor probleme.
Capitolul 1.
Labirintul familial – sau: cine mai sunt eu, de fapt?
În anul 2000, m-am
căsătorit din dragoste cu văduva prietenului meu de suflet Ciufutu, o femeie
foarte frumoasă, care avea o fată de 18 ani.
Tatăl meu, după
căsătoria mea, ne-a vizitat de mai multe ori, ca până la urmă să se
îndrăgostească de fiica mea vitregă, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit –
fără să-îmi ceară consimțământul, dar pe care, mai târziu, i l-am dat cu inimă
largă, fiindcă suntem oameni civilizați.
Prin urmare, fiica
mea vitregă mi-a devenit mamă vitregă, iar tatăl meu – ginerele meu, eu
devenind, în același timp, socrul propriului meu tată.
Un progres față
de alte familii, care n-au ajuns niciodată atât de aproape de rudele lor.
Soția tatălui meu
– adică fiica mea vitregă, care este totodată și mama mea vitregă – a adus pe
lume un băiat. Acest copil este nepotul meu, fiindcă eu sunt soțul mamei fiicei
mele vitrege; dar este și fratele meu, fiindcă îl are ca tată pe tatăl meu.
Logica este
cristalină.
În același timp,
soția mea a devenit bunică, deoarece este mama soției tatălui meu – ceea ce mă
face pe mine nepotul soției mele.
Relație
admirabilă: soție și bunică, în una și aceeași persoană.
Nu mult mai
târziu, soția mea a mai adus pe lume un băiat care a devenit cumnat cu tatăl
meu și, prin această calitate, este și unchiul meu.
Copilul meu este
fratele mamei mele vitrege, iar prin mama mea vitregă, soția mi-a devenit
bunică – și eu am ajuns, în mod inevitabil, bunicul meu propriu.
Concluzie
juridică și existențială: Subsemnatul
Fericitu Yok este, în același timp, tată, fiu, nepot, socru, ginere, cumnat și
bunic al propriei sale persoane.
Familia noastră
nu are nevoie de arbore genealogic – are nevoie de un labirint.
Solicitările
subsemnatului
Față de cele
expuse mai sus, vă rog să binevoiți a-mi comunica, în termen legal, răspunsuri
clare la:
1. Copilul meu – care este, simultan, unchiul
meu, cumnatul tatălui meu și fratele mamei mele vitrege – are dreptul la
alocație de stat pentru copii? Se vor lua în calcul toate gradele de rudenie
concomitente sau doar cel mai avantajos?
2. Pentru persoanele aflate în întreținerea
mea, fără venituri impozabile, doresc să știu:
2.1. Cum se
stabilește gradul de rudenie pentru fiecare cu fiecare? Rugăm să se folosească
și reprezentări grafice, dacă e posibil.
2.2. Care este
gradul meu de rudenie cu mine însumi, în calitate de bunic propriu?
2.3. Are vreo
importanță juridică faptul că avem cu toții aceeași grupă de sânge – sânge
albastru, cum numai Regii au –, fapt pentru care numeroase persoane doresc să
intre în nobila noastră obște?
2.4. Care dintre
aceste persoane au dreptul să beneficieze de moștenire după decesul meu,
inclusiv eu, în calitate de propriul meu bunic?
2.5. Au aceste
persoane dreptul la asigurări sociale de sănătate gratuite, în condițiile în
care numai eu muncesc cu carte de muncă la o fabrică de împachetat fum?
3. Ce procedură trebuie urmată pentru
declararea moștenitorilor, astfel încât să nu creez disensiuni în această
familie a mea, atât de unită până în prezent?
Cu speranța că voi
primi un răspuns clar, pe bază de temei legal și, de preferință, însoțit de o
schemă grafică laminată, vă mulțumesc etern – atât înainte, cât și după moarte.
Cu deosebită
considerație, Fericitu Yok
II. Al doilea
episod: Telefonul
Sau: cum arată
o rețea de iresponsabilitate în acțiune
Fiul meu – un
nonconformist care studiază în civilizatul Vest Sălbatic – a sunat-o pe mama
sa, adică pe soția mea, purtând cu aceasta următoarea convorbire:
– Fiul: Mamă, am SIDA! Trebuie să mă întorc acasă
să mă tratez.
– Mama: Dacă ai SIDA, atunci să nu te întorci,
fiule.
– Fiul: De ce, mamă?
– Mama: Dacă te întorci, soția ta va fi infectată;
de la soția ta – fratele tău; de la fratele tău – sora nevestei lui; de la ea –
tatăl tău; de la tatăl tău – sora mea; de la ea – soțul ei; de la soțul ei –
eu; de la mine – fratele tatălui tău; de la el – sora ta; și dacă sora ta se
îmbolnăvește, se va îmbolnăvi toată localitatea. Așadar, în numele Domnului
nostru Satan, rămâi acolo și tratează-te, fiindcă acolo cei bolnavi se tratează
cu medicamente, pe când la noi numai când le cântă Prohodul!
Vă rog să-mi
comunicați dacă soția mea a procedat corect din punct de vedere moral, juridic,
medical și spiritual.
III. Epilog –
Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?
Această satiră
nu este un text despre o familie imaginară. Este o oglindă.
Prin absurdul
deliberat al relațiilor de rudenie și prin cinismul conversației telefonice, se
pun în lumină câteva realități dureroase ale societății contemporane:
Degradarea
valorilor familiale. Atunci
când legăturile de rudenie devin labirinturi imposibil de descifrat, iar
familia se definește prin interes mai degrabă decât prin afecțiune și
responsabilitate, înseamnă că ceva fundamental s-a pierdut. Familia nu este un
dosar la Administrația Financiară – este temeiul societății.
Parazitismul
social. Personajele
trăiesc fără venituri, cer drepturi și alocații, se gândesc la moșteniri – fără
a se întreba niciodată ce pot oferi, ci doar ce pot primi. Aceasta este
mentalitatea parazitară criticată fără cruțare.
Iresponsabilitatea
față de sănătatea publică. Episodul
cu telefonul nu este o glumă despre o boală – este o radiografie a felului în
care iresponsabilitatea individuală se transformă în catastrofa colectivă. Mama
din text nu greșește prin logica calculului ei; greșeala ei este mai adâncă –
că o asemenea rețea de iresponsabilitate a putut fi construită în ani de zile,
fără ca nimeni să o oprească.
Lipsa lui
Dumnezeu cel adevărat. Adresa
„Strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indivizelă cu Satan” nu este
un detaliu decorativ. Este diagnosticul: o lume fără Dumnezeu este o lume în
care orice relație devine negociabilă și orice valoare devine de vânzare.
„Societatea se
schimbă prin oameni, iar oamenii se schimbă prin educație. Dar educația fără
morală este un cuțit în mâna unui copil.”
IV. Întrebări
pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative
(Răspunsurile
nu sunt exhaustive. Ele oferă un punct de plecare pentru discuție, nu un adevăr
definitiv de memorat.)
1. Ce valori
ale familiei tradiționale sunt încălcate în textul lui Fericitu Yok?
Identificați cel puțin trei.
Fidelitatea și
respectul față de prietenie. Autoritatea și demnitatea parentală.
Responsabilitatea față de urmași. Căsătoria ca legământ serios. Unitatea și
claritatea familiei.
2. Satira
folosește umorul ca armă. Este aceasta o metodă eficientă de educație morală?
Avantaje: Umorul dezarmează. Satira face memorabile
viciile pe care le critică. Ironia stimulează gândirea critică.
Limite: Unii cititori rămân la nivelul glumei.
Umorul poate părea că minimalizează probleme grave. Satira funcționează mai
bine cu cititori deja formați critic.
3. În ce fel
iresponsabilitatea unuia singur poate afecta o întreagă comunitate?
Un șofer beat la
volan pune în pericol toți participanții la trafic. Un elev care copiază la
examen devalorizează diplomele tuturor colegilor cinștiți. Un părinte care
nu-și educă copilul trimite în societate un adult nepregătit să respecte reguli
și oameni.
Morala:
libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe răul față de celălalt.
4. Ce înseamnă
să fii cu adevărat membru al unei familii – drepturile sau obligațiile sunt mai
importante?
Drepturile și
obligațiile sunt inseparabile íntr-o familie sănătoasă. Dar dacă ar trebui
stabilită o prioritate, obligațiile vin primele – pentru că un om care începe
prin a întreba „Ce pot face eu pentru familia mea?” va construi o familie; unul
care începe prin „Ce pot primi?” va eroda orice familie.
5. Familia este
plasată la „Strada Degeneraților nr. 666”. Ce mesaj transmite prin această
alegere?
„Strada
Degeneraților” – autorul numește direct procesul descris: degenerarea. „Nr.
666” – numărul asociat în tradiția creștină cu răul absolut. „Cu intrarea în
cotă indivizelă cu Satan” – o familie fără Dumnezeu împart, fără să știe,
acoperișul cu diavolul. Exagerarea artistică este pe deplin justificată: satira
are dreptul – și datoria – de a mări oglinda până când chipul din ea devine
imposibil de ignorat.
6. Mama din
episodul al doilea face un calcul rece, dar nu greșit din punct de vedere
logic. Unde se ascunde, totuși, eroarea ei morală?
Eroarea ei nu este
în logică, ci în iubire și responsabilitate. O mamă care iubește nu îi spune
fiului bolnav „nu te întoarce” – îi spune „vom găsi o cale să te îngrijim fără
să îi punem pe alții în pericol”. Când nu construiești responsabilitate și
iubire în timp de liniște, nu le găsești în timp de criză.
Surse și
lecturi recomandate
Jurnalul
Bucureștiului – Degenerarea umană prin educația modernă
Studii de etică
socială – Universitatea de Stat din Republica Moldova
„Satanizarea
ajunsă stare de lege, de ordine și de guvernare creează o atmosferă satanică, o
pseudo-spiritualitate și o modalitate de viețuire satanică. Sunt astăzi
organizații omești satanizate ce răspândesc satanismul. Satanizarea e mai rea
decât păgânismul.”
(Ioan Ianolide,
1919 – 1986)
