BetweenMirrors
Aici, acolo, pretutindeni
Te
simt al fluturilor,
ca
semn că iubirea există, visule!
Pe
malurile apelor,
sub
clar de lună, plutim împreună,
de
mână cu cerul, prin imaginile
ce
trec prin noi, zărim ţărmul speranţei.
Ce
frumoasă, mereu cu privirea căutând,
înconjurată
de-o aură, răscolind lumile!
Pe-un
alt obraz al pământului,
suntem
învăluiţi în mătasea
din
care sunt întreţesute dorinţele.
Un
dans în alb sunt ninsorile de clipe!
Ai
o putere colosală,
eşti
lume din lumi fără de capăt,
ai
descoperit ceva ce nu cunoşteai,
în
acest triunghi al universurilor.
Unde
eşti?- mă-ntrebi.
Aici,
acolo, pretutindeni,
în
inima noastră, iar tu,
acolo,
aici, aproape, departe...
Despică-mi
trupul şi satură-te,
mergi
pe fiecare centimetru,
descoperă-mi
sunetul
ce
te-aduce mai aproape! - îmi şopteşti.
Te
simt în valul mişcărilor,
împreună
păşim în dansul sunetului!
Eşti!
Doamne ce minune, te aşteptam,
o
lacrimă îţi fură zâmbetul!
Îţi
cos inima de cer, o pânză infinită
am
să te prind pentru a te picta
în
toate nuanţele vieţii!
În
pas de dans, zidită-n mine,
pe
aripile vântului, spre lumea unde
fiecare
mişcare înseamnă
un sărut,
noaptea
nu există.
În mâinile
tale neantul are un sens,
o
flacară arde acolo, luminând
drumul,
o
adâncire, o scufundare-n târâmurile
unde
se-ascund iubirile netulburate.
Cum
să mă eliberez? Ia-mi inima şi ai tot,
dă-mi
inima, a mea demult îţi aparţine,
prezentă
eşti, oricum, în fiecare gând,
aici,
acolo, pretutindeni...
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu