DACĂ EU AȘ FI UN CRIN PE O COLINĂ !
DAR DE DRAGOSTE DIN DAR DE DRAGOSTE !
Poemul
acesta este unul de dragoste, profund, impresionant. Este un Elogiu, un Imn înălțat Dragostei și
Omului, o Invitație la dragoste, care este dulcea și înmiresmata respirație a
lui Dumnezeu. Este vorba în acest poem
despre marea puritate și noblețe a sufletului îndrăgostit descris în aspirația
sa către marile Înălțimi. Pentru că mâine este
ziua Sfântului Ioan dedic acest poem cu toată recunoștința și iubirea
bunului meu prieten, poetului Ioan Crișan și minunatului, marelui Om de știință
și scriitor, Ioan Crișan, Domnul să-i țină în
înveliți în inima Lui ! De asemena dăruiesc acest Poem cu toată dragostea tuturor domnișoarelor și doamnelor, pe care le cheamă
Ioana, cu toate derivatele de la acest nume sfânt și tuturor Ionilor. De
asemenea dăruiesc acest poem tuturor
celor care în lumea aceasta
periculoasă reușesc să își păstreze frumusețea umană. La mulți ani cu
Domnul în sufletele noastre !
DACĂ EU AȘ FI UN CRIN PE O COLINĂ !
Dacă eu aș fi un crin pe o colină
înalt și subțire până la cer
și tu ai fi iubito o piatră
între noi s-ar naște un arc voltaic
o melopee dulce o masă un miel
o câmpie un munte o mare o vatră
și am auzi melancolic
venind de departe miezul pământului
cum plânge amarnic cum cântă ca un
nebun
cum se vaietă și cum latră
apoi tu o să simți o emoție luminoasă
înaltă adâncă amară
cum îți pocnește cu un sunet
cristalin
o sămânță la subțioară
cum încep țărmurile mării
și orizontul și carul mare și
lanurile de in
prelung să te doară
și cum tu te transformi clipocind
într-o crină subțire
înaltă și dulce ca o vioară
atunci ție îți va crește
o mână gingașă înspre mine
și mie îmi crește o aripă visătoare
tremurând înspre tine
vom simți amândoi o amețeală
dulce amară adâncă înaltă
un întuneric nesfârșit amestecat cu
lumine
ne va fi rău ne va fi o mare
ne va fi o viață ne va fi o moarte
ne va fi o câmpie și ne va fi bine !
Publicat azi
6 ianuarie 2017 STEFAN DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu