Căutand după mere 15

Căutand după mere 15

INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ

Scriu românească istorică frescă

Pe palma-inimă întinsă firesc-omenescă

Muşcate-n fereşti ori trandafiri

Ce ne sângerează prin coroane

Pe frunți temple cu vitralii coloate

Din curcubee de sfinți-părinți

Şi Căi lactee în spiritul Sfintei Treimi

De prospețimi şi profunzimi

Cu adânc de înălțimi

În cerul limpede din fântâni-

Corolă de lumini pe bolta acestei lumi

De patimi şi carte

Ce-ți pune sufletul-inima

În palmă-cugetare maximă-

Când lacrimi, stropi de rouă,

Ne frig şi ne fac riduri din începuturi

Care ne cresc din ierburi

În urme de paşi de bivoli-zimbri, de albatroşi irişi

Atârnați de tăblița pe care scrie:

"Nu călcați iarba ! Nu rupeți florile !"

Şi atenție sub tălpi, copite, în vaca ce paşte

Mi-au crescut aripi, Doamne, Doamne, aripi

De lapte mulse din sfinte icoane,

De la boii prinşi la plug şi biciuiți

Cu biciul din spate

Răsfrânte cu cercei de busuioc

În duminică cu şură ce se frânge-n joc

Ori în cojoc omorând puricii şi frigul

Suflând viscolos caldul sufletesc

De pâini în mâinile strânse pumni pentru străini,

Pentru ogoarele pline de mărăcini şi buruieni,

Iubire înaltă pentru vrăjmaşii hârâiți câini de prin vecini

Cu vulpi viclene la găini

Şi uli dând rotocol deasupra peste ocol

La puii ce înfricați ce se vâr sub brusturi,

Ca nişte vulturi aventurați pe colțuri de stânci

Pe care părintele Ion Mărginean-floare de colț rar mulge lapte-n şuştar-"lacrimi cereşti"

În povară de aur, aramă şi argint,

Învierea unui sfânt dintr-un deschis cristic mormânt,

Că-i răstignit chiar el de fapte mari,

Mărgăritar de vin şi prescură pe altar,

Statui-monumente de spirit în minte,

Miez de pâine fierbinte,

Un munte firesc şi inimăîntinsă-flacară aprinsă

În temple cu vitralii colorate cu responsabilitate de realitate

În curcubee de sfinți părinți şi Căi Lactee

Cu pace pentru liturghii ce pârguie pâinea-n spice

Când scriu liric un roman desculț de etern

Însă-n simțul dobitocesc prin iesle dobitocească şi omenesc de la sine-ți graiesc: "M-am nascut şi eu ca pruncul sfânt

Şi te fericesc prin toate cu echo-sănătate, că-i mai bună ca toate

Şi magic, fantastic, sănătate să ai şi ție îți poftesc şi te fericesc cu Dumnezeu în tot şi-n toate !"

(Aici e propria-mi emoție heraldică din hrisoave vechi,

Semantice fapte, de amploare, mari, de şcoală ardeleană, şcoală transilvană

Irizate spieitual cu excelență,

Esență de stejar, veşnicie înrădăcinată la sat

Să ne cearnă vrednic prin vreme cu principii morale de Biblii,

Ca pe o floarea ce-nfloare folositoare cu sistematice superioare,

Ca o Românie Mare muncitoare în odihna distractivă

De sărbătoare şi de harnica perspectivă.

N-am ştiut, că Vasile Andru, e pornit, plecat, la cele veşnice, Dumnezeu îl ierte şi memoria-i fie-i binecvântată. Am ştiut puține lucruri despre acest scriitor (citesc unele informații de la tine, însă ziceai ceva de imaginea lui Iisus cu a lui Eminescu). Eram zorit de treburi şi n-am putut citi atent, ci doar am frunzarit. Despre ce-i vorba? Ce are Vasile Andru cu asta? El îşi imaginase artistic acea scenă pe care o citesc scrisă de tine în revista Bogdania (aici e redactor-şef prietenul meu Ionel Marin, un om de treabă, din Focşani oraşul unde trăieşte şi Constantin Toma şi renumitul Vozganian, cel care s-a miruit prin Parlamentul României, ca să scape de ce era acuzat, însă nu şi vinovat ?). Pavel

Nu ai timp sa-l urmaresti linistit. E in film un moment cand Andru ii intreaba pe copii unde il tin pe Eminescu. Trebuie sa fie in biblioteca vre-o carte de a lui.

Doamne Ajuta Suflet Mare!

Unde- i filmul lui Andru, sânt curios. N-aş vrea să mor fără să-l văd. Alte filme trimise de tine m-au bucurat şi fascinat.

Cu bine, Pavel

Tu Ben, mă preamăreşti, deşi eu nu-mi găsesc nici un merit (că scriu, ce rost? eu scriu cum scriu şi uneori mă îndoiesc şi eu de mine negăsind, c-aş face cuiva bine şi mai ales familiei mele, care se sacrifică pentru mine, dar eu le risipesc agoniseala, că n-am cu ce le cumpăra un ac de prins sau ac de cusut, ac prin urechile căruia să bag cămila (camilio-ața). Tu ai valoare autentică, faci ceva, chiar scoțând valorile autentice româneşti în evidență şi valoare cu o încăpățânare de zile mari, un lucru bine făcut, deşi tu mă susții sustenabil, dar eu pot fi un face-n, cacă-n drum şi deabia apoi fugind în tufă, ca după ploaie chepeneag, umbrelă, că alba o trecut dealul, ca baba cu colacii (şi de ce comedia asta? Cum adică: nici de rugă, nici de fugă, deşi fuga-i sănătoasă, dar ruşinoasă, cum zicea ironic şi hâtru Ion Creangă) Dar: hop! Stop ! că vorba lungă îți dă cu tifla la scăfârlie, în firmă şi țuci crucea popii, cum neaoş scrie transilvăneanu Pavel Dan, scriitor care n-a reuşit să-şi desăvârşească romanul: "OSPĂȚUL DEAVOLULUI", un proect de performanță, rămas în faşă, avorton, cu tot regretul. Te voi saluta: cu bine! (acest salut îi plăcea tare mult lui Gh.N. Dumitrescu-Bistrița etnomuzicolog, preot şi învățător, redactorul revistei de folclor "IZVORAŞUL" şi al altor publicații, precum şi propriile carți prin care promova cultural poporul român, el fiind un exemplu şi cordonata geniului la paralela 45¤).

Todica - VASILE ANDRU ep.1 - (titlul: Sunetul Tarii Mele)

https://www.youtube.com/watch?v=7K0qLrlGp-Y

Todica - VASILE ANDRU ep.2 (Sunetul Tarii Mele)

https://www.youtube.com/watch?v=fxkmsYrr_z4

Da, am vizionat. Mi s-a descărcat telefonul dar mâine mai mult. Cu bine,Pavel

Cum o să dovedesc, că ai dreptate în privința mea. Nu cumva mă învârt, ca un cățeluş în jurul propriei cozi? Care mi urmatorul pas, ca pas cu pas să am lucru bine făcut? Nu-s descurajat, dar te întreb, că uneori mai trebuie să ne verificăm, deşi am avea stofă şi aluat de om între oameni. Cu bine,Pavel

Nu trebuie sa scrii tot timpul decat atunci cand vrei sa-l intrebi pe Dumnezeu ceva, decat atunci cand simti ca te doare. Dumnezeu iti raspunde tot prin tine, prin textele tale.

Nu incerca sa-i satisfaci pe cei din jur ca in acel moment te desprinzi de adevar.

Daca strigatul tau e sincer atunci ai confirmarea celor spuse de mine.

Cand cei din jur tac atunci ai dreptate. (Nu cerceta aceste legi...., )

Vrei sa sfarsesti ca Eminescu? Dute si zgandarai.

Tu ai ajuns la parg, deacum incolo nu trebuie decat sa mustesti si vei implini. Pace, Ben

Bune sfaturi, însă nu crezi, că ascultarea e grea de urmat (tu de ce crezi, că şi copilu spui de ce-i spui să nu facă, din cauza asta sau din cauza firii ispita e mai mare şi ce zici să nu facă, aia face). Tu-mi zici ceva înălțător, din România tainică a lui Eminescu, dar eu n-am tăria şi sfințenia lui Eminescu (te rog, m-ai provocat, te rog fă-mă să înțeleg: de ce a spune lucrurilor pe nume e moarte curată? De ce nu se iubeşte iubirea, adevărul ?) Nu mai departe, dar şi prietenului Ioan-Petru Gârda, ca replică la ce scrie domnia sa pe facebook îi replic naiv, fără intenția de a face cuiva rău, însa cei drept scriu spunând lucrurilor pe nume (întrebarea e de ce adevărul supară? Lucrul rău le aparține, celor, pe care şi el ironic, chiar cu umor îi trage în țapa peniței, îi arată cu degetul ori cărora de cumva mănâncă cireşe dintr-un blid cu ei, le scuipă sâmburii-n nas, nici lui fire dreaptă neplăcându-i strâmbătatea spânilor şi atunci mie de ce nu mi-ar fi permis să scriu cu verdele crud Bacovia?" -Petre, mai lasă-i pe cei de la guvern/să mai roadă la ciolan/şi golan să trăiască neartistic, în van,/de tri parai, de tri pițule, pe tri şi fuga/fără să pretindă pe fuşăreală, pe chiulul lor /ceva mai special /ruinând tot: țară şi neam /ceea ce eu în iubire de preț am/ce mai avem încă neglobalizat, sfânt şi național,/nepretinzând de-a moaca un ban/împuțindu-se prin firea lor nebravă, bolnavă,/ca peştele de la cap,/dar de ispravă şi slavă /curățindu-se ca peştele de la coadă/ieşindu-se revoluționar /înmulțiți în dar şi amar, în har/ieşindu-se mulțime cu greva-n stradă."//Dintre români pe care-i ştiu, români pe care-i citesc de fapt cu drag fiind Ioan-Petru Gârda, un om care scrie cu şarm, impecabil, cu ținută, cu stil şi demn.

Mai scrisem o variantă: "Lasă-i Gârda pe cei de la guvern cu comportament nedemn/Lasă-i fără fasole fără ciolan cramponăndu-se neartist, grosolan,/Cu toroştele până la podele, comportându-se golan, Deşi cei care muncesc artist, harnic şi pe brânci nu trăiesc în van,/dar nici nu--s plătiți național/ în mod special, cinstit"//.

O lume sincera si adevarata e plictisitoare. Omul nu iubeste adevarul. Asta e cultura in care traim. Suntem mintiti de mici, din fasa. Suge bibironu si taci. Majoritatea prefera minciuna vesela si interesanta in schimbul plictisitorului adevar. Societatea in care traim functioneaza pe principiul asta: politica, comert si negociere, adica tragere in piept - dar e facuta serios. Toti fura, taie si spanzura de la Wasinghton la Moskova dar sa nu cumva sa indraznesti sa-i prinzi cu musca pe caciula, sa le-o spui pe fata ca te inchid imediat. E ca un joc de poker, te minte si-ti ia banii. Daca ar fi cinstiti ar juca cu ele pe masa. Eu privesc global din Australia insa de la tine de acasa se vede altcum jocul pentru ca ne tragem din parinti cinstiti si cu frica de Dumnezeu, ca asa a fost la noi. Am fost crescuti de mici sa fim supusi, cuminti insa in lumea globului negociaza lupii, capcaunii, trufasii, necrutatorii si prea putin dibacii. "Da in mine cu bolovani ca eu sunt conditionat sa-ti raspund cu paine." Ne pacalim incontinu, ne himnotizam precum cobra care se leagana usor dintr-o parte intralta si tzac te musca si soricelu se zbate saracu - nevinovat. Asa si omul e parte din meniu, din lantz. Patura asta de oameni rai sunt la conducere de sute de ani. Pe trufasi nu-i poti schimba insa Dumnezeu lucreaza in chip minunat si le aseaza pe toate la locul lor. Doamne ajuta!

Dragule, dacă iubeşti dăruieşti celuilat, am citit undeva, că eu nici în vis n-am visat, să mai umblu' pe unde tu ai umblat curat şi luminat, ca experimentat să mă sfătuieşti: curat şi luminat de adevărat cu arome de banane şi ceva crocant cu raze de soare şi aur cenuşiu şi strecurat cum Dumnezeu ți le-a dat în rost şi folos pentru omenire şi neamul nost, că omul e o măsură a lucrurilor zici franc şi cu tupeu, cu Dumnezeu fără a te da carambol şi cool în spectacol: "din fericirea care o ai trebuie s--o împarți şi cu alții şi tu ştii să nu fii ponos, ci folos, că nu de vorbe e necesar, ci de fapte, că afară e vopsit gardu, dar înăuntru e leopardul, dar Tu, Doamne, le ştii pe toate mai Iisus şi ca la carte păşind mai presus peste moarte, că iubirea te face puternic, pragmatic, gândea Dragomir, ca om înalt, zvelt, că nu s-a născut obosit şi nici n-a luat pauză de publicitate, cum zice diversat Miha, Mihaiela-Ştefania Celemen cealaltă fată, zice luându-mă sinceră cu zăhărelul simțând că ține la mine (nu că am avut mare grijă de ei căsătorindu-mă cu Vica, deşi n-am fugind de greu ca dracul de tămâie, deşi mama îmi zicea: "s-o iei cu trei copiii nu-i atât de siplu'că copiii adaoşi îs greu pe capul omului şi -mi zicea şi colgul Vancea Augustin: "De ce te-nhami la aşa greu, Pavele, "dar eu eram un dur cu mine însumi, că eu luasem hotărârea  şi nu mă dam ca racul înapoi, deşi uşor nu era, dar felul de a gândi nu mi-l schimba nimeni, cum nici Dragomir nu era dus de nas, că principiile lui erau pentru o cauză importantă, dar cine vrea să vadă lucrurile ca el: cu urcuşuri şi coborâşuri, dar inteligent şi eficient fiind grozav, brav, simțindu-se în mod firesc, natural şi el îşi schimba luând-o pe Veronica, îşi schimba viața radical, umitor, chiar dacă-i refuzase pe cei de la securitate să se înroleze în rândul lor, deşi nu-l mai înghițeau, el Dragomir sărise peste cal din banl cu ochelari de cal, chiar dacă fantastic nu studiase pe la universități (avea regesc omenie şi asta-l frânase să alerge după uşurătate, un fel de chilipir, dar el rămase să lucre la Rapid). Dragomir îşi râdea-n barbă când careva era fudul, dar nu deştept destul, straița goală te omoară, dar straița plină îți dă odihnă. Numai când e bine e-n regulă şi nu eşti prost ca o vacă, cum zice şi Dumitru Lăcătîş zidar şi un multi-profesional din Telciu, angajat să-mi facă baia, că-mi lipsea în Ciubăncuța (era un om care vroia pe toată lumea împăcată şi mulțumită, deşi cine nu-l cunoştea făcea pe nebunu şi trăgea cu tunu şi puşca la rațe şi mânca la mațe, ca Burdea, Revnic Ioan (Ion Republică, cum îi ziceam eu şi unu Borişca a lui Gilău: Revnic Vasile îi zicea că-i ciuful care ciufuleşte lumea, dar nu se vede, că-i minunea şi legându-se de Dumitru meşterul în bar cu vorbe de doi grițari acesta îi aruncase mâța-n nas, îi rase mierța şi-l aranjase bine punândul cu botul pe labe, ca pe cânele care se bucură de resturile de la masa stăpânului şi era un diplomat care lucrase şi locuise şi pe Sibiu, Arad şi prin Austria, Spania, dar batjocorit cu plata, cum zici fabulos şi tu între străini se simțea cu dor de neam şi țară, cu sentimetul tău că tot român rămâi şi că-n țară străină eşti, ca-ntr-o închisoare fără gratii şi totuşi aiestuia buruinos la gură, Burdea i-a retazat-o Dumitru scurt pe doi şi Dumitru-l avea pe Dumnezeu în tot şi toate: "Omul prost e mai rău ca o vacă moartă", dar nu ştiu cât a priceput Burdea, că nu-i spuse Dumitru din Telciu şi povestea, explicația, cum adică: prostul îi mai rău ca o vacă moartă? Nu eşti egoist, nu tragi spuza doar pe oala ta. Sabin Gherman e plin de vitalitate, omenesc, asemeni lui Sergiu Vitalian Vaida, el are un Eu al său vorbind la Look t.v. franc, pe şleau şi cu tupeu, vorbind artist şi realist (pe sufletul meu de român, trăgând spuza pe oala lui şi oala neamului, oală pusă la foc doar capacul ştiind ce fierbe şi, că: găina bătrână şi morcovul tânăr face zama bună (mai susține profesorul Sabin Gherman un om drept, cinstit şi neânfricat pentru cele rostite în cadrul emisiunii România de la A la Z, luând pe cine trebuie la balon, susține cu tâlc: există între client şi ospătar o chimie, reacție-alchimie a sfințeniei de a fi. Toți ştiu obositor, c-am fi neam de opincă, deşi nu suntem ca nimeni şi de nicăieri,că şi la noi a decurs istoria ca pretutindeni: cu bune şi cu rele, unii se prefac a nu şti chiar esențialul firii noastre. În şcoli istoria nu se învață învățându-ne în prim plan istoria locului de proveniență, a localității de învățământ (localitatea ta de obârşie, apoi istoria României şi, că eşti erupean istoria Europei şi de-abia mai apoi înveți copiii despre alții... eccetera). Ce-i rău în asta, că al nostru e viitorul, nu găsiți? Sabin Gherman e un transilvan-român a românilor şi un universal din România. Sunt pățenii, poveşti, care nu numai în România se petrec (nu uitați, că şi o plantă se dezvoltă mai bine când îi vorbeşti, povesteşti, ca unei ființe vii, ca unui om, nu te mira, Ben).

...se auzise, zvonise, dar ce nu se aude în Sâmpetru, deşi satul era mare, c-avea 450 de fumuri, case, se auzise, că Radu se răsturnase cu tractoru, că se afla sub tractor, în ce stare nu se ştia, dar Dragomir puse mâna pe o pârghină groasă, prăjină, rezistentă, din lemn de stejar şi grăbit, ca o mireasă furată de la nuntă grăbi, îşi iți paşii pe dos către Făgădauă. Undeva mai sus pe o stâncă roşcată, însorită, o vulpe înainta spre ponorul ei, că puii ieşiți în soare stăteu hârjonindu-se şi în copacul din apropiere o veveriță sărea din creangă-n creangă tot mai sus în buzunarul cerului deranjată de tot mai mulți săteni, cetățeni, oameni, care mai de care vorbind să afle despre pățanie urcând dealul către Făgădauă unde le spuse preşedindintele Tinu Curteanului, Petrule, şi şeful de secție, de S.M.A., Mureşan ilie, Balauru, c-ar fi fost trimis Radu la arat, deşi era tot mai greu de dezgurgat ițele încâlcite şi unii în râs, râs şi plâns, voit, adăugau verzi şi uscate, câte-n lună şi stele, că era, ca pe vremea: pupăza din tei, pupăză peste colac, că ştiți voi cum e şi cu lupu' şi capra cu trei iezi..., basme, snove, de la Radio-şanț şi unii ştiuau tot, că erau a toateştiutori, dar sprovăind lungeau pasul la deal, deşi Radu şi tractoru părea tot mai departe de ei şi, că-n orizont acolo poți atinge cu mâna şi cerul.

Pavel Rătundeanu-Ferghete