În veci, ortodocși

În veci, ortodocși

de Adrian Păunescu

***

 +

De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei

aceasta e credința mea creștină,

am învățat cu tălpile să calc,

cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator

să nu cedez cumva vreunei noxe,

ci să rămân, cu neamul meu cu tot,

fidel pe veci credinței mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat

credința lor pe nici un fel de bunuri,

nici dacă ar fi fost crucificați,

nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat și eu

în fiece istorică furtună,

credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,

prin toți ai mei, Biserică străbună.

Și m-am opus căderii în neant

și celor care dărâmau altare

și clopote-n Ardeal am construit

și calendare pentru fiecare.

Și ‘Noul Testament de la Bălgrad’

eu l-am crezut aducător de leacuri

și m-am zbătut că să apară iar,

la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Și-am fost convins că nici un leninism

credința ortodoxă n-o ajută

ci, dimpotrivă, ateismul crunt

ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?

A început la București să crească

un demonism bogat și indecent,

ce-amenință credința strămoșească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocși,

îi tot mânjesc și culpabilizează,

îi fac răspunzători de bolșevism,

îi umplu de lehamite și groază.

E clipa când mă simt dator să spun

că nu ne poate frânge vijelia,

că nu sunt bunuri pe acest pământ,

ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni

sau, altceva, conform unei rețete,

noi suntem ortodocși definitiv

oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,

această fărădelege epocală:

‘Ortodoxia naște comunism!’

Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj

cu care ar putea să ne îmbie

catolici, evanghelici, protestanți,

să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim

să fie ortodox când nu o simte,

noi suntem pe vecie ortodocși,

cu leagăne, cu vieți și cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui

s-o părăsim pe mamă în etate

din tragicul motiv că pe pământ

există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,

când ni-i credința însăși în pericol,

îi salutăm pe ceilalți frați creștini,

că harul de-a iubi nu e ridicol.

Și îi iubim pe toți acești creștini

ce, dincolo de orice paradoxe,

la rândul lor, respectă și iubesc,

pe credincioșii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,

o comedie pare tragedia,

e în pericol cultul ortodox,

se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,

când sumbre acuzații se adună,

ia-n mână crucea de la Est,

ai grijă de biserica străbună.

Și dă-ne dreptul de-a ne apăra

chiar dacă de la frați asediul vine,

permite-ne să fim în veci creștini,

ca ortodocși urmându-Te pe Tine.

~o~