SFÂNTĂ
SEARĂ DE AJUN
Grupaj de poeme și colinde de Crăciun
de Melania Rusu Caragioiu
IISUSE, ȚIE
ÎȚI ÎNCHIN O
POEZIE
De
mică, făptura mea a învățat de toate,
Dar n-am putut a le pătrunde sensul, poate
Necunoscându-Te îndeajuns pe Tine,
Nediscernând prea clar ce este rău sau bine...
Încet, încet, când pomul mic se face mare,
Prin șovăiri, prin întuneric, iată, apare
Un
gând de pioșenie, un licăr de lumină
Ce m-au urcat mai sus de stratul meu
umil, de tină...
În
jur te cunoșteau ai case, dragi ai mei;
Stam
mută. Mă-ntrebam ce e cu ei
Când
îi vedeam prinși în adorarea pioasă,
Ingenuncheați în fața patului,
Sau
citind Testamentul, pe masă.
Valurile vieții m-au lovit în furtuni trecătoare;
Întâi
i-am rugat pe ai mei să mă ia din vâltoare,
Dar
mai târziu s-au risipit, departe, din jurul meu,
Atunci
prima dată, sincer, l-am chemat pe Dumnezeu !
M-a
auzit de multe ori, mai curând, sau târziu,
De-atâtea ori că mi-ar fi imposibil să știu...
Încet, am început să-l caut și când eram fericită,
Nu
numai când cruzimea vieții mă ducea pe mine
și pe
alții în ispită...
Au
trecut anii și-am început să fac legăminte,
Că toate am să respect, pe cele drepte
și sfinte...
Cu
greu am început să mă apropii de Tine:
Mântuitorule, Duh, Tatăl Ceresc,
Să
te caut, să te iubesc, să te slăvesc:
,, Sfântă treime” !
Îmi
place fastul rugăciunilor în mulțime,
Freamătul Duhului Sfânt în înălțime,
Evanghelizările în seri de adâncă adorare,
Convorbirea cu Tine Iisuse, până la epuizare...
T-am
chemat din ce în ce mai des să vii la mine,
Te-am
văzut sub pleoape, în vise, în gândurile mele line,
Minunile Tale le-am simțit deseori atingându-mă,
Și
iată-mă aci, mărturisindu-Ți Ție
Că
văd credința, ușor, invăluindu-mă...
A fost
atât de lung un drum, de ani, până la
Tine,
Când îmi doresc sa fi peste tot,
să ne salți din ruine,
Acum
Te pot găsi, urma; mă pot cenzura mai
bine,
Prea
des să nu mai greșesc, cu greu am învățat,
Cu zel
și sacrificiu...
Cât sunt
de fericită, că pot să te iubesc !
Timișoara, vara 1993
CALEA VIEȚII
MELE
Mi-e atât
de frică, singur,
În casă,
pe stradă, oriunde
Și
grijile mă copleșesc;
Azi
spaima mă pătrunde.
Un zvon a
zburat către mine
Pe-un
petec pierdut de hărtie,
Scria pe
el pentru noi toți:
,,Veniți
in Cortul cu apă vie !”
,,
Întruniți-vă în cânt, rugăciune,
,, Voi fi
cu voi, prin Duhul cel Sfânt,
,, Tatăl
a auzit suspinul vostru
,, Și mă va trimite iar,
pe pământ !
,, Până
la venirea mea să veghiați,
,,
Sufletul, ca lacrima să vă fie curat,
,,
Luptați-vă să-l nimiciți pe Satan
,, Casa
inimii să vă fie fără păcat !
,, De
două mii de ani te veghez, te ajut
,, Să-ți duci
spre lumină visarea,
,, Ai
căzut, te-am ridicat, mi-ai cerut...
,,
Cheamă-mă și îți dau și iertarea !”
Așa am simțit
mâna Ta, blând Iisuse,
Nevrednic mă port de acest ajutor,
Dar
cartea cea sfântă mi-a spus adevărul:
Sângele
ți l-ai dat să-mi fi Mântuitor !
De mână
cu alți oprimați, credincioși,
În
brațele Tale milostive venim;
Spinoasă
este calea convertirii,
Prin ea
urcăm spre Tine, să trăim !
Timișoara, vara 1993
COLIND
Cad
din ceru-acoperit
Fulgi de
argint zimţuit
Peste
mărul plin de stele
Al
copilăriei mele..
Astăzi
s-a născut un rege
Undeva,
la Btleem.
S-a promis
de mult ... o lege;
,,
Unde-i Pruncul ? Să-L vedem !”
Cântă
zarea în surdină:
Trâmbiţe, îngeri,
colind,
Steaua
se scaldă-n lumină,
Magii
se grăbesc venind...
Vin
păstorii să se-nchine
Fiului
cel din Vecie :
,,Doamne, Te primim pe Tine !
,,Voia
Tatălui să fie !”
CU VICLEEMUL
Prin
nămeţi grei pe tot drumul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vă
aducem azi Crăciunul,
Leru-i ler, o stea pe cer.
Am
venit cu Vicleemul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vicleemul – Betleemul,
Leru-i ler, o stea din cer,
Să vă
cântăm o poveste
Leru-i ler, o stea din cer,
Ce a
fost şi astăzi este,
Leru-i ler şi leru-i ler.
Iată-L, Pruncul mic, Iisus
Leru-i ler, o stea de sus,
Precum proorocii au spus,
Leru-i ler, o stea de sus !
A
venit mieluşel blând,
Leru-i
ler, o stea din cer,
Cu
iubirea pe pământ,
Leru-i ler, mieluşel blând.
Şi-a venit ca blând păstor,
Leru-i ler, ca blând păstor,
Să-şi ia turma la izvor !
Leru-i ler, un
blând Păstor !
DOAMNE, EU DORESC
SĂ ÎȚI SCRIU
Doamne, Dumnezeul meu, doresc să îți scriu,
Chiar acuma, in noapte, târziu,
Când după oboseala istovitoare a zilei
Mă retrag în rugăciune și milei
Tale, cea pururea trează
Mă supun. Tu, Te rog, mă veghează !
Grijile zilnice mă copleșesc;
Voiesc să-mplinesc multe, dar nu reușesc !
Aș vrea să-i ajut pe cei dragi ai mei
Măcar cu sfaturi multe și bune, dar ei
Zburdă în necunoaștere și tinerețe
Și n-au gândul la tihnă și povețe…
Tu, Doamne, ajută-i să fie sănătoși,
Cuminți. harnici, deștepți, credincioși !
Tu ne-ai dat de toate, Doamne, îți mulțumim,
Dar fă te rog, o minune și învață-ne
să fim
Credincioși, milostivi, evlavioși, buni,
Să ajutăm prin rugăciune, puțin,
și noi, acestei lumi !
Salvează-ne
Doamne, nu ne lăsa la rău,
Și să trăim întotdeauna după Cuvântul Tău !
SLĂVIT
SĂ FIE DOMNUL
( Adaptare După un Cântec Religios cunoscut)
Slăvit să fie
Domnul
Si marea
Lui putere
Doar el ne-a
dat viaţa.
Nădejdea în durere
Slăvit sa fie
Domnul
Şi marea-I îndurare
Doar El ne dă
iubire,
Pace şi
alinare.
Slăvit să fie
Domnul
Atotputernic Tată,
Ce n-a uitat pe nimeni
Nicicând
şi niciodată.
Slăvit să fie
Domnul
Cu braţ
de mângâiere;
Doar El ne ocroteşte,
Ne-alină în durere.
Slăvit să fie
Domnul
Ce
mâna ne-o întinde
Să depăşim
prăpăstii
Cu
inimi tremurânde.
Slăvit să fie
Domnul
Lumina veşniciei;
El ne
deschide drumul
Spre porţile Tăriei.
Slăvit să fie
Domnul !
Minunile Lui multe !
Noi ÎL rugăm
pe Tatăl
Durerea să ne-asculte.
El, Domnul ne
iubeşte;
Laudă
a-i aduce !
Iubit
Mântuitorul
S-a
răstignit pe cruce.
Slăvit
să fie Domnul !
In dragostea Lui mare
Deschide
veşniciei, speranţei
O cărare...
Slăvit să
fie Domnul !
El
drumul netezeşte.
Tu, frate ia
aminte,
Şi-n
bine izbândeşte !
Slăvit să
fie Domnul !
Sub a
Lui ocrotire
Noi ne găsim
azi scutul;
Deci să-I
cântăm mărire !
Slăvit să
fie Domnul !
În
marea Sa iubire
Mereu ne
ocroteşte şi
Ne dă
fericire.
Slăvit să fie
Domnul !
El toate ne învaţă
Şi pe cărarea
vieţii
Ne dă mereu povaţă.
Slăvit să fie
Domnul !
In marea
lui blândeţe
Veghează asupra noastră:
Prunci, ori la bătrâneţe.
Slăvit să fie
Domnul
Ce
calea ne-o păzeşte
Şi-n drumul
greu al sorţii
Cărări ne netezeşte !!!
Timişoara,
1988
VORBIND CU IISUS
Iisuse, pentru marea-Ţi bunătate îţi mulîumesc !
Simt cât de profund Te iubesc !
Îmi eşti atât de aproape, mereu,
Stai ziua şi noaptea în sufletul meu.
Cu Tine vorbesc cum vrea Tatăl Ceresc,
Tot ce mă frământă îţi povestesc,
Mă simt înţeleaptă în toate ce fac :
Tu mă sfătuieşti să lucrez după-al legilor plac.
Vreau să trăiesc fericită pe acest pământ,
Cu ai mei toţi, după legământ
Şi când vom pleca în Ţinutul Tău
Să stăm nevinovaţi in cerul lui Dumnezeu.
E atât de bine să ai cugetul curat,
Aici să fi drept şi dincolo neîntinat...
Timişoara, 1987
CÂNTEC MISTIC
Ce bine-ar fi dacă pe cer
Ar exista mereu o cruce
Şi-ar străluci în plin eter,
Eu să-mi plec fruntea şi să-i cer
Să-mi ia poveri – ce nu pot duice...
Ce bine-ar
fi ca îngeri puri
S-o-mpodobească-n flori de crin;
Imnuri, din miile de guri,
Ce
din înalt să curgă lin,
Să cânte rolul ei divin.
E bine-ar fi să-mbrăţişîm
A
suferinţei ei povară.
Urcând a penitenţei scară,
În pulbere să ne-nchinăm
Cu
lacrimi aurii, de ceară.
Ce bine-ar fi s-o luăm cu noi
Purtând-o pe al vieţii drum,
Zdrobind păcatele de scrum,
Iar timpul să-l dăm înapoi
Şi tot ce-i rău să piară-n fum !
CÂNTĂ CERUL
ŞI PĂMÂNTUL
Cântă cerul şi pământul imn de
slavă Tatălui;
Azi am depus legământul
Și-mi predau sufletul Lui.
Sunt acum îndepărtate
Slăbiciunile ce-au fost;
Ca un vis le simt uitate :
Am acum un
nobil rost !
Buzele-mi rostesc cuvinte
Culese-n pomul credinţei
Şi privirea-mi stă cuminte
Citind cartea biruinţei.
M -am rugat şi doar minunea
De la Salvatorul meu
Mi-a indepărtat genunea...
Cât de bun e Dumnezeu !
La fereastra casei mele
Am pus
paznică dreptatea,
Inger
îmbrăcat in stele,
Umilinţa, bunătatea.
Cine sufletu-mi îndreaptă
Către cer curat şi sus ?
Este Domnul ce m-aşteaptă,
Mântuitorul Iisus.
Timişoara, 1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu