Am o problemă cu dreptatea !

"Este o tendinţă dirijată ca românii să fie scoşi din toate

centrele mari ale Transilvaniei"

Formula AS" în Covasna - IOAN SABĂU POP –

Prof. Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, membru

al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, avocat

"Statul român a plătit ceea ce se retrocedează azi"

- Despre jaful retrocedărilor din Transilvania s-a vorbit adesea în

mass-media românească, cu toate astea, el continuă nestingherit:

clădiri pu bli ce, clădiri istorice sau particulare, mii de hec tare de

pădure sau chiar sate întregi sunt resti tuite fără ca statul să

intervină... Ce se întâmplă?

- Într-adevăr, catastrofa retrocedărilor către maghiari care se

petrece de ani de zile sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor

române, în ciuda tu turor strigătelor disperate ale societăţii,

continuă. Du pă părerea mea, este o tendinţă dirijată ca ro mâ nii

să fie scoşi din toate centrele mari ale Tran silvaniei. Dacă s-ar

întâmpla doar în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se

întâmplă în toate oraşele Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160

de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în

Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi situaţie este şi cu pădurile

sau terenurile agricole transilvănene. Sunt restituiri către foştii

grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor ilegale sau

abuzive.

- Ce drept are familia unui fost grof maghiar să revendice şi să

pri mească zeci de mii de hectare de păduri româneşti, după

câteva sute de ani?

- Lăsând deo par te faptul că în Un garia, de exemplu, in diferent de

ceea ce aveai de recuperat, s-a impus un plafon de despăgubire

de aproximativ 200 de mii de dolari şi că românii nici măcar nu au

apucat să pri mească ceea ce este al lor - peste 200000 de

proprietăţi, situa ţia la noi a fost po sibilă din cauza ig norării voite a

unor înţelegeri şi tratate inter na ţionale în vigoare. Tratatul de la

Trianon este unul dintre ele. Acolo se spunea clar că per soanele

im periului pot opta pentru ce cetă ţenie doresc, faţă de ţările ce îl

compuneau. Aces tora li s-a spus optanţi. În România, majoritatea

optanţilor maghiari au ales cetăţenia maghiară, şi statul ro mân a

avut mai multe procese pe această temă, in clusiv la Curtea de

Arbitraj din Paris, unde a fost re pre zentată de Titulescu, ajutat de

alţi doi avocaţi mari ai timpului. Ungaria a fost repre zen tată de

con tele Apponyi. Din moment ce optanţii ale geau cetăţenia

ma ghia ră, ei îşi pierdeau pro prie tăţile din ţară, după cum era şi

firesc, cu con diţia ca Ro mâ nia să le plătească optanţilor ma ghiari

des pă gubiri pentru părţile expropriate. Deci, optanţii care ale geau

cetăţenia maghiară renunţau la pro prie tăţile lor din România şi

statul îi des păgubea. Ro mâ nia era foarte bogată pe atunci, şi

Bră tianu, ca să fie si gur că acest con flict se va şter ge, a spus că

pe lângă sumele decise la Paris, Ro mâ nia va da în că 10% ca

răscumpărare maghia rilor. Pentru asta, Ro mânia a plătit, din 1927

şi până în 1934, sume imen se către aceşti optanţi: echivalentul a

4,48 to ne de aur, plus echivalentul a 87 de milioane de do lari ce

trebuiau primiţi de statul român ca des pă gubiri de război şi pe

care Ro mânia nu i-a luat, lăsându-i tot în contul plă ţilor. Se plătea

către un fond extern din Paris, "Fondul Agrar", de unde banii erau

distribuiţi către optanţii maghiari. Toate aceste pământuri şi

pro prietăţi au fost luate de statul român pentru a se face reforma

agrară a lui Ferdinand, când toţi ţă ranii au primit pământ. Planul

acesta a fost: s-a luat de la cei bogaţi con tra unei sume şi s-a

re distribuit către ţăranii ro mâni. Deci, statul român a plătit deja

ceea ce se retrocedează azi. Ceea ce s-a plătit atunci, în baza

unui tratat şi a unui pro ces la Paris, astăzi vine a patra generaţie

a optan ţilor şi recu perează de la statul român - ceva ce nu le mai

aparţine de drept.

- Dar românii, îm pro prietăriţi prin refor ma agrară, nu şi-au fă cut

acte pe proprietăţi? Cum le mai poate lua cineva ceea ce este al

lor?

- Din păcate, cei îm proprietăriţi erau atât de săraci şi de neştiutori

de carte, încât marea ma joritate nu s-au înscris în cartea funciară.

Situaţie care există şi astăzi, când, la mai bine de 25 de ani de la

revoluţie, încă mai sunt oameni fără acte pe pământul deţinut. În

plus, atunci mai erau şi alte impedimente. De exemplu, specialiştii

de la Cartea Funciară erau foarte rari, plecaseră în Ungaria.

Practic, era foarte greu să găseşti un topograf la acea vreme. Ca

să nu mai vorbim că foarte multe Cărţi Funciare au fost luate de

grofi şi de cei care au plecat, şi statul român s-a trezit cu această

problemă naţională majoră, im posibil de rezolvat pe termen scurt.

Problema e cu noscută şi, deşi statul maghiar trebuia să restituie

acele acte, nici în ziua de azi nu au fost returnate, chiar dacă

avem şi tratate noi care reglementează această problemă cu

Ungaria.

"Samsarii sunt de aici, din România"

Clădiri retrocedate prin falsuri - Colegiul "Bolyai" din Tg. Mureş

Liceul "Unirea" din Tg. Mureş

- Pare halucinant ce spuneţi! Hoţie pe faţă! De ce nu se confruntă,

pur şi simplu, lista optan ţilor care au primit deja despăgubiri, cu

lista celor care cer astăzi alte retrocedări?

- La Tribunalul de Mare Instanţă din Paris există aceste acte, dar

nimeni, niciodată, nu a mers acolo să întoarcă măcar o filă! Şi la

noi, la Banca Naţională, sunt o parte din aceste liste oficiale, dar

funcţionarii de-acolo nu vor să dea acces. În aceste acte s-ar

vedea exact cât a dat statul român şi cine a beneficiat de plăţile

acelea. Aşa s-a ajuns cu un caz de la Topliţa, unde familia

Urmanzi, cu o res ti tuire dubioasă, la fel ca şi familiile Banffy,

Elteteo, Kemeny, Kanouky, Kendeffy şi alte familii ale foştilor grofi,

care probabil se regăsesc pe lista optanţilor despăgubiţi deja de

statul român, dar care vin şi cer din nou să li se retrocedeze

suprafeţe şi averi imense.

- Cum au curajul să mai ceară o dată ceva pentru care au primit

deja despăgubiri?

- Mulţi dintre ei nu ştiau că au fost date com pensaţii, mulţi nu

ştiau nici cum arătau exact vechile proprietăţi deţinute. Dar

trebuie precizat că samsarii care au transformat retrocedările în

sursă de profit sunt de aici, din România. Mergeau şi băteau la

uşă în Austria sau Ungaria şi spuneau: "Iată, aveţi de recuperat o

avere imensă în Româ nia! Ne ocupăm noi, contra cost". Se

întorceau apoi în România, se înţelegeau cu un prefect, spri jiniţi

de putere, şi afacerea era foarte profitabilă. Deşi statul român

avea documente în arhive, nu le-au verificat. La noi, în Mureş, au

fost 18.000 de revendicări ce trebuiau rezolvate rapid, cu presiuni

de sus, de la oameni gen Hrebenciuc, Chioariu, Paltinu, Frunda şi

alţii, aşa că la comisii s-au luat decizii greşite. În acest context

politizat s-au în tâm plat lucrurile. La Sovata, un compo se sorat

pri meşte, în loc de 2 hectare, 2000 de hectare, doar prin

falsificarea unei virgule. Prefectul a făcut plân gere şi parchetul din

Sighişoara a venit după 8 ani, spunând că s-a prescris cauza. E un

complex de complicităţi împotriva statului român, cu mize

financiare enorme. A fost şi multă ignoranţă, nu doar corupţie. Ar

fi trebuit ca prin lege, arhivele să furnizeze date pentru

proprietăţi. Dar asta nu s-a întâmplat şi s-a ajuns la paradoxuri

precum cel de la Arcuş, unde a apărut un moştenitor din Africa.

Nu ştie ungureşte, nu îşi cunoştea nici avocatul până să vină în

România, dar el revendica o res tituire de 11 milioane de euro!

Asta, în timp ce o nepoată a lui Augustin Maior, fost prefect,

pre zent la Marea Unire, preşedinte al Astra şi senator, nu a reuşit

să recupereze mai nimic din averea familiei, pentru că aceşti

samsari au intervenit împotrivă.

"Familiei lui Banffy i se restituie păduri de zeci de mii de

hectare"

Semnarea Tratatului de la Trianon, prin care România şi-a

redobândit Transilvania

Trianon - aspecte din sală

- Ce spuneţi aduce a crimă împotriva statului...

- Sunt foarte multe asemenea cazuri, unele dintre ele dramatice,

aşa cum este cel al satului Nadeş. Acolo s-a cerut nici mai mult

nici mai puţin decât retrocedarea întregului sat, cu cimitir, cu

pământul de sub biserică şi cel de sub casele oamenilor, adică

aproape 8000 de hectare. Aceeaşi situaţie este acum în satul

Idicel, pe care îl re vendică în întregime familia Kemeny. La

Târnăveni s-a făcut o cerere de retrocedare în numele unui mort.

Omul murise din 1982 şi cineva a venit cu o procură că îl

reprezintă... Alt caz este al lui Banffy, care a fost criminal de

război şi a cărui avere a fost confiscată prin decizia tribuna lului

militar. Şi totuşi, fa mi liei sale i s-au restituit pro prietăţi de păduri

de zeci de mii de hectare. Unele sunt primite, al tele în proces

încă. Un caz clasic de re stituire du bioasă este al fa miliei Urmanzi

din Topliţa. În 1944, e dat în urmărire ca criminal de război şi

moare în 1945. Dar as tăzi vine fostul vice pri mar al oraşului,

strânge docu mente şi se dă ne potul lui Urmanzi. A primit în jur de

3000 de hec tare şi câteva clă diri. Apoi, sunt cazurile ce lebre cu

Hrebenciuc şi Paltin Sturdza şi retro cedarea a 43.000 de hec tare

în judeţul Ba cău (aţi citit bine, patru zeci şi trei de mii - n.red.),

sau depu tatul Marko Attila, care se ascunde şi astăzi în Un garia,

fiind urmărit pentru retrocedări abu zive. E de subliniat fap tul că

multe dintre aceste retro cedări au la bază un fals.

- Şi autorităţile române, guvernul, par la mentarii nu reacţionează

în niciun fel?

- Reacţia este indiferenţa şi amor ţirea. Când văd autorităţile

române aşa de inerte în faţa unor astfel de catas tro fe, nu pot

decât să bănuiesc o com pli citate.

"Ce se poate pentru maghiari şi germani, pentru români nu

se poate!"

Visul şi povara dreptăţii

- În aceste retrocedări abuzive sunt im pli cate şi instituţii?

- Da. E vorba despre biserica ca tolică, cea evanghelică şi cea

lutherană. O să încerc să vă explic situaţia cu cât mai puţine

detalii tehnice, deşi pentru ceea ce vă spun există o docu men tare

legislativă temeinică. Bunurile bisericeşti sunt de două categorii:

cele pioase - icoane, cărţi sfinte etc. şi cele civile - păduri,

pământuri, clădiri etc. Nu avem nicio pro ble mă cu cele pioa se, ci

cu cele civile. În 1942, prin tr-o con ven ţie între "Gru pul Etnic

Ger man" şi bi sericile evan ghelică şi luthe rană, toate bu nu rile ci vile

ale acestora sunt trecute în pro prietatea "Gru pului Etnic", cele

două bi serici identificându-se cu el. "Grupul Etnic German" era o

miş care hitleristă, cum erau în România le gio narii, însă cu mem bri

mai duri chiar şi decât naziştii. Motiv pentru care, ulterior, a şi fost

desfiinţată. Du pă 1944, toate bu nu rile de pe teritoriul statului

român apar ţi nând inamicilor sta tului român şi ai ali a ţilor săi se

preiau de către stat în admi nis trare, mai puţin sol daţi, efecte de

război şi altele care se predau. Pentru asta, statul român a

înfiin ţat CASBI - Casa de Administrare a Bunurilor Inamice. CASBI

a preluat în felul ăsta tot ce deţinea "Grupul Etnic German", dar şi

tot ce deţineau legionarii. Numai că după revoluţia din 1989, se

înfiinţează "Fo rumul Democrat Ger man" la Sibiu şi ei se con si deră

urmaşii "Gru pului Etnic Ger man". Ca ur mare, re ven dică tot ceea

ce le-a aparţinut. Aşadar, igno răm con venţia de ar mis tiţiu din 12

septem brie 1944, un document de drept internaţional, ignorăm şi

Convenţia de la Paris din 1948, ca re nu a fost o lege abuzivă a

co muniştilor, ci o lege dată pentru cla rificarea situaţiei după cel

de-al doilea război mondial, la nivel in ter naţional, şi începem să

retrocedam în mod abe rant. Atunci, de ce nu le re trocedăm şi

le gio narilor ceea ce au avut? Cum va, pe acelaşi model s-a

acţionat şi în cazul "Statu su lui Romano Ca to lic", desfiinţat în anii

'30, care nu a fost per soană ju ridică cu drept de proprietate

asu pra clă dirilor din Transilvania. Cu toate aces tea, în 2002 se

în fiin ţează o Asociaţie a Statusului Ro mano Catolic şi se autopro

cla mă continua toa rea şi moş te ni toarea vechiului Status, pe

baza unei ho tărâri ju decă toreşti false şi cu un procuror fie

cum părat, fie adormit. Această nouă asociaţie re ven dică

apro ximativ 2000 de clădiri din Tran silvania, prin tre care unele de

notorietate, precum Liceul Unirea din Tg. Mureş sau Liceul

Piariştilor din Timişoara. Conform codului canonic însă, Statusul

Romano Catolic nu avea personalitate juridică, ci doar Sfântul

Scaun şi Arhidiecezele. Deci, ei nu aveau drept de proprietate, ci

doar de folosinţă. Cu toate acestea, statul român consideră noua

asociaţie continuatoarea cu drept de pro prie tate a vechiului

Status. În acelaşi timp s-a reînfiinţat societatea "Astra" din Sibiu.

"Astra" a avut foar te multe proprietăţi, mai ales pentru că românii

de peste Carpaţi au trimis ajutoare băneşti imen se, pentru că

înainte de Marea Unire, au fost re laţii extraor di nare între românii

de dincolo şi din coace de Car paţi. Dar spre deosebire de ca zul

Sta tusului, noua societate "Astra" nu este re cu noscută şi nu i se

retrocedează NIMIC! Şi ace laşi lucru se întâmplă cu "Fundaţia

Gojdu". Deci, as tăzi, în Transilvania, pe aceeaşi lege, pen tru

ma ghiari şi germani se poate, dar pentru români nu se poate! Ca

să nu mai spunem că imobilele cerute de Status au fost fă cute cu

con tri buţia ro mâ nilor, după cum a des coperit în arhive domnul

istoric Lechinţan, la Cluj. Satele din jur dădeau muncitori la

construcţii, brânză, carne, susţineau românii cu ce puteau...

Colegiul Unirea şi Bolyai din Târgu Mureş au fost cons truite cu mai

multă contribuţie românească, şi astăzi am ajuns ca statul român

să plătească aco lo chirie 20 de mii de euro pe lună!

- D-le profesor, acest interviu ar trebui mar cat pe pagina de

revistă cu doliu. Un doliu al ja fului faţă de proprietăţile româneşti,

dar mai ales un doliu al nemerniciei acelor insti tuţii ale sta tului,

care "favorizează" infractorii îm potriva in tereselor ţării. Nu

suntem în faţa unui caz de tră dare naţională (că tot îi place

guvernului actual să vorbească de ea)?

Pădurile Harghitei, retrocedate a doua oară (Foto: Dreamstime)

- Este o nevoie urgentă de corelare a insti tuţiilor statului;

cercetate arhivele, Guvernul să stabilească ce să facă Arhivele

Naţionale; să se spe cializeze procurori pe această problemă, să fie

specializate instanţe pe această problematică. Trebuie creată o

nişă legislativă care să revi zu iască toate restituirile. Dacă există

voinţă, în tr-un an se poate reglementa situaţia în Tran sil vania.

Dar timpul contează mai puţin: orice ne dreptate care poate să fie

îndreptată, nu contează în cât timp, se în dreaptă.

- O întrebare de tip Bucureşti: aveţi o pro blemă cu maghiarii? Vi

se pare că jefuiesc Tran silvania, bucată cu bucată?

- Eu nu am o problemă cu maghiarii. Am o problemă cu

dreptatea.