Popas hyperionic la Varatic

Gh. A.M. Ciobanu: Popas hyperionic la Varatic

,,De treci codrii de aramă…”

Și codrii au rămas în urmă.

Acum, în fața noastră, e-argintul sclipitor de-nțelepciune și-nvăluit în penumbra de vecernie monahală, a Varaticului.

Comunitatea cuvioaselor măicuțe de aici, își are alături, ,,peste drum”, un nou așezământ de suflet - ,,Centrul Cultural Spiritual” -dominat de personalitatea carpatică a Nemuritorului și mereu contemporanului nostru, Eminescu.

Alt Geniu fără pereche din Areopagul de altitudine al ființării Neamului nostru. Genii cărora Istoria i-a zămislit cu o singură dimensiune: Sublimii.

Altarul de acum al Varaticului, lipsit de catapeteasmă, dar închinat Creativității, a cerut o revărsare uriașă de proiectivitate, așa cum e cerută de orice făptuire monolitică. Dar, mai presus de orice, vivacitatea unei baghete diriguitoare. Și aceasta s-a întrupat în persoana scriitoarei și editoarei Emilia Țuțuianu Dospinescu, precum și a soțului ei Dorin Dospinescu.

,,Meștera Manole” a fost prezentă la toate, pornindu-se de la o documentare polivalentă şi de specialitate, o proiectare de ansamblu şi până la texte, de la geometria componentelor cu sorgintea lor tradiţională şi până inaugurarea acestui unicat muzeal. O arie integratoare, care trece cu mult dincolo de aceea a modului clasic al oricărui muzeu. Un ctitorism inedit, bazat pe certitudinile materiale, oferite din plin de  Instituţia monahală, pe lângă care va exista, precum şi pe suportul financiar al familiei Sheila şi Dianu Sfrijan. O triplă ctitorie, acea ideatică şi finalizantă aparţinând Doamnei Emilia Ţuţuianu Dospinescu.

Întrucât Centrul Cultural Spiritual Varatic aparţine, funcţional, Mănăstirii Varatic, el posedă o existenţă şi o tutelă instituţională, aflată sub oblăduirea Măicuţei stareţe Stavrofora Iosefina, sub autoritatea sacră a PS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Arhitectura, zidirea de la Varatic, reconstituie, voit, situl unei așezări retrasă de ,,clocotul,, urban al unor vremi de ,,trecute vieţi de Domne şi Domniţe” cu un confort suficient, nu ,,în afara lumii” ci ,,lângă ea”. Nu ca o poartă a satului, ci ca o zonă, cum se spune azi, cu ,,claxonatul interzis”. E ceva similar cu ceea ce era, tot pe atunci, un Bălțătești, pentru Ibrăileanu sau Strunga, pentru Manolescu. O astfel de geo-arhitectură a fost analizată de către ,,ctitora pe schelă” şi cu un maldăr de hrisoave pe masele de lucru, ,,managera” noii construcţii, Emilia Ţuţuianu Dospinescu.

Un ,,ieri” şi-un ,,azi”, ,,la braţ”, să ştie cei de ,,mâine”! Documentaric, actualizat, avangardist şi vizionaric. Vino şi fă-nconjurul Centrului de la Varatic, atent numai la ,,el” şi fără ,,Orange” lângă tine.

În faţă, o construcţie cu iz de epocă, dar nu de mult, sfinţită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. Odihnă sufletească, emană de oriunde, fiind un neo-clasicism cuminte, ortogonalic, multă  simetrie şi nimic ,,experimental”. Acoperişul, înspre cer, dar nu ajuns acolo - un acoperământ lucrat pe seturi, poliedric, ,,săturând” privirea. Are ceva în el, ce-ţi duce gândul la muzeul Hogaş de la Roman-Vodă. Lucarne mari, ca nişte ,,pseudo-mansarde” şi doritoare de orizonturi şi de ,,hăt departe”, acolo unde clorofila e la acasă. Şi clorofila şi mâna omului ,,atotfăcătoare”, veac de veac.

De sub acoperiş, grupări  ,,la riglă” , de stalagmite, coloane aduse din păduri şi nu din Roşia Montană, uşor galbate, ca la Brîncoveanu şi simulând, la fel, uşor şi infinitul, ca la Brâncuşi. Din loc în loc, frunzare. Şi la Varatic, nu numai la Casona, ,,copacii ştiu să înflorească şi să moară în picioare”, Cerdacul, cu ostrețele vibrânde. Un alt infinit, orizontalic, înspre odihnă şi nu spre cer. Ferestrele şi uşile sunt mari, sunt largi, sunt primitoare.

Vreau să cunosc tot ce e de ştiut!

Şi astfel, neştiutul, încă, e lângă noi!

Suntem în Centru, ce nu-şi are însă, un centru propriu-zis. Acesta-i peste TOT, precum în Galaxie.

Şi în interior se simte, mâna făcătoare de adevăr şi de inedit a ,,Domniţei noastre”. De la nivel, la nivel, actul de cultură - iertare pentru folosirea cuvântului ,,act”, cu toată zerovalenţa lui - se poate desfăşura oriunde, indiferent de denumirea sălii în cauză. În mare, s-au constituit patru: Salonul Safta Brâncoveanu, apoi cel Literar, Salonul Sheila (după numele soţiei susţinătorului financiar, ctitorul acestui înfăptuiri) şi tot un salon, Biblioteca Mihai Eminescu. Un spectru foarte larg, permiţându-ne şi diversitate şi simultaneitate. În intenţia tuturor baghetelor ,,Centrului” se are în vedere şi înfiinţarea unor manifestări festivalice, periodice, gen: ,,Primăvara la Praga” acum ,,Vara la Varatic”, multitematic ca profil artistic. Folosind un termen mult utilizat, „Ateneul” varatian a plecat la drum cu chemarea şi ea de sorginte religioasă: ,,Veniţi de luaţi… Cultură”.

Fie binecuvântată şi Familia Brâncoveanu şi Aşezământul monahal din Varatic, pentru mobilarea şi înnobilarea Salonului Safta Brâncoveanu, de la subsolul acestui ,,Templu spiritual”.

Toate artele sunt prezente cu noi. E de ajuns o Artă şi numai ea preschimbă TOTUL! Dar toate, împreună, precum acum e la Varatic? Se pare că această însumare, dă naștere la una nouă, la o alta.

Cum să o numim?

,,Varateca”?

Şi tot aşa, de la o generaţie la alta, nu numai Artele dau sinteză, dar şi creaţiile de artă, însumate, duc la multe alte. Acum sculpturile şi pictura, Lucian Tudorache, Mihai Olteanu, mobilierul, draperiile, candelabrele… arhitectura cu natura dimprejur şi constelaţiile şi gândul creator din noi şi Totul care tinde înspre Infinit!

Veniţi oricine, de oriunde, orişicând.

Astăzi trăiţi finitul!

De mâine, veţi dori şi Infinitul!

-------------------------------

Gh. A.M. Ciobanu

Roman

25 octombrie 2017